974 matches
-
și obosit, dar mă simt perfect sufletește. Acum știu bine că tot răul mi se trăgea de la troglodit. Lucrurile s-au precipitat la timp, pentru că după ieșirea din spital (făcusem din nou hemoragie digestivă, cu o zi înainte de congresul acela împuțit) semnasem protestul cu cei 18 și se hotărîse excluderea mea de peste tot (am găsit hîrtii în acest sens și ne-a confirmat, în ianuarie, și Săceanu, fostul șef al propagandei!).Vom scoate și aici o revistă: Antiteze (la Piatra Neamț n.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de acumulare. Pe drum, au dat gata și sticla de whisky. Când au ajuns, Gămălie le-a zis: Bă, ce-ar fi, bă, să dăm noi drumu la apa asta din lac, s-ar duce dracu Serenite cu ploaia lui împuțită. Spaniolu a zis: Taci, bă, dracu din gură, ce-ți veni, hai mai bine să ne culcăm. Iar Pușcărie a zis: Io-te, bă, al dracu mai e Gămălie, ce-i fată lui mintea! și a râs. Ce-a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bănuit, ca și mine, sentimente religioase strecurându-se până În această lume a prostituatelor, urgisite ca Într-un țarc, departe de scutul tuturor legilor sociale sau morale. M-am luptat, nene Beldie - pe vremea când eram sublocotenent și băteam pavajul ăsta Împuțit al Bucureștiului -, cu una care nu voia În ruptul capului să se culce cu mine În noaptea Vinerii Mari. Biruită de insistențele mele, s-a abandonat, În sfârșit, spunându-mi: „Să cadă păcatul meu pe tine!“... Dacă nu-s chiar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Catapeteasma", "Sabia" și așa mai departe îl vezi lepădat, cetluit într-o cușcă zăbrelită, ca pe-o lighioană spurcată, dat în târg prin toată Împărăția, ca orice nespălat de osmanlâu să-l poată scuipa minunându-se cât de pricăjit și împuțit e "ghiaurul moldovan" plin de ifose, că s-a dat mare crezând o clipă că poate umbri gloria nepieritoare a "Marelui Fatih Fratele Soarelui", ce, numai cu un deget, l-a trosnit ca pe un păduche scârbos?!" Iisuse! Ajută-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l-ar Dumnezău! Că pe Domnu' Ștefan îl doare inema și pentru noi, prostimea... Gheorghe împinge cu piciorul trupul unui ienicer ce horcăia alături chinuindu-se să-și dea duhul: Mișcă păgâne! Ocupi o bucățică de Moldovă cu hoitu' tău împuțit! Nu țî-i rușâne?! se stropșește Toader la el. Lasă-l să moară în pace cu Dumnezăul lui. În fața morții, nu mai e ură, nici vrăjmășie. Nu e decât tăcere... Să-ți fie milă, aiștea, n-au mamă, n-au tată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu vi se pare că-i mânjit cu prea mult sânge moldovenesc?! Frumos ne-ar sta să ne târguim deasupra mormintelor proaspăt deschise? mai întreabă Ștefan și apoi, crunt, cumplit, strigă, poruncește: "Nu vreau aurul lor murdar! Vreau stârvurile lor împuțite!". Boierii parcă nici nu suflă. La război, ca la război! "Vae soli! Vae victis!" filozofează totuși Țamblac. Vae, boier Țamblac! Vae! Cerșesc milă! Dar lor le-a fost milă când mi-au secerat atâta tinerețe în floare?! Mă uit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ecce homo!" Și consilierii i-au ținut isonul: "Cruciatul!" "Spaima păgânilor!" "Eroul Creștinătății!" "Sabia Domnului!"... "Măscăriciul lui Hristos!" Ajunge! Și?!... Te ridicau în slăvi, dar în ochi le citeam disprețul. Hainele noastre erau ponosite, prăfuite... Cine eram noi? Niște valahi împuțiți, niște varvari de la Gurile Dunării; pe când ei, numai catifele, numai aur... numai... Mă cinsteau cu buzele, că inima lor... Cunosc! Nu o dată, în surghiunul meu, am cunoscut disprețul și m-am simțit mândru în țoalele mele ponosite. Fiecare arată ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cale hiclenia!! El a scris cărțile trădării!! El a turnat otrava!! El!!! Numai el!!!.. Eu nu!... Eu nu!...Îndură-te! Am prunci! Cinci! Rămân pe drumuri!...Îndură-te, "Stăpâne"!! O să-ți fiu cu credință! Câine o să-ți fiu!!... Câine!!... Scârnă împuțită! șuieră cu ură Isaia. Otreapă! Negrilă se tăvălește în spasme, împroșcând cu spumă la gură: El!!!... El!!... Taie-i capul!!... Înțeapă-l! Numai el!!! Eu nu!... Eu nu!... Boier Alexa, ce ai de spus în apărarea "domniei tale"? Alexa, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
