917 matches
-
deranjat că e ignorat. Omul de la poartă apăsă pe un buton și îi permise să intre. Danny se duse direct pe platoul 23. Plăcuța de pe perete îi confirmă că Masacrul tomohakului era încă în producție. Ușa era deschisă. Danny auzi împușcături, se uită înăuntru și văzu cum un cowboy și un indian schimbau focuri de armă în fața unor coline de carton. Reflectoarele erau îndreptate spre ei, iar aparatele de filmat înregistrau. Mexicanul pe care îl văzuse în fața morgii mătura zăpada artificială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
omorâse pe Niles și era suficient de isteț ca să considere că oamenii lui Cohen erau răspunzători pentru omor, căci îl văzuse pe Danny când interoga o gorilă de-a lui Dragna, Vinnie Scoppettone, iar acesta dăduse pe goarnă adevărul despre împușcăturile de la Sherry’s: fuseseră băieții de la LAPD. Dar Mal n-a mers mai departe cu reconstituirea, ci l-a idealizat în continuare pe Upshaw ca pe un polițist tânăr și inteligent, care ar fi avansat în grad și s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de-o parte și de alta a ușii și ascultară. Buzz auzi dinăuntru niște pași ce se îndepărtau de ei. Se uită la Mal, numără pe degete, unu, doi, trei, apoi își făcu vânt și deschise ușa cu piciorul. Două împușcături șfichiuiră lemnul deasupra capului său. În camera întunecată din spate luci fugar țeava unei arme. Buzz se aruncă la podea. Mal apăru deasupra lui, trăgând orbește. Buzz văzu un bărbat zăcând pe podea, cu brațele rășchirate și cu un halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
halat galben, de mătase, îmbibat de sânge de la brâu până la guler. Fișicuri de bani cu banderola de la bancă îi înconjurau trupul. Mal se împiedică, apoi șarjă. Buzz îl lăsă să atace, auzi bufnituri, poticneli, zgomot de sticlă spartă, dar nici o împușcătură. Se ridică și se uită la mort: un bărbat distins, cu o barbă îngrijită, manichiura făcută și cu prea puțin din bust rămas întreg. Pe banderolele ce legau bancnotele scria „Beverly Hills Federal”. Păreau a fi cel puțin trei miare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
loviră cu coatele și cu genunchii, alegându-se și ei cu coate, îmbrânceli și băuturi aruncate în față. Buzz ajunse la ușă și se șterse la ochi, ca să alunge înțepătura de la whiskey. Dincolo de ușă se auziră un țipăt și o împușcătură. Mal ieși primul, cu pistolul în mână. Altă împușcătură. Buzz fugi după umbra lui Mal. Un coridor mirositor, acoperit cu linoleum. Două siluete ce se luptau pe jos, la vreo șapte metri de el. Mal ochi, susținând cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ei cu coate, îmbrânceli și băuturi aruncate în față. Buzz ajunse la ușă și se șterse la ochi, ca să alunge înțepătura de la whiskey. Dincolo de ușă se auziră un țipăt și o împușcătură. Mal ieși primul, cu pistolul în mână. Altă împușcătură. Buzz fugi după umbra lui Mal. Un coridor mirositor, acoperit cu linoleum. Două siluete ce se luptau pe jos, la vreo șapte metri de el. Mal ochi, susținând cu o mână brațul cu pistolul. Un negru apăru de după colț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe burtă și căută alt unghi. Picioarele lui Mal, apoi poalele hainei lui îl împiedicau să tragă. Se ridică anevoie în picioare și o luă la fugă. Îl văzu pe Coleman apucând pistolul de jos și țintind. Una, două, trei împușcături - Mal fu propulsat în sus și se roti în aer, cu fața spulberată. Cadavrul lui se prăbuși în fața lui Buzz. Polițistul se repezi direct la Coleman, care îi rânji din dosul colților însângerați și ridică pistolul. Buzz trase primul, golindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
După partida de tir o armată de la LAPD liniștise mulțimea și evacuase cadavrele. Patru morți: Coleman, Loftis, Mal și portarul împușcat de el. Claire De Haven dispăruse. Probabil că ea îl pornise pe Reynolds în misiunea aceea nebunească și, auzind împușcăturile, s-a gândit că o mântuire pe noapte era de ajuns și a comandat foarte calmă un taxi, ca să se ducă acasă și să plănuiască alte revolte populare în stil Beverly Hills. Buzz l-a urmat pe Mal la morgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
