719 matches
-
Biroul meu e ticsit de tot felul de prostii. Deschid un sertar și arunc la Întâmplare hârtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întâlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație, spune admirându-se În oglinjoara de mână. Știi, o groază de oameni sunt de părere că el a schimbat, de unul singur, fața marketingului mondial. Îi cad ochii asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
secția de poliție; dar asta a fost înainte de zece dimineața. Pe la cinci, numai el știe de unde s-a întors, după o absență aproape la fel de lungă cât programul unui slujbaș normal. După weekend-urile lungi, mă regăseam luni dimineața, cu inspirația împrospătată de metrou, în fața calculatorului de birou, unde însemnările mele ar fi trebuit să se lepede de intimism. Sau de politizare. Când încercam să mă deplasez prin oraș per pedes, să-mi scot din haine mirosul de serviciu al BT-urilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
restul de cafea în sufragerie. În patul meu, printre cutele lenjeriei rămăsese romanul lui Jean d’Ormesson, pe care l-am terminat într-o dimineață la patru, și în așteptarea unei ocupații pentru ziua liberă am simțit nevoia să-mi împrospătez datele despre Anne-Marie (nepoata povestitorului, căsătorită cu un libanez, moartă la treizeci și nouă de ani departe de Plessis-lez-Vaudreuils, în California. Ultima referire: „A mai dus-o o vreme, a reușit chiar să părăsească clinica (de dezintoxicare, n.m.). I s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
prin zonă. Și nu fac decât să le confirm suspiciunile pentru veșnicie. Trebuie să mă duc și să mă arăt la față, fie și doar pentru o jumătate de oră. Trag de mine să mă ridic, respir adânc și‑mi împrospătez rujul. Apoi ies din casă și ocolesc casa familiei Webster. Mă strecor fără să mă vadă nimeni în cort printr‑o deschizătură laterală și mă uit la lume. Toți se plimbă încoace și‑ncolo, într‑o vânzoleală generală și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
decât la oglindă, să-mi verific machiajul. Femeia s-a uitat la ea neîncrezătoare, dar s-a dat la o parte și-a lăsat-o să treacă. Odată intrată, Julia s-a poziționat în fața unei chiuvete, prefăcându-se că-și împrospătează rujul - cu toate că avusese grijă de asta de când era la masă - și că-și așază suvițele. Când a auzit zăvorul ușii de la WC, s-a întors și-a intrat în separeu înainte ca prima femeie de la rând să fi apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
niște mușchi pe tine... Îl complimenta, se purta cu mănuși. Să nu care cumva să-l sperie și să plece. El venise, desigur, ca să continue ce începuseră în noaptea aceea, și poate că gândul ei ascuns îl chemase, ca să-i împrospăteze acel curaj al vieții care, de o vreme, i se vlăguise... Timp de o săptămână, el n-a mai plecat de la ea. N-au ieșit deloc din casă în săptămâna aia de miere. Mirela i-a pus fotoliul-pat lui Mugurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un restaurant grecesc cu fructe de mare. Era ca o oază cu aer condiționat În arșița de afară și hrana provenise cu siguranță din ocean, Însă mai depindea și de cum gătea Eddy, care folosesa uneori untura rămasă și Învechită, ca să Împrospăteze untul Îngălbenit. Dar puteai să bei o sticlă rece de vin alb din Grecia, sec și cu gust de stafide. La desert cerură plăcintă cu cireșe. — SĂ mergem În insulele din Grecia, spuse ea. — N-ai fost niciodată acolo? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fără gust aranjate, și oamenii îmbrăcați fără gust, și străzile neîngrijite, și nicio grijă pentru parcuri, pentru verdeață... Și, dacă într-un loc se plantează iarbă, trec peste ea ca animalele, ca turmele necuvântătoare... Și copacii vechi, care ar mai împrospăta aerul plin de praf, copacii vechi, fără niciun motiv îi taie. Și, dacă te uiți în lumină și foarte atent, și oamenii sunt urâți, dar lor nu le pasă. Cândva, probabil eram încă elevă de liceu, am citit o povestire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lumea largă ? Ce femeie este aceea care nu a reușit, prin ciripitul ei inofensiv, să modifice, cu fapte observate doar de ochiul ei inocent, părerea lui mai veche despre rude sau buni amici ? Astfel, doar, crește solidaritatea cuplului, astfel se împrospătează aerul dormitorului conjugal, care, tot mai lipsit fiind de parfumurile sălbatice ale primelor