piept, resemnat, liniștit, împăcat cu soarta, răspunde demn: Aștept dreapta osândă, spune el. Îl rog pe Măria ta să mă ierte... Și... și să-mi dea cupa aceea s-o beau în sănătatea Măriei sale Ștefan Vodă al Moldovei... Altă scârnă împuțită!! scuipă Isaia. E mare lucru să mori cu demnitate. Să te ierte Dumnezeu... Veți pleca, însă, împreună... Și-acu, "domnia ta", mare vornic Isaia, dă dovadă de-o brumă de curaj și mărturisește. Atunci, la Baia, când ai vândut Țara lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă arunce în temniță! Pe viață! Vreau să trăiesc! Oricum! Nu vreau să mor!!!... Nu vreau să mor!!! Sora plânge în hohote, dar tace, tace... Isaia varsă fiere. Se îneacă... Scuipă fiere...Sarcastic, cu ură, izbucnește: "Dragoste"! O... o scârnă împuțită! O viperă! Viperă! aruncă el vorba grea și scuipă. Ștefan ridică ochii spre cer: Doamne!... "Izbăvește-mă de cel viclean"... Să terminăm comèdia! poruncește brusc. Lipsiți dinaintea ochilor mei! E plata cu care plătesc vânzătorilor de țară! Să fie tăiați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
În aceste publicații semi-iredentiste, Încercase să intre și recenzia făcută cărții „Memoriile victoriosului comandant” scrisă de mareșalul sovietic G.K. Jukov, care apăruse la Budapesta. Iată recomandarea cenzorului vizavi de această mizerie publicistică pe care „eroul” rus a scris-o cu Împuțitele și prăfuitele sale cizme de „cuceritor”, În loc de capul care-i lipsea: „(...) Volumul a apărut În limba română doar Într-un tiraj restrîns, destinat exclusiv cadrelor M.F.A. (Ministerul Forțelor Armate, n.n.), Întrucît se făceau unele aprecieri nefavorabile la adresa României”. În sfârșit
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Diên Biên Phu: E o problemă de memorie și de cultură, îmi spune el. Cine are ochi de văzut să vadă: în memoria mea de școlar persistă încă Expozița colonială, culoarea somon de pe mapamond, negrișorii cei de treabă, arăboii cei împuțiți, tonkinezul... În sudul Europei oamenii au experiența colonialismului, toți cunosc și cealaltă față a medaliei. Dar când ești așkenazi, când familia ta vine din Europa Centrală, din Polonia, din Rusia, și cu atât mai mult din Brooklyn, habar n-ai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și să împiedici propria ta "pîrleală". A zice că moartea arhiducelui Ferdinand era unul din mijloacele prevăzute și puse în practică, ar fi excesiv și chiar monstruos. Dar această moarte nu deranja planurile, ci dimpotrivă le favoriza, legitimînd vînătoarea "bestiilor împuțite" (calificativ dat de Kaiser sîrbilor într-o întrevedere cu același general Perticari în momentul cînd, întors de la Kiel, urma să proclame "starea de pericol de război"). Din cauza a tot felul de urzeli, poliția se încurcă în ițe și nu-și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Geneva, în 1898. 82 Dansuri lungi, cu schimbări de ritm și figuri, regizate ca o piesă coregrafică. 83 Nechemat. 84 Funcționar. 85 Neconformă exigențelor de paritate, stipulate în statutele caselor domnitoare. 86 Numele rîului care separa Austria de Ungaria. 87 Împuțiți. 88 Șeful Marelui Stat-major austro-ungar în timpul Războiului (1941-1916). 89 Socrul autorului. 90 Ambasadorul Germaniei. 91 Miniștrii de Externe ai Austro-Ungariei și ai Rusiei. 92 Ischl, orășel din Tirol, unde Împăratul avea un castel de vînătoare. 93 "Quos ego...", aș trebui
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
serie din Wisconsin, și atunci am fost sigur că individual fusese influențat de American Psycho, fiindcă ororile comise de el erau la fel de groaznice ca acelea ale lui Patrick Bateman. Și pentru că existase un ucigaș în serie în toate locurile alea împuțite - în Toronto, pentru Dumnezeu - care citise cartea și preluase modelul a două dintre crimele relatate în carte, am dat o serie de telefoane surescitate, la beție, agentului meu de la ICM și editorilor de la Knopf, pentru a mă convinge că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de metri de cabana care mă costa 20,000 $ pe lună și, da, îmi cam căzuse cu tronc un tinerel care lucra la Pâine și Pește. Așa că dacă Trisha mă părăsise, făcuse o chestie semirațională. Dar să-mi zică „nebun împuțit“ și să dispară cu Porsche-ul meu închiriat nu era. Apoi vara a fost întreruptă de un telefon în puterea nopții. Prietena lui în vârstă de douăzeci și doi de ani îl găsise pe bătrân gol pușcă pe gresia din baia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dar oboseala îmi impunea un ton rațional. - A fost un act de mare egoism să-l naști Robby, însă de-abia acum începi să înțelegi cât de