13,283 matches
-
conștiința poetei Ștefania Oproescu ca o magie a unor viziuni ritualice și a unor forme de demitizare, peste care nu mai există decât necuprinsul unui reproș: „Mie cine-mi va mânca trupul,/ mie cine-mi va bea sângele/ să mă înalț în tiparul asemănării tale?/ Doamne,/ mie cine să-mi mângâie neființa? NIMENI?” („Nimeni”, pag. 48). Într-o ipostază firească până la banal, spaima venită dinspre atâtea întrebări fără răspunsuri, ca un sindrom al condiției umane: „Cu spaima ta de necunoscut și
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
este începutul noii creațiuni a lumii...” „Odată Înviat, Iisus inaugurează viața viitoare, lumea definitivă. Învierea Lui a purtat pecetea iubirii lui Dumnezeu, pentru Fiul Său iubit și pentru toată omenire.” Odată misiunea Mântuitorului împlinită pe acest pământ El s-a înălțat la cer de unde veghează asupra noastră. „Pentru că Iisus și-a ridicat, prin înălțare, omenitatea în ultima intimitate a Sfintei Treimi, păstrând și adâncind, în proporția înălțării, apropierea de toată omenirea, coboară la scurt timp după înălțare Duhul Sfânt peste cei
ASPECTE PEDAGOGICE ŞI CATEHETICE ÎN LUCRAREA DE MÂNTUIRE A DOMNULUI IISUS HRISTOS” de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/380717_a_382046]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LA MULȚI ANI EDUARD! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului La mulți ani Eduard! Astăzi la ceruri,înălțăm o rugăciune, De mulțumire,pentru tine,drag copil! Minune dăruită de Hristos,în astă lume, Să ierți și să iubești,să fii umil! În drumul tău,să întâlnești,doar fericire, Să știi că noi,părinții tăi,te vom iubi mereu
LA MULȚI ANI EDUARD! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380771_a_382100]
-
PERFUZII...CU IUBIRE! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017 Toate Articolele Autorului Trăim,mereu grăbiți,mereu pe fugă, Dar ce-a trecut fără folos,neîndoielnic,e pierdut! Nu găsim timp,de multe ori,să înălțăm o rugă, De mulțumire,pentru ziua care a trecut! Suntem atrași de lumea de păcate, Ne bucurăm,când câștigăm iluzii trecătoare! Și ne-amăgim,că trupurile noastre,nu au moarte, Pierzând odihna sufletelor,cea nemuritoare! Ne căutăm prin tribunale,mulți
PERFUZII...CU IUBIRE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380772_a_382101]
-
nasc dorințe din durereCând sângereaza razele de soare... XXIX. SĂ NE AMINTIM DE EMINESCU, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016. Să ne amintim de Eminescu În secolul de lupte răvășit Din traci s-a înălțat către zenit Luceafărul poporului român Ținuturilor dacice stăpân. Plecarea lui în lumi necunoscute A-ndurerat și ființe nenăscute, Dar ne-a ținut uniți legați de glie Să ne jertfim, să nu fim colonie. Chemat de Zeu să lumineze-n haos
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
cer de sub pământ . Luceafăr blând al devenirii noastre Revino pe pământ din depărtate astre Și luminează calea alor tăi Să nu fie conduși de nătărăi. Citește mai mult Să ne amintim de Eminescuîn secolul de lupte răvășitDin traci s-a înălțat către zenitLuceafărul poporului român ținuturilor dacice stăpân.Plecarea lui în lumi necunoscuteA-ndurerat și ființe nenăscute, Dar ne-a ținut uniți legați de glieSă ne jertfim, să nu fim colonie.Chemat de Zeu să lumineze-n haosEl n-a-ncetat pe-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
în Ediția nr. 1601 din 20 mai 2015. În suflet intră frigul, tot de acolo iese Tăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm. Sub gene tremurânde, cu gesturi ne-nțelese, Copacul îndoielii în noi îl scuturăm. Ieri, slovele-nălțarăm cu sunete alese În ritm de sarabandă; azi, le încătușăm Și-n suflet intră frigul, tot de acolo iese Tăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm. Ne-am rătăcit cuvântul și prinși în două lese, Pe-o filă-ngălbenită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
chipul pe rând ni-l conturăm. Citește mai mult În suflet intră frigul, tot de acolo ieseTăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm.Sub gene tremurânde, cu gesturi ne-nțelese,Copacul îndoielii în noi îl scuturăm.Ieri, slovele-nălțarăm cu sunete aleseîn ritm de sarabandă; azi, le încătușămși-n suflet intră frigul, tot de acolo ieseTăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm.Ne-am rătăcit cuvântul și prinși în două lese,Pe-o filă-ngălbenită, cu el agonizăm.Suntem