îmbrățișări, ar putea, ajungând din ce în ce mai stătut, să-i sufoce... Dar de ce oare amicul Ialomițeanu ar vrea să intre în diplomație, o profesie pentru care evident nu este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Maxima puseului de febră pare să fi trecut, pentru că se simte mai întremat. Și, pe măsură ce se simte mai întremat, devine iarăși locvace. Îl împinge același sentiment neplăcut, dar vocea îi rezonează, plină, ochii îi lucesc și verdele irisului s a împrospătat de febra după-amiezii : — Pentru că la noi, dragii mei, oamenii arată dintru început obosiți, dintru început resemnați, de parcă au mai trăit încă atâtea alte vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ortodoxe, și, tot așteptând-o, scuturat de frisoane, am strănutat interminabil. Îngrijorat de starea sănătății ce din imprudență o riscasem, ieșind într-o asemenea zi, am dat dispoziții să se servească dejunul numai pentru noi. După ce am sfârșit și siesta, împrospătat de somnul după-amiezii, am descoperit că Sophie tot nu venise. Starea de nervi îmi era însă mai bună și, apărat de haine călduroase, am ieșit pe terasă : aerul avea o frăgezime dulce, foarte sănătoasă, de care am gândit că e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care nu avea ce căuta acolo. Instantaneu, simți că se identificase cu peștele. Știa că peștele, dacă era lăsat în apa aceea joasă, avea să se sufoce foarte curând. Oricum, apa era stătută și rău mirositoare, pentru că marea n-o împrospăta decât în timpul furtunilor de iarnă. Spuse: Vai, ce pește frumos! Voi l-ati prins? Da. Și aveți de gând, desigur, să-l aruncați înapoi în mare? Nu. Nici gând. Dar nu-l puteți lăsa aici. De ce nu? O să se sufoce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
invers, opreau trenurile ce se îndreptau spre misterioasa Transilvanie, pe care la vremea aceea încă n-o cunoșteam decât din auzite. Eram însă mândru că, indiferent de destinația spre care se îndreptau, trenurile staționau în gară la noi și își împrospătau rezerva de apă, care le dădea vigoare. Așa îmi închipuiam locomotivele cu aburi: târându-se până la noi în gară vlăguite după un drum lung și istovitor, și prinzând viață de la pompa cea veche, cu brațul ei de tinichea, pentru un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
târgul Iași era înconjurat de codru ca de un zid. Sper să nu se supere sfinția ta dacă am s-o întreb de își aduce aminte cine și când a zidit mănăstirea Hlincea? ― Nu-i nici o supărare, dragule. Așa ne împrospătăm cunoștințele. Și, ca să-ți răspund la întrebare, află că această mănăstire șade înfiptă în coasta dealului din josul Cetățuii - loc de pe fosta “Moșie Nebuna” - încă din 1574. Maria, fiica lui Petru Șchiopu voievod și soțul ei, Zottu Tzigara, fost spătar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Adevărata viață e, se pare, viața de noapte. Dan Cristea, Justin Panța ard de nerăbdare să-i dea lui Ulici posibilitatea de a le lua banii la poker. Perseverare diabolicum! N-au învățat nimic din noaptea precedentă. "Seducătorii! și-au împrospătat energiile o dată cu venirea serii. După cum se bârfește, își dau toată silința să-și consolideze cuceririle. Ceilalți stau la taifas. Se schimbă impresii, se deapănă amintiri, se spun glume. De băut se bea puțin, cred, fiindcă prețurile sunt destul de piperate, dar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
arestat la timp și închis la Galata, pe una din colinele Iașiului, unde este Mănăstirea lui Petre Șchiopu. Dar numărul rușilor, în proces alert de bolșevizare cu centrul sovietic=comandament în barăcile de la Socola-Iași, l-au eliberat. Savel și-a împrospătat documentarea cu Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, ediția 1989, a truditorului în știință Constantin Kirițescu, unde mai află că la 1 Mai comitetul bolșevic l-a eliberat pe Cristian Rakovschi profitând de semnificația zilei pe care au încercat să
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
situația așa cum îi spuseseră terapeuții, pas mărunt după pas mărunt. Lucră cu Mark, fără să forțeze lucrurile. Îl duse jos, la bufet. Îi răspunse la întrebările lui bizare. Îi cumpără cele două reviste preferate despre camioane. Îi încurajă și îi împrospătă amintirile, cu aluzii vagi la istoria familiei. Dar trebuia să simuleze că nu știa prea multe despre el. Încercase o dată sau de două ori; orice pretenție de intimitate se solda imediat cu un scandal. Într-o zi, el o întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Hramul de la mănăstiri este zugrăvit de către inimile credincioșilor ca o icoană, ce rămâne păstrată mult timp sau chiar pentru totdeauna în odaia sufletului fiecăruia, la loc de cinste. Toți pleacă pe la casele lor folosiți pe măsura credinței lor. Clipele se împrospătează parcă în aceste zile, și îmi aduc aminte de cuvintele unui părinte trecut la Domnul ce mi-a dat un sfat cald în primii mei ani de viețuire monahală: să nu uit niciodată să dăruiesc prin purtarea mea pace celor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
adună zilnic în Calea Laptelui. Când stă în castelul lui din Carpați, el născocește culori. Da, el fabrică culori. Dar nu niște culori obișnuite ci culori vii, culori care pulsează, respiră, au viață și dau viață, la rândul lor. Ele împrospătează înfățișarea ființelor vii și capătă ele însele puteri noi. Una dintre culori are o rețetă secretă. Prințul a moștenit-o din moși strămoși. Culoarea Culorilor, pentru că despre ea vorbim, poate da viață chiar și unei picturi, unui desen, unei fotografii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
spuse Lanark. Se auzea un iureș depărtat amestecat cu țipete slabe. Merse șontîc-șontîc între două monumente pînă la marginea pantei și privi jos cu mare interes, ținîndu-se de creanga unui arbust țepos și strîmb. O pală puternică de vînt rece împrospătă aerul. Iureșul se transformase în talazuri și gîlgîituri, și în drumul dintre necropolă și catedrală gonea o spumă albă, urmată de vălurele și valuri puternice, cu pescăruși care se scufundau și țipau deasupra. Rîse cît putu de tare, urmărind potopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a întrebat dacă asta folosește la ceva și Tarrou a răspuns că nu, dar că dă încredere celorlalți. Au împins glasvandul. Era o sală imensă, cu ferestrele ermetic închise, în ciuda anotimpului. În partea de sus a pereților bâzâiau aparate care împrospătau aerul și elicele lor curbe răscoleau aerul lăptos și supraîncălzit pe deasupra a două rânduri de paturi cenușii. Din toate părțile se ridicau gemete înăbușite sau subțiri care se amestecau într-un vaier monoton. Oamenii îmbrăcați în alb se mișcau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
faptul că la sfârșitul lui aprilie trecut i-am oferit un buchet de lăcrămioare din raiul meu floral. Altă bucurie și când trec la casă să ridic suma cuvenită, pentru că am parte de același zâmbet, pentru un alt dar floral. împrospătându-mi rezerva de bani necesară traiului zilnic, părăsesc incinta CEC-ului, îndreptându-mă încetîncet spre piața din apropiere să mai și cumpăr unele fructe de prin alte părți (lămâi, portocale, banane) unde sunt servit politicos de vânzătoarea respectivă. Și pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de asta. Miller o privi un moment, apoi se strâmbă în semn de regret. —Doar ca să fiu sigur, o să-i las pe băieții ăștia să vadă dacă nu te pot ajuta să-ți amintești dacă mai știi ceva. Să-ți împrospăteze memoria. Dădu ușor din cap încă o dată și imediat cei doi bărbați o traseră de pe scaun. Doar că acum nu o ridicară în picioare, ci o aruncară la pământ. Bărbatul din dreapta se lăsă imediat lângă ea într-un genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
într-una dintre băncile de lângă un stativ cu lumânări aprinse și își decoră cu desene mâinile, având pachetele puse teanc alături de el. Când termină cu decoratul mâinilor, luă o carte de rugăciuni de pe pupitrul din față și privi prin ea, împrospătându-și cunoștințele vagi pe care le avea despre mecanismele Liturghiei. Privind desenele care-l reprezentau pe oficiant plimbându-se printre credincioși, își zise că, de fapt, Liturghia era o chestie foarte simplă. Până veni timpul să plece, răsfoi înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șoaptă: — Mă inviți la masă? Sunt lefter. — Ce-ai spus? — Am spus că sunt de acord dacă-mi oferi o masă. La ora cinci Tomoe a pus husa pe mașina de scris și s-a dus la oglindă ca să-și împrospăteze machiajul. Când a ieșit, Ōkuma o aștepta pe coridor, țeapăn ca un băț de chibrit. — Tomoe, nu ai vrea să mergem la un film? Am două bilete la Furtuna. — Mulțumesc, dar mai am o întâlnire astăzi, răspunse ea politicos. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]