egoistă ai fost, așa că mă blamezi pe mine pentru egoismul tău. - Ești un împuțit, hohoti ea, distrusă. Ești așa un dobitoc. - Jayne, interveni Dr. Faheida. Am convenit cum ar trebui să-l ignori pe Bret atunci când zice ceva cu ce nu ești de acord sau știi că e complet fals. - Hei! am exclamat, săltându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vară atît de săracă în imagini memorabile, sînt practic obligat să vă recomand spectacolul lui Walken vrăjindu-l în pas de dans pe Travolta, sorbind din ochi jamboanele ce ies din rochița lui, comparîndu-l muzical cu o brînză veche și împuțită, tot mai bună de la an la an și teleportîndu-l din curtea lor cu rufe întinse într-o lume în care ei doi sînt Fred și Ginger și apoi în alta în care sînt un toreador și o gitană. Dar tocmai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
miez de nucă. Iar apoi spaima revine în forță și obiectul ăsta casant și contondent care se plimbă prin gura mea își regăsește locul, iar eu înghit în sec cu teama că m-aș putea îneca în propria mea salivă împuțită. Și nu strănut. Slavă Domnului, nu strănut. Iar efortul de a supraviețui acestor secunde interminabile mă vlăguiește, iar dorul de a mesteca un miez de nucă devine o durere a simțurilor. Închid ochii și simt cum o lacrimă tulbure mi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Desprinde rochia cu o prăjină cu cârlig. Pare să-și spună că pe scrântiți nu trebuie să-i contrazici prea tare. În "magazin" e beznă. Bâjbâie, printre boarfele împrăștiate pe jos, și dă cu capul de ușa jalnicei chichinețe, cam împuțită, botezată cabină de probă. Își îndreaptă spatele. Nici vorbă de oglindă, evident, dar nu are de ce să-i pară rău, altfel ar fi intrat toată în ea. Îmbracă rochia care o strânge ca o menghină, în vreme ce gulerașul montant, adevărată capcană
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
acolo și lésați-i pe boii éștia doi În fațé, sé vedem dacé o sé-i mai aud foindu-se! Hai, Vaculovski, hai aici, c-ajung și eu cu arététorul și cînd voi hlești cîte doué peste cap, de-odaté vé cumințiți! Vaci Împuțite! Fetele trecuré În bancă béieților, iar ei au trecut mai În fațé cu tot cu caiete și cu ghiozdan și s-au așezat mai aproape de Nadejda Petrovna. Șasa și Bohanțov erau roșii, céci se gîndeau la prostia desenaté pe foaie. Dacé o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
aurită litera M. - Te vând la niște venețieni, care o să te țină numai cu apă sărată. Apoi îl lăsaseră acolo, în bezna pivniței, fără să-i mai pună sacul pe cap. Trăgea în nări mirosul de pământ umed, mucegăit și împuțit de șobolani, fără să-și poată mișca mâinile ori vreo parte a corpului în afară de cap. Iar acesta nu-i folosea la nimic. Până când a văzut glolele, despre care nu știa, inițial, că sunt glole. A văzut doar niște ochi strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a pensionat anu' trecut. Acu' vine numa' cu jeepu' ăla negru și l-a pus pe Vasile să tragă dungi pe asfalt, în spatele rectoratului, să știe toată lumea că ăla-i locu' lui de parcare. O scârbă, o scârbă de moldovean împuțit!" "Nu-i moldovean, e oltean", observă neutru Băși. Dumnealui îi desconsidera, oricum, pe toți miticii ăștia de regățeni, fiind născut la Orțișoara, pe undeva, între Timișoara și Arad. Era bănățean și toată lumea știe că "Banatu-i fruncea!", nu? "Tot aia! Un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu și-i scoate cân' amândoi îmbucă din același cașcaval", observă supurând de invidie Săvuleasca. Se sumeți, cuprinsă de dignitate: "Mai mare rușinea! Să fii tu șef de catedră și să te încârdășești cu un..., cu un..., cu un cârnat împuțit, cu un hoț, pentru un pumn de bani." " He, he, he! Treaba-i că nu-i chiar un pumn de bani, Anicuțo. (Numai Băși, din toată universitatea, își putea permite să-i spună așa, deși ăsta era prenumele ei înscris
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zice "îmi pare rău să vă spun, da' niște zvonuri foarte urâte mi-au ajuns pe la urechi". M-am uitat, nu știu cum, în mod reflex, la urechile lui alea înstufoșite și abea m-am ținut să nu râd. Da' treaba era împuțită și l-am întrebat liniștită despre ce-i vorba. El îi dă mai departe, făcând pe stânjenitu': "Doamnă, umblă vorba ce să fac, trebuie să procedez ex abrupto că ați pretinde de la unii studenți, ăăă, așa, niște atenții, niște chestii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]