888 matches
-
cărora le place să audă foșnetul paginilor s-au împuținat. Acum mulți citesc pe internet, varianta electronică, iar cei mai mulți doar răsfoiesc, se uită la titluri sau citesc în diagonală. Calitatea cititului este cea care s-a modificat și s-a împuținat vizibil, în ziua de azi. Târgurile de carte, festivalurile, concursurile de poezie, toate aceste manifestări mai ajută astăzi un tânăr debutant? De ce neapărat un tânăr debutant? De ce să punem mereu bariere între scriitori, de tip femeie-bărbat, tânăr-bătrân etc.? Scriitorii sunt
INTERVIU CU D-NA IOANA PARVULESCU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372663_a_373992]
-
alții doctori, ingineri, cei mai mulți locuitori ai vechiului loc, satul lor drag, mă rog, mult mai mulți ca la o nuntă, cu tot cu alai. În capul mesei aranjată ca de obicei, în curte, sub nucii acum seculari, în jilțuri cu spătar înalt, împuținați de vreme, dar senini și în felul acesta frumoși stăteau părinții, bunicii și respectiv străbunicii, Hanți dragule și buna Măriuca. Toți se bucurau sincer de carte, deși unii nu prea înțelegeau nimic și credeau că o scrisese altcineva, că pe
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ORI MORI, ORI TRĂIEȘTI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Trupul este tot mai subțire și temător ca o pasăre. Se împuținează, se strânge, pleacă odată cu zilele, în timp ce umbra rămasă nu-l recunoaște. Nici nu pot împrumuta altul, să-l întorc în pielea bătrână și să-l încapă netezindu-se. Uneori mă mângâie gândul să-i forțez destinul, atunci îmi zic: am
ORI MORI, ORI TRĂIEŞTI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376293_a_377622]
-
soarele tău apune în fiecare seară prea devreme și nopțile îți sunt prea grele cu insomnii prelungite până în zori de zi... te iubesc, mama, cu toate zâmbetele inocentei... în brațele copilăriei și cu lianele din jungla vieții îți cuprind trupul împuținat de vreme oferindu-ți îmbrățișările mele fierbinți. știu că, tu, mama încă mai simți arsura rănilor oblojite de tine din genunchii jupuiți de căzături, lacrimile provocate de necazul unei note nedrepte luate la ora de istorie contemporană... te iubesc atât
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
se întâmplă toate acestea...soarele tău apuneîn fiecare seară prea devremeși nopțile îți sunt prea grelecu insomnii prelungite până în zori de zi...te iubesc, mama, cu toate zâmbetele inocentei...în brațele copilăriei și cu lianele din jungla viețiiîți cuprind trupul împuținat de vremeoferindu-ți îmbrățișările mele fierbinți.știu că, tu, mama încă mai simțiarsura rănilor oblojite de tinedin genunchii jupuiți de căzături,lacrimile provocatede necazul unei note nedrepteluate la ora de istorie contemporană...te iubesc atât de mult, mamăcu amintirile, inconsecvente leși
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
întreaga voință și cu inima „înghenuncheată”.. m-am apropiat de ușă. Era deschisă... Privirea mi-a căzut pe patul aflat în partea dreaptă a camerei. În cearceafurile albe, cu părul răvășit pe pernă, cu fașa marcată de suferință, cu trupul împuținat de trecerea timpului, am văzut-o; ea, mama, cu figura unei adolescente sau a unui copil chinuit de viață. Stătea cu ochii închiși, pierdută în propria agonie. Am avut timp să-mi înăbuș un urlet, până să mă apropii de
O VIZITĂ LA SPITAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379242_a_380571]
-
mă întâmpină cu lacrimi de bucurie în priviri. O Îmbrățișez cu duioșie și inima-mi începe să bată mai grăbită, înecată de căldura lacrimilor simțind alături pâlpâirea domoală de iubire ce mă învăluie , emanând din fibrele plăpânde ale acelui trup împuținat de eroziunile agresive ale vieții trăite într-o continuă luptă cu vicisitudinile. -Sărut mâna mamă și bine te-am găsit! -Îi spun cu emoție în voce. -Bun venit acasă, fata mea! -Îmi șoptește ea, zâmbind printre lacrimi. Scot o batistă
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
sa ne simțim bine, toate aceste argumente ascund în sine un risc existențial, șanț o ispita demonica. Așa gândeau și păgânii, împărații și cezarii, în anii de prosperitate, pana cand pâinea pe care o împărțea în cetate imperiul s-a împuținat și spectrul înfometării pentru unii și a îmbuibării pentru alții a dus la căderea și decăderea unui imperiu între granițele căruia soarele nu avea timp să apună. În drumul său înapoi de la războiul troian spre Ithaca, Ulyses poposește pe insula
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
nevrednici; Bucură-te, îți cântăm și noi, cei săraci cu sufletul; Bucură-te, te lăudăm și noi, umiliții; Bucură-te, părinte bun și iertător; Bucură-te, cel care niciodată nu ne lepezi; Bucură-te, dragoste care de nimic nu se împuținează; Bucură-te, dăruire care niciodată nu contenește; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie! Condacul al 13-lea O, Sfinte, Noule Antonie, părintele nostru, cu rugăciunile tale neîncetate, și pe noi ne ajută să putem duce Crucea noastră până la învierea
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
șamanii își condimentau ritualurile religioase). Și așa, târâș-grăpiș, când cu suișuri și când cu coborâșuri, cultura a ajuns în zilele și pe meleagurile noastre postdecembriste, unde e cât se poate de vizibil nu doar că adevărații oameni de cultură se împuținează, ci și că minoritatea acestora este deodată disprețuită și sistematic umilită de alarmantul spor biologico-social al inculților, semidocților și falșilor culți. Toți aceștia sunt nocivi pentru cultură prin apariția și întreținerea unor fenomene de masă de cel mai desăvârșit prost-gust
DESPRE CULŢI, INCULŢI, SEMIDOCŢI ŞI FALŞI CULŢI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369211_a_370540]
-
care-au rămas Sunt toți lăsați de pripas. Terenurile toate-s pârloage, Nu are cine face poloage. Fermele nu mai au animale Toți am ajuns haimanale. Flotă nu mai avem de fel, A fost prăduită de el. Trenurile s-au împuținat, Căci Ceferul a deraiat. Șoselele au gropi, s-au desfundat, Deși miliarde de lei s-au păpat. Avem în schimb multe mașini Aduse la secănd de la străini. Mamele din țar-au plecat Lăsându-și copiii abandonați, În seama bunicelor bătrâne
AGONIE IN COLONIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374274_a_375603]
-
în credință și vei lua și Duh Sfânt. Părintele Amfilohie mustește a Duh Sfânt și este disponibil și dornic de a-l împarte și celorlalți, pentru că de unde dă Părintele, nu se împuțineză, ci se înmulțește, pentru că numai cele lumești se împuținează. Părintele Amfilohie este un înger în trup, un soldat înarmat cu platoșa dragostei, un mărturisitor al credinței creștine, un închinător al lui Dumnezeu în Duh și Adevăr, un trăitor al credinței creștine ortodoxe autentice, un creștin al jertfei depline, vocea
DIN CABINA AVIONULUI ÎN CHILIA DE MONAH de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378683_a_380012]
-
23 martie 2017 Toate Articolele Autorului În dimineața nouă cu-aripi de primăvară Alerg ca un copil la maica mea-n odaie, Dar mă opresc, simțind-o cu răsuflarea rară, Înfășurată-n doruri și-ntunecate straie. De-un timp se-mpuținează cu fiecare clipă Și tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu, Își socotește pașii, căci vremea asta țipă De-aceea ține aprinsă o candelă mereu. O văd lângă icoană îngenunchind smerită, Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune
ÎNGER NINS de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378694_a_380023]
-
viață spirituală interioară, la contemplație" [377]. Ceea ce nu vrea să însemne că creștinismul ar avea nevoie de "proptele" de natură mistică, luate chiar din India, întrucît bogăția și plenitudinea lui Hristos, care se întrupează în Trupul Său Mistic, nu se împuținează: cel mult se împuținează acele minți care propun soluții bastarde în tărîmul atît de pur al credinței și al vieții creștine. După cum am spus în mod repetat, noi nu am intenționat, oricum, să oferim aici o prezentare completă a Idealismului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
contemplație" [377]. Ceea ce nu vrea să însemne că creștinismul ar avea nevoie de "proptele" de natură mistică, luate chiar din India, întrucît bogăția și plenitudinea lui Hristos, care se întrupează în Trupul Său Mistic, nu se împuținează: cel mult se împuținează acele minți care propun soluții bastarde în tărîmul atît de pur al credinței și al vieții creștine. După cum am spus în mod repetat, noi nu am intenționat, oricum, să oferim aici o prezentare completă a Idealismului: am făcut-o, o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
rele, dar afirmăm că cauza fundamentală a tutulor relelor este regimul parlamentar. Unde și când am afirmat noi una ca aceasta? Am afirmat că vedem un pericol pentru naționalitatea noastră pentru că străinii se înmulțesc și se îmbogățesc, pe când românii se împuținează și sărăcesc; și facem apel {EminescuOpXI 36} la toți românii, mai ales la cei de dincolo de Milcov, să spuie daca acest pericol există în adevăr ori numai voim să-l spunem ca să speriem lumea! Am zis că instituțiunile folositoare introduse