răspunsurile. Buzz se duse la recepția motelului, schimbă o hârtie de cinci dolari în fise și se deplasă la telefonul public din parcare. Scoase lista cu azilurile de bătrâni pe care o rupsese din cartea de telefoane în ziua cu împușcăturile și începu să sune, dându-se drept polițist. Bănuia că Lesnick se ascundea sub un nume fals, totuși funcționarilor cu care vorbea le menționă și adevăratul lui nume, împreună cu explicațiile „bătrân”, „evreu”, „muribund”, „cancer la plămâni”. Sărăcise deja cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fotograful îi arată machan-ul maiorului. — Cel de acolo. Du-te. Vin și eu în câteva minute. Pran are un singur gând. — Și tigrii? Le-au dat drumul? — Nu. Sigur că nu. Dar nu pare prea convins. Nu s-au auzit împușcături, nu? Prinzându-l de cap, îl împinge înainte. În lunile următoare, vor circula multe variante asupra celor întâmplate atunci. Unele vor fi dictate oficialilor, alte vor fi depuse sub formă de declaratie sau proces verbal la birourile superiorilor de la Serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-a auzit primul. Pran îl aude în timp ce se strecura spre machan și se oprește înmărmurit. Tigrii, se gândește el. Au dat drumul tigrilor. Acesta este ultimul său gând coerent câteva minute, pentru că răgetul este urmat de un șir de împușcături, țipete, lovituri înfundate, foșnete și șuierături neașteptate. Un șir de împușcături trase în sus, dintr-un copac și cerul explodează într-o cerc de lumină orbitoare. Multe lucruri sunt date la iveală atunci. Să-l luăm mai întâi pe bombardier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
machan și se oprește înmărmurit. Tigrii, se gândește el. Au dat drumul tigrilor. Acesta este ultimul său gând coerent câteva minute, pentru că răgetul este urmat de un șir de împușcături, țipete, lovituri înfundate, foșnete și șuierături neașteptate. Un șir de împușcături trase în sus, dintr-un copac și cerul explodează într-o cerc de lumină orbitoare. Multe lucruri sunt date la iveală atunci. Să-l luăm mai întâi pe bombardier. Cornwell Birch știe că nu există o a doua ocazie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și se forțează să nu-și țină respirația, să adopte aceeași nonșalanță ca și ceilalți pasageri care sunt azvârliți pe sub pământ în capsula metalică. Merge la cinema, se lasă scăldat în lumina albă, înfiorându-se când organistul scoate zgomote de împușcături și scârțâituri de podele din mașina sa futuristă. Aflat printre cuplurile care se giugiulesc în rândurile din spate, mănâncă înghețată și simte cum anglicismul se lipește de pielea sa ca funinginea. Este ceea ce și-a dorit. Este de ajuns. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
capătul lumii ăsteia blestemate. Nimeni nu are pornirea de a urca pe țărm, așa că se înarmează și petrec o noapte tensionată, stând de pază cu rândul. De două ori sunt deranjați de troznete puternice despre care Gregg zice că sunt împușcături. — Se pare că mai sunt albi pe acolo, conchide el. Pe nici unul nu-l încălzește afirmația lui. Treptat, cei care stau să-i urmărească se îndepărtează de mal și rămân să scruteze întunericul, ascultând mișcările, fără a vedea ceva. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
seara aceea, când el fu chemat la alte treburi importante, starea lui Hanbei părea să se agraveze cu fiecare oră ce trecea. Fortărețele inamice de la Takano și Muntele Hachiman erau învăluite în ceața înserării. Odată cu apropierea nopții, prin munți răsunau împușcături. „Iarăși trebuie să fie șchiopul ăla afurisit!“ își spuse Hideyoshi. „N-ar trebui să se ducă atât de departe spre liniile inamice.“ Hideyoshi îi făcea griji din pricina lui Kanbei, care forțase înaintarea spre inamic, dar încă nu se întorsese. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nefiresc. — Un koto? întrebă unul dintre soldați, ridicând privirea în gol. Ascultau, aproape în extaz, sunetele nostalgice. Oamenii din turnul de veghe, din corpul de gardă și din toate părțile fortăreței erau cuprinși de aceleași gânduri. Prin furtuni de săgeți, împușcături și strigăte războinice - din zori și până-n asfințit și din nou de seara până dimineața - oamenii care se aflau de trei ani în castelul acela izolat de lumea din jur prinseseră rădăcini trainice, fără a ceda sau a se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și spintecară sânii sau se înjunghiară în beregată, șuvoaie de sânge îmbibându-le părul negru. Dintr-o dată, în apropiere, răsună zbârnâitul unei săgeți și, curând, peste tot în jurul lor, se înfigeau săgeți în pământ. Din depărtare, se auzeau ecouri de împușcături. — Au venit! — Pregătiți-vă, stăpâne! Războinicii se ridicară toți odată. Katsuyori își privi fiul, observându-i îndârjirea. — Ești gata? Taro făcu o plecăciune și se ridică, răspunzând: — Sunt gata să mor aici, lângă dumneata. — Atunci, ne luăm rămas bun. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
