1,038 matches
-
doi tâlhari, căci mai trăiau încă; dar când au venit la Iisus și L-au văzut că murise, s-au oprit de a le mai sfărâma. Unul dintre ostași, ca să facă plăcere iudeilor nerecunoscători, a întins sulița și L-a împuns pe Iisus Hristos în coasta dreaptă și îndată a ieșit sânge și apă; apă, pentru ca să se vadă că era om, sânge, pentru ca să se vadă că era mai presus de om. Sau altă explicație: sânge din pricina împărtășirii cu dumnezeieștile sfințenii, iar
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
Seara se urcau în tramvai ăștia de la Banația, acolo unde actualmente este Medicina. Ce să-ți spun? Unul cu două capete mai mare decât mine. A stat în spatele meu, eu nu l-am văzut. Numai am simțit că ceva mă-mpunge! Și-atunci m-am uitat în spate și am văzut cine este. Ne-au bătut, ne-am bătut, i-am bătut! Depinde, știi? Depinde de câți veneau. LA ȘCOALA ISRAELITĂ, LA POLITEHNICĂ, LA ARMATĂ... Duci: În școala elementară din curtea
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
ca el În satul înzăpezit? Omăt mare, cel mai cel! Pân” soarele s-a trezit. Adie și-un vânticel Ce-i dă un dram de speranță, Dar un galben anglicel Îi răsare drept în față! O rază-n spate-l împunge Și căldura-l moleșește, Se-ntristează, începe-a plânge Și mintenaș... se topește. Referință Bibliografică: BULGĂRAȘ DE NEA / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2265, Anul VII, 14 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga : Toate
BULGĂRAȘ DE NEA de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375614_a_376943]
-
le schimbase cu nimic rânduiala! Nu-i trecu Mumei, însă, prin minte că, odată cu numele străin, fusese adus și ceva neprielnic lumii lor?! Nu știuse și nu va ști niciodată ce-l hotărâse! Simțise de multe ori un cui rece împungându-l... Tot așa îl sfredeli și-acum, pân-o făcu și gata! Cum la rădăcina Copacului un izvoraș abia susura, își strecură palma-i micuță în firicelul viu ca și-alte dăți. Numai că acum, firava șoaptă venită dinspre apă
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
să se apropie de cruce. Cunoscând că gestul zdrobirii picioarelor avea o semnificație de umilire și de batjocură, Gaius Cassius nu-i mai așteptă pe cei doi legionari care așezau scara ci își ridică sulița și cu o mișcare fulgerătoare împunse cu putere coasta lui Iisus din Nazaret Pe câmpul de luptă, legionarii romani împungeau adesea cu sulița în coaste pe cei căzuți pentru a se asigura că dușmanii sunt morți, deci lovitura pe care o dădu centurionul avea o anume
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
umilire și de batjocură, Gaius Cassius nu-i mai așteptă pe cei doi legionari care așezau scara ci își ridică sulița și cu o mișcare fulgerătoare împunse cu putere coasta lui Iisus din Nazaret Pe câmpul de luptă, legionarii romani împungeau adesea cu sulița în coaste pe cei căzuți pentru a se asigura că dușmanii sunt morți, deci lovitura pe care o dădu centurionul avea o anume dibăcie. În clipa când Gaius Casius făcu acel gest, din rana deschisă începu a
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
ca într-o clipă să se vindece de albeața ochilor după ce încercase tot felul de leacuri și alifii care nu dăduseră nici un rezultat. Credea deci că sângele profetului taumaturg era cel care îl vindecase. Instinctiv își privi sulița cu care împunsese coasta celui de pe cruce, și pe care o ridică încet de lângă stâlpul vertical al crucii. Ploaia spălase desigur partea aflată în sus, însă partea care stătuse către pământ mai păstra o pată din sângele scurs din trupul celui răstignit. Își
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
cinste cu ceva și aici! spuse un altul iar ceilalți legionari râseră scurt ridicând niște ulcioare de lut. Gaius însă îl arătă pe Iisus cu mâna întinsă. -Acesta pe care îl vedeți pe cruce m-a vindecat când l-am împuns cu sulița. Sângele lui mi-a picurat în ochi și îndată cum m-am șters cu această năframă, albeața mi-a dispărut, și ceața care îmi acoperea ochii s-a risipit pe loc. Vă jur fraților că acesta este deci
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
ceea ce spui te înșeli singur, crezând cele neadevărate! Gaius dădu însă din cap a negație și păru că se gândește la un răspuns. -E adevărat ce ziceți voi nu vă contrazic, spuse Gaius oftând, e mort fără nici o îndoială căci împungându-i coasta cu sulița nici un geamăt n-a scos. Eu însă altceva vreau să spun, ceea ce voi n-ați înțeles. Să vă dau un exemplu: Dacă cel care moare dându-și viața sa pentru alții, ce este că se aduce
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
Este el oare mort? Trupul său este dat pământului sau focului sau mării dar el oare a murit? Vedeți această lance! spuse Gaius arătând vârful acesteia. Cu ea am străpuns pe cel care străpunge cerul cu fulgere. Cu ea am împuns pe cel care împunge pământul și îl cutremură. Cu ea am rănit în coastă pe cel care a vindecat pe mulți de boli grele și la urmă și pe mine! Și e un lucru foarte neobișnuit ca cineva să se
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
Trupul său este dat pământului sau focului sau mării dar el oare a murit? Vedeți această lance! spuse Gaius arătând vârful acesteia. Cu ea am străpuns pe cel care străpunge cerul cu fulgere. Cu ea am împuns pe cel care împunge pământul și îl cutremură. Cu ea am rănit în coastă pe cel care a vindecat pe mulți de boli grele și la urmă și pe mine! Și e un lucru foarte neobișnuit ca cineva să se vindece cu sângele scurs
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
mult timp așa, cu mâna dreaptă în dreptul inimii privind către Iisus care atârna pe cruce. În seara primei zile de Pesah a iudeilor, Gaius se afla într-una dintre barăcile gărzii din fortăreața Antonia. Avea în mână sulița cu care împunsese în coastă pe Iisus din Nazaret și îi privea atent vârful unde culoarea stacojie a sângelui se zărea pe metal. Gaius se gândi acum la faptul că nu lovise pe nimeni niciodată cu sulița aceea până atunci. În armata romană
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
mână iar cu cealaltă învârtindu-și căciulile pe deasupra capului, chiuind, crezându-se fiecare ca fiind cel mai frumos dintre frumoși și cel mai viteaz dintre viteji. Și cum primăvara este plină de viață ca orice fată, într-una din zile împunse cu degetul ei vrăjit bătrânul păr sălbatic din vârful dealului: „Înflorește, domnule!” și părul înflori. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
pe pat, dezbrăcată și întoarsă cu fața spre el. Peisajul era stupefiant! Era așezată într-o poziție lascivă, perfect ispititoare pentru orice bărbat. Capul îi era sprijinit pe brațul stâng. Țâțele, mere coapte, cu sfârcuri maronii, parcă doreau să-l împungă. Abdomenul supt cu o curbură între tors și șold expunea între coapse un ciuf ce marca genunea. Avusese de unde să se inspire. Colecția de nuduri ale jandarmului supraveghetor, înșirată pe pereți, era remarcabilă. - Păi, ce facem? întrebă el nedumerit și
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
măcar o picătură de apă. Șobolanilor nu le place apa! - Dar nu mă pot abține! Tocmai pe când unul dintre șobolani reuși să rupă cu colții poarta care închidea pivnița, un inorog alb apăru ca din senin și începu să îi împungă pe fiecare cu cornul său de sticlă. Pe loc, șobolanii se transformară în gândaci care o luară la fugă care-încotro. Nu mică fu mirarea Prințului Negru când, de dimineață, îi găsi pe prințesă și pe prinț teferi și nevătămați. - Aduceți
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
mai rămas din voi! Nu apucă să iasă bine din pivniță Prințul Negru și oștenii săi, că un inorog argintiu apăru din senin, lovi cu copitele de oțel câinii până îi adună pe toți într-un colț, după care îi împunse pe rând cu cornul său de oțel. Imediat, aceștia se prefăcură în șoricei mici, care o luară la sănătoasa care pe unde apucară. Când orologiul din turnul palatului bătu amiaza, Prințul Negru nu întârzie să apară. Văzând că și de
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
curăț ce mai rămâne din voi, rânji Prințul Negru. Acum nu mai aveți nici o scăpare! Nu știa însă că, îndată ce se făcu nevăzut, un inorog auriu apăru în pivniță și, înainte ca monstrul să apuce să facă vreo mișcare îl împunse cu cornul de aur în inimă, transformându-l pe loc într-o pisică blândă. După aceea, se iviră din nou inorogul alb și cel argintiu și, toți trei, reușiră să zdrobească în copite lanțurile cu care erau legați Prințul Izvoarelor
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
și că este scos din plasă. Îndrăzni să privească din nou către cei doi bandiți interplanetari care îl capturaseră. - Rău-rău! Șuieratul lui Miku-Miku îi făcu pe cei doi răufăcători să chicotească. Cel mai mic, căruia îi lipseau câțiva dinți, îl împunse cu degetul în burtica lui pufoasă și rotunjoară. - Cine ești tu? - Miku-Miku de pe Make-Make. Nu face rău-rău! - Uaauu! Un extraterestru! Am capturat un extraterestru! - Nu mai striga, vor veni cu toții și ni-l vor lua! - Dar vreau să le arăt
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
Că o mireasă văduva, Etalandu-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare încă. Își povestește neobosit istoria crudă, dar măreață Tuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prăfuite. Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos Și totuși înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieți. Ceea ce
BASTIONUL DRAGOSTEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372565_a_373894]
-
și luminează întreaga lume, vei simți o adiere de vânt, îți mângâie fruntea - este raiul din suflet, cititorule! (Ben Todică, Melbourne, Australia) *** Celălalt trup - o nouă viață Vuietul veșniciei, auzit noaptea, tăia timpul în două, cobora din cer pe pământ, împungându-l ca un ac. Calea lacrimilor suspină pe cer. Iute ca privirea femeii, un sunet subțire îndoi cerul-n lumină și întuneric. Dintr-o îndepărtată nostalgie, o tristă melodie voia să cârpească viața acolo unde sunetul o sfâșiase. La stânga sunetului
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
nenăscut - / cutremur și lumină - / În Marea Depărtare. // Acum stau într-o vamă; / cuvântul nu m-ajunge / și-aștept să-mi crească-n carne /lumină - să m-alunge / din nefirească spaimă, / din suflet de-mprumut / ce-a-ncarcerat Tăcerea / și-n coastă mă împunge.” Ca apoi, în „Suflet pe praguri”, poeta să afirme: „E sufletul un necuprins / în care lumi și lumi să-ncapă”, iar... „Sufletul - în neiubire -/ e doar o mulțime vidă. / Moartea este doar...o vamă - / prag în istmul din clepsidră.” „Vămuirea
“VĂMUIREA PULBERII” – O CARTE CE MI-A MERS LA SUFLET! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345733_a_347062]
-
Ahav? -Se poate ca Iisus acesta, să fi ieșit singur din grota în care a fost depus? întrebă din nou magistratul Comus Lucretius. -Exclus, Comus prietene, spuse Ponțiu Pilat. Un centurion din solda mea, pe nume Gaius Cassius l-a împuns cu sulița în coastă așa cum fac de obicei legionarii pe câmpul de luptă pentru a se asigura că dușmanul este răpus definitiv. Și sunt destui martori care au văzut asta. -Deci nu e nici un dubiu, spuse magistratul. -Absolut nici unul, întări
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
ben Nabat, escortat îndeaproape de cei care îl aduseseră. Unul dintre ei îi dădu în pragul ușii o armă învelită într-o bucată de sac. Rămas singur Baraba desfăcu bucata de sac și privi lama curbă a înfricoșătoarei arme. Apoi împunse de câteva ori aerul, imaginându-și că în fața sa se află procuratorul Ponțiu Pilat. *** Era deja la ceasul al doilea din zi iar soarele urcase pe cer preț de o suliță, când arhiereul Caiafa se urcă în palanchinul cel cu
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
de chihlimbar și boturi moi. Au rămas la marginea pădurilor respirând aroma fragilor coapte, în priviri cu teamă mereu pregătite de salt. În apa limpede, apa băută plutitoare și rece, prin orizontul cu porți transparente se văd marile piscuri care împung cerul. Când rătăcitoare primejdii apasă umbra se sperie, frumusețea și gingășia devin o pradă pentru flămânzii de plumb. Referință Bibliografică: Căprioare de aramă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1043, Anul III, 08 noiembrie 2013. Drepturi de
CĂPRIOARE DE ARAMĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346875_a_348204]
-
făcea să ciulim urechile. Câte un huhurez din adâncul pădurii, trimitea până la noi huhu-itul lui nocturn, chemându-și poate soața, sau speriind vreun jder care îl adulmeca. Și cum stăteam așa, vedem deodată, acolo unde vârfurile copacilor din pădurea Hraina împungeau cerul în arcul orizontului, luna ieșind de după deal. Întâi un colț, apoi arcul secerei, apoi iat-o întreagă ca o paranteză. De acolo, din locul de unde răsărise un voal de lumină, abia perceptibil, venea spre noi plutind peste vârfurile copacilor
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]