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vor și preface în metal, dar, până ajung acolo, producătorul lor originar are nevoie de a primi la mână o adeverință că a muncit pentru valoarea cutare și cutare; acea adeverință e banul de hârtie. Principiul hârtiei fiduciare este: se-mpuținează munca, trebuie să se împuțineze și banii de hârtie, sporește munca, sporesc banii de hârtie. E evident că elasticitatea cu care se-mulțesc sau se-mpuținează banii de hârtie e bazată pe elasticitatea producțiunei industriale, care se poate înmulți cu totul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dar, până ajung acolo, producătorul lor originar are nevoie de a primi la mână o adeverință că a muncit pentru valoarea cutare și cutare; acea adeverință e banul de hârtie. Principiul hârtiei fiduciare este: se-mpuținează munca, trebuie să se împuțineze și banii de hârtie, sporește munca, sporesc banii de hârtie. E evident că elasticitatea cu care se-mulțesc sau se-mpuținează banii de hârtie e bazată pe elasticitatea producțiunei industriale, care se poate înmulți cu totul în desproporție cu numerarul existent
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
valoarea cutare și cutare; acea adeverință e banul de hârtie. Principiul hârtiei fiduciare este: se-mpuținează munca, trebuie să se împuțineze și banii de hârtie, sporește munca, sporesc banii de hârtie. E evident că elasticitatea cu care se-mulțesc sau se-mpuținează banii de hârtie e bazată pe elasticitatea producțiunei industriale, care se poate înmulți cu totul în desproporție cu numerarul existent. O producțiune augmentabilă în infinit are nevoie de un reprezentant augmentabil, care să poată fi supus acelorași fluctuațiuni cărora le
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și a comitetului său permanent. Evident că, îndată ce consiliul uzează în mod conștiințios de atribuțiunile pe cari i le dă legea, administrațiunea centrală a statului, cât și ramificațiunile ei, au la-ndemînă un puternic ajutor, iar pe de alta abuzurile se împuținează, dacă nu dispar cu totul. Astfel bugetele diferitelor comune rurale trec prin revizuirea comitetului permanent. Câte cheltuieli zădarnice, câte dări nedrepte de natura celui atomistic al capitației nu se pot înlătura prin binefăcătoarea influență a acelui comitet? Comitetul poate apoi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
la inanițiune. Situațiunea e grea și perspectiva ce ne descopere din cele mai îngrozitoare. Deci în anul 1879 numai au ieșit din țară 16 milioane mai mult decât au intrat. În cursul acestui an averea publică a României s-a împuținat cu 66 milioane. Producerea noastră nu mai îndestulează cheltuielile ce le facem. Capitalul național se micșorează. Ajungem la inanițiune, adecă la sleire, la istovire deplină. Situațiunea e grea, perspectiva din cele mai îngrozitoare. Ei bine, această perspectivă din cele mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai sus reproducem după "Neue freie Presse" un pasaj dintr-o dare de seamă făcută alegătorilor săi de către d. Varnbueler, deputat din Wuertemberg. În rândul din urmă, zise deputatul din Reichsrat, alegătorii mei au dorit ca sarcinile militare să se împuțineze, iar nu să se sporească. Dar în locul împuținării a rezultat un spor de 27 000 în timp de pace. E o cestiune foarte serioasă. La aducerea proiectului de lege Gambetta nu-și ținuse încă discursul său la Cherbourg, orizonul era
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu sânt pe teritoriu austriac. Aceste dispoziții ale Tratatului de la Berlin sânt îndeajuns pentru a face să se presupună că puterile au voit să asigure Austriei o preponderanță oarecare". În această argumentare a ziarului "Times" sânt câteva erori materiale cari împuținează într-un mod singular concluziile la cari el ajunge. Înainte de toate, în Tratatul de la Paris nu e nici vorbă măcar de {EminescuOpXI 342} Comisia Mixtă de care e vorba astăzi și aceasta pentru simplul cuvânt că stipulațiile Tratatului de la 1856
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aceste săli cu aerul lor vetust, de cetate uitată, dar care tocmai prin vetustețea lor vorbeau, cu patetism bine temperat, de prestigiul secular al locului, le părăseam poate și pentru că cei ce le frecventau de ani și ani îmbătrîniseră, se împuținaseră și împrumutau zidurilor, scaunelor, scenelor ceva din tristețea plecării lor lente, fără întoarcere, le părăseam contaminat de același marasm, aceeași dezordine care acaparaseră întreaga societate, după euforia descătușării. Ce miracol! Teatrul Național, Filarmonica, Opera, vernisajele freamătă acum de, i-aș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
torță a Renașterii, drama celor mai puri și mai tragici îndrăgostiți ai lumii. A, deci ăsta-i baletul promis de brunul meu elf al dansului. Să mă liniștesc, să văd, să aud! Plutirea celor doi deasupra tuturor, deasupra urii ce-mpuținează nobilele tabere, protejați, atît de fragil, doar de cei dragi din preajmă, volutele lor suple și prevestitoare de nenorocire, mișcările de ansamblu ale tinerilor și frumoșilor curteni, magistrale, torțele, prestanța stăpînului și stăpînei serenisimei cetăți, spiridușii-saltimbanci, lăncierii, costumele, iar și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]