1,000 matches
-
apropiară cu grijă. De la ultima șotie, când Ionică le turnase apă clocotită în cizmele de gumă, erau foarte precauți în ce îl privea. Profitând de un moment de neatenție, Ionică își luă „proiectilele“ făurite în ascuns și începu să-și împroaște cu ele frații. Pe unul îl nimeri drept în frunte, iar pe ceilalți, pe unde apucă. Se-ncinse o hârjoneală și o veselie de zile mari, veselie mai ales din partea lui Ionică, fiindcă iar le trase clapa. Trecură așa vreo
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de ocazie, că o găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de ocazie, că o găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului A fost Republică, așa a rămas dar au venit năvălitorii pe imaș, au încercat să pună numele în cerc în cercul lor cu nume imperfect. Au amețit prin noțiuni savante istoria împroșcată cu ,,boia” și lapte, au scurs și brazii înverziți cu banii ochi de diavol perpelit. A fost o Republică, cine mai crede în ea, când totul se șterge cu o sarma? Referință Bibliografică: 30 Decembrie / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN
30 DECEMBRIE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381456_a_382785]
-
practic, în mentalul colectiv, nu atât cu filozofia ca atare, cât cu imaginea însăși a Editurii Humanitas. Altfel spus, iubirea de înțelepciune se traduce, în acest caz, astfel: iei metafora de coadă, o scuturi bine în perimetrul limbii materne ca să împroaște în toate părțile societății taman ce dorești tu, creezi mai multe centre de greutate ale mesajului conceput, supradimensionând fapte istorice reprobabile și extrem de dureroase pentru istoria națională (vezi Experimentul de la Pitești), apeși nepermis de mult pe intimitatea unei relații de
HIPERBOLA INDUSĂ. METAFORĂ FĂRĂ FILOZOF SAU LIBERTATEA ŞTIRBĂ DE EXPRIMARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380926_a_382255]
-
ingrată se găsește în mâinile marilor puteri...!“», p. 13) - spre „a se elibera“ demn din „labirintul“ celor trei imperii - recurge la „soluția ultimă“, aceea de a-și trage o „rafală de gloanțe în cap“, cu carabina din „panoplia-i regală“, împroșcându-și «creierii domnești» (p. 20) pe pereții încăperii palatului său, aflat «nu departe de Paris», desigur, rămâne pentru Alexandru Ioan Cuza, poate, cel mai important purtător de peceți providențiale (supra). Tipologic, văduvă îndurerată este doamna Leroi, „soția de Paris“ pentru
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
2016 Toate Articolele Autorului Prieten drag, de ești descurajat Și în lucrare nu zărești izbândă, De cei ce ți-au fost prieteni, te-au lăsat Și-ți dau în schimb prigoană și osândă, De pentru Domnul azi ești. ponegrit Și împroșcat cu vorbe de ocară, Tu să nu uiți că ești un fiu iubit Și pentru tine Domnu-a vrut să moară. El S-a jertfit pe dealul Căpățânii, Ca tu și eu și omenirea-ntreagă, Să nu pierim pe veci ca
DE CE PRIVEȘTI LA OAMENI? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373343_a_374672]
-
te-apuci să le explici, Ei te lovesc cu-n... "plagiat". De omu-i prost, ce să mai zici...! Degeaba scrii că ai tradus Tot ce le spui e în zadar. Chiar de le-arăți că-i munca ta Ei te împroașcă cu... "amar". In loc să lupte pentru drepturi In țara plină de mișei, Numai în lumea virtuală Sunt puternici precum... zmei. Invingeți-vă năravul Grij-aveți de-al vostru cord...! Fugăriți-vă prostia Aruncați-o peste "bord"! Eu vă iert vorbele rele
EU VĂ IERT VORBELE RELE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373448_a_374777]
-
cu covrigi în coadă de pe alte meleaguri... Nu mai văd decât aschia din ochiul vecinului. Sunt într-o permanentă așteptare a omului providențial. Sau a luminii de la capătul tunelului. În timp ce nu fac altceva decât să arunce cu pietre și să împroaște întuneric. Mi-au luat tot, m-au vândut, m-au călcat în picioare, m-au scuipat, m-au umilit, m-au renegat, iar acum... le e rușine cu mine... sau nu mai însemn nimic pentru ei... Astăzi e ziua mea
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
băiatului meu de 17 ani, ca într-o seară când toți erau adunați în casa pe langă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baliga de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu o durere în piept și nu zic la nimeni nimic pentru că știam că dacă povestesc iau bătaie de la bunicul, durerea mi-
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
băiatului meu de 17 ani, ca într-o seară când toți erau adunați în casa pe langă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baliga de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu o durere în piept și nu zic la nimeni nimic pentru că știam că dacă povestesc iau bătaie de la bunicul, durerea mi-
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
băiatului meu de 17 ani că într-o seară când toți erau adunați în casa pe langă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baliga de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu o durere în piept și nu zic la nimeni nimic pentru că știam că dacă povestesc iau bătaie de la bunicul, durerea mi-
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
băiatului meu de 17 ani că într-o seară când toți erau adunați în casa pe langă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baliga de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu o durere în piept și nu zic la nimeni nimic pentru că știam că dacă povestesc iau bătaie de la bunicul, durerea mi-
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
furtuni de lacrimi, supărări ca uraganele ce produc calamități terestre determină umanitatea să se transforme în bestialitate, fericirea, ca o rafală de vânt ne inundă uneori, făcându-ne împliniți, vanitatea te face mândru, trufaș, indiferent, ura te face șarpele care împroașcă venin peste tot pe unde treci, și câte și mai câte sentimente te mai stăpânesc! O fi semănând cu forma noastră umană din momentul în care ni se plămădește în trup odată cu nașterea și crește în același timp cu noi
CE ESTE SUFLETUL? de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371527_a_372856]
-
legănă trupul ei de trestie și-o luă spre maică-sa c-o găleată în mână, călcând rar, arcuindu-și șoldurile cu o nepăsare rară. Fără să ne dăm seama, soarele căzuse peste deal ca un zeu înjunghiat la beregăți, împroșcând tot cerul la apus cu un sânge de purpură. Ziua cu duhorile ei trecuse pe nesimțite, căldurile se ostoiseră și se lăsase cu aripile ei nevăzute pânza albastră a înserării cu mângâieri de vânt răcoros prin salcâmii proaspăt înfloriți, cu
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Articolele Autorului Când te dezbraci de inhibiții seara, Și-aluneci moale, sarpe printre must, Îmi umpli și arcușul și vioara cu sânii tăi pe care-ncerc să-i gust. Când muști din buzele-mi atemporale fardate sobru cu tremurături, Mă-mproști cu romantisme bienale. Mă dori cu stalactite de impuri stropi centenari de izmă meliferă ce-a încolțit în coapse de amiezi, Tortură de amor și în sinapse, Mi-a implantat cornițe roz de iezi. Când mi te urci sălbatecă, mioapă
CÂND.... de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375396_a_376725]
-
moțăia cu furcă la picior, urmărind zborul muștelor grase din grajd. Sunt prea multe animale bolnave aici și voi atâta știți, să dați din umeri! Înșfăcase furtunul, îl derulase în nervi de-a lungul grajdului și rotise robinetul la maxim, împroșcându-l pe îngrijitor cu apa încărcată de mizerie. Nea Ion sărise în spate câțiva pași, surprins de gesturile viguroase ale noului director. Flăcăul nu glumea deloc. Nu glumise nici cu celălalt îngrijitor, pe care-l găsise în spatele grajdului, vrăjind-o
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
mustind de subiectivitate ca un burete de apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosfera autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mascate sub o blânda ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria-i replică: „We agree to disagree”. Dacă personajului îi place să fie ipocrit, este problema
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
purces să prindă muștele din zbor pentru a le pune „pamblici”, dându-le apoi drumul sub forma unor emanații. Ajuns îngânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere, respinge superior atmosfera autohtonă și, șocat dea țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mascate sub o blânda ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria-i replică: Liberul arbitru îi permite personajului în cauză să procedeze cum gândește că este
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
mustind de subiectivitate că un burete de apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosferă autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mașcate sub o blândă ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria-i replică: „We agree to disagree”. Citește mai mult Reîntors din „Levant” într-un „Mongolfier
ION MĂLDĂRESCU [Corola-blog/BlogPost/344863_a_346192]
-
mustind de subiectivitate că un burete de apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosferă autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mașcate sub o blândă ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria-i replică: „We agree to disagree”.... VII. DILEME, de Ion Măldărescu, publicat în Ediția nr.
ION MĂLDĂRESCU [Corola-blog/BlogPost/344863_a_346192]
-
îndoielii, Carnea trufei, rădăcina, Seva dulcelor micelii, Ce, brutali, sparg violina Gemetelor și scâncelii, Ce-n cătușe pun lumina, Vocea, plânsetul bocelii, Sugrumându-și balerina Ca-ntr-un lied al lui Bocelli Și-și ucid demenți regina Înfigând flama răcelii, Împroșcând adrenalina Cu tăișul bănuielii... Gelozia, bat-o vina, Patimă a nebunelii Ce ucide endorfina Fericirii și smintelii...! Referință Bibliografică: Carolina... / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1060, Anul III, 25 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo
CAROLINA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347245_a_348574]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > FLORI DE MUCEGAI PRE NOI Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului dacă astăzi guvernanții te împroașcă cu noroi, (oropsită țărișoară, de ce nu mai naști eroi?) e ca, mâine, să-nflorească flori de mucegai pre noi... dacă, astăzi, nu-ți dau pace fiii căror le-ai dat țâță, dacă nu în iarna asta, mult nu e până la
FLORI DE MUCEGAI PRE NOI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347364_a_348693]
-
iar alții în urma lor le străpung inimile cu țepușele. În cele din urmă vampirii sunt răpuși. Oștenii îi aruncă în coșciuge și îi acoperă cu pământ. Odată treaba terminată vânătorii se privesc unii pe alții cum sunt mânjiți de sângele împroșcat de la vampiri. CĂPITANUL SASU: Să căutăm un izvor să ne spălăm. Oștenii încalecă și se pierd în pădure. INT. / SALONUL DIN CONAC / ZI În interior, în salonul de oaspeți, pătrunde căpitanul Arnăutu. Boier Ciocoiu îl întâmpină cu brațele deschise. BOIER
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
Vampirul tresare și se ridică răsucindu-se într-o parte. Spre surprinderea sa îi zărește pe cei doi căpitani. Arnăutu îl izbește puternic cu o țepușe în inimă. Vampirul urlă îngrozitor, apoi în încăpere răsună un horcăit și sângele țâșnește împroșcându-i din cap până-n picioare. În momentul următor Sasu îi bagă în gură o torță aprinsă înăbușindu-i urletul disperat. Vampirul se zbate și încearcă să-i prindă, dar Arnăutu înfige și mai mult țepușa în pieptul său. În cele
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]