celui din fața lui, urmat de pușcași, care se țineau de paturile și de țevile armelor. Călăreții din jurul lui Mitsuhide urcară, în galop, malul opus, lăsând în urmă o dâră de spumă și clăbuci. De undeva din fața lor se auzeau, sporadic, împușcături înfundate, câtă vreme în depărtare se repezeau spre cer scântei, probabil de la fermele incendiate. Imediat ce detunăturile încetară, însă, focurile dispărură și ele, peste toate lăsându-se, din nou, întunericul. Curând, sosi un curier cu un raport: — Oamenii noștri au împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
până la Râul Enmyoji, ca și cum ar fi deschis un evantai. La vremea când toate unitățile din avangardă ajunseră pe poziții, era aproape dimineață, iar conturul prelung al Râului Yodo începea să devină vizibil. Dintr-o dată, dinspre Tennozan, se auziră ecourile unor împușcături violente. Soarele încă nu răsărise, iar norii erau înnegriți de o ceață deasă. Era ziua a treisprezecea din Luna a Șasea, la o oră atât de matinală, încât pe drumul spre Yamazaki încă nu se auzea nici măcar un nechezat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aliați, oamenii urcau în șir, fără a ști cu care unitate sau companie erau. Nu făceau decât să se grăbească, opintindu-se cu gâfâieli, spre pisc. Apoi, chiar când crezură că se apropiau de culme, îi întâmpină o salvă de împușcături. Atacul fusese declanșat de pușcașii clanului Akechi, sub comanda lui Matsuda Tarozaemon. După aceea, fu cert cei șapte sute de oameni ai lui Matsuda se împărțiseră în două unități. Soldații lui Horio Mosuke, Nakagaba Sebei, Takayama Ukon și Ikeda Shonyu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plini de sudoare și praf, iar armurile și blazoanele colorate se albiseră complet. Singurul a cărui strălucire mai răzbea prin arșița zilei era stindardul cu tigve aurii al lui Hideyoshi. Câtă vreme pe Tennozan încă se mai auziseră ecouri de împușcături, toate casele din sat păruseră goale. Dar, când forțele clanului Akechi se retraseră și noul val de armuri inundă străzile, în pragurile tuturor caselor apărură, dintr-o dată găleți cu apă, grămezi de pepeni și ibrice cu ceai de orz. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tremurau prin ceața dimineții, fiecare om întrecându-se să fie primul. Cai transpirați se frecau unii de alții, luptând să ajungă în frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau înainte unele după altele, în învălmășeala lucirilor de lănci. Se auzeau deja împușcături, lănci și săbii lungi fulgerau în lumina dimineții, iar, din regiunea primei palisade de pe Muntele Oiwa, se auzea un sunet straniu. Cât de adânci erau visurile stăruitoare ale scurtei nopți de vară! Pantele Muntelui Oiwa, apărate de Nakagaba Sebei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aliaților lui următoarele informații și comenzi: La Ora Boului, voi începe un atac prin surprindere asupra lui Genba. Adunați localnicii și puneți-i să scoată strigăte de luptă de pe piscurile munților, în zori. Imediat ce se crapă de ziuă, veți auzi împușcături, care vor da semnalul că a sosit momentul să prindem inamicul în clește. Dacă se aud împușcături înaintea zorilor, înseamnă că sunt ale inamicului. Sunetul de corn va fi semnalul atacului general. Nu trebuie ratată ocazia. Imediat ce Nagahide plecă, Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Genba. Adunați localnicii și puneți-i să scoată strigăte de luptă de pe piscurile munților, în zori. Imediat ce se crapă de ziuă, veți auzi împușcături, care vor da semnalul că a sosit momentul să prindem inamicul în clește. Dacă se aud împușcături înaintea zorilor, înseamnă că sunt ale inamicului. Sunetul de corn va fi semnalul atacului general. Nu trebuie ratată ocazia. Imediat ce Nagahide plecă, Hideyoshi puse să-i fie ridicat scăunelul de campanie. — Au spus că Genba dă bir cu fugiții. Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Yogo, dar armata clanului Shibata fugise din nou, regrupându-se în zona Moyama și a Trecătorii Sokkai. Acolo, aveau tabăra Maeda Inuchiyo și fiul său, cu drapelele fluturând pașnic. Foarte pașnic. Așezat pe taburetul său de campanie, Inuchiyo observase calm împușcăturile și scânteile care se răspândiseră peste Shizugatake, Oiwa și Shimizudani, începând din zorii zilei. Inuchiyo comanda o aripă a armatei lui Katsuie, ceea ce-l punea într-o poziție foarte delicată, căci datoria față de Katsuie intra în conflict cu sentimentele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]