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
-se pe neștiute, făcându-și simțită prezența. Copiii care am fost odinioară nu au dispărut, își cer dreptul la trăiri, așa după cum este zidită firea omenească. Așadar, și în aceste zile, să ascultăm cu urechea sufletului toaca din slava cerului înălțându-se spre crugul veșniciei și glasurile îngerești amintindu-ne de ziua Nașterii Mântuitorului. Icoana Preacuratei să fie luminată de candela a cărei flacără păstrează tainele cerești. Să ne bucurăm de frumusețile simple izvorâte din ramurile argintate ale pomilor, de mișcarea
RUGĂ PENTRU CRĂCIUNUL ANULUI 2015 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380797_a_382126]
-
aproape, încât ele fac din mine omul care sunt azi, așa cum mă puteți distinge fiecare”, mărturisește Cerasela. Dacă iubirea lui Al Francisc este o iubire puțin mai pământeană, în care bărbatul este mai prezent, iubirea Ceraselei este mai spiritualizată, mai înălțată spre cer și spre lumină. EL: „Am spus-o zilnic și fără oprire/ că fiecare colină aduce cu pântecul tău/ așa că merg la deal/ și cobor către vale/ cu răsuflarea tăiată/ și aproape mereu”(Mereu). EA „Am învățat să te
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
clipă. Ne fascinează mirajul amurgului, dar și speranța răsăritului unei noi lumi, taine care ne aduc împăcarea cu sinele nostru. Gândul coboară la înțelesurile profunde ale lui Omar Khayyam:"Pe când stelele vor împodobi mai departe cerul, alți oameni își vor înălța case din cărămizile lutului nostru". Așadar, zicem noi că trece timpul prin viața noastră, dar de fapt, nu timpul trece, el este etern, noi trecem prin el. Ne plângem că, plecând, timpul târăște după el fapte, nume, credințe, idealuri, dar
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
de pe Antena 3, între Ion Cristoiu și Valentin Stan care, metamorfozat într-un monstru cu mustăți zbârlite, ar fi gata-gata să-l devoreze, reclama idioată: "A stors-o pe soră-mea, mă..." De asemenea, o rugă specială va trebui să înălțăm spre ceruri pentru că ni-i readuce pe micul ecran pe Dan Negru, Pepe, tot mai marile bătălii de pe stadioane ș.a., ca să nu mai spun cât de jalnică și chiar oribilă ni s-ar părea viața fără genial de inutila emisiune
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
Pe ambele părți, vile, care mai de care mai arătoase și cu acoperișurile în unghiuri dintre cele mai năstrușnice. Îmi vin în minte pagini din Alecsandri ca replică la ceea ce, surprins, vedeam! (...) Forma bizară a acelor locuințe, printre care se înalță o mulțime de cumpene de fântâni, ca niște gâturi de cocoare uriașe; urletul câinilor ce alergau pe sub garduri; ciocănitul berzelor care-și dau capul pe spate la razele lunii și, într-un cuvânt, amestecul acela de umbră și de lumină
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
vadă dacă proptise bine arma acolo, înainte de lansarea porumbelului. Uitase și de disciplina piciorului bine întins, apăsat, înainte, și de capul culcat într-o parte pentru a ochi. Cum de știi că piciorul e-n poziția care trebuie?... Păi, simplu, înălțând călcâiul piciorului drept.
Un băiat care scrie bine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10274_a_11599]
-
bătrânel, ascunsă sub staturi de fân în grajd, o veche placă de bronz care fusese așazată pe un monument ridicat cam tot pe acolo, în dreptul casei sale de acum, pe buza șoselei de pe malul românesc al Prutului. Fusese un monument înălțat de sătenii din acel sat, răzeși din neam în neam, spre pomenirea lui Ștefan cel Mare, voievodul care le consfințise libertatea și pe care îl venerau ca pe un părinte ocrotitor al lor, chiar și peste amar de ani și
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
bătrânel, ascunsă sub staturi de fân în grajd, o veche placă de bronz care fusese așazată pe un monument ridicat cam tot pe acolo, în dreptul casei sale de acum, pe buza șoselei de pe malul românesc al Prutului. Fusese un monument înălțat de sătenii din acel sat, răzeși din neam în neam, spre pomenirea lui Ștefan cel Mare, voievodul care le consfințise libertatea și pe care îl venerau ca pe un părinte ocrotitor al lor, chiar și peste amar de ani și
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
a iscat, precum un arbore uriaș cu crengile răsfirate Într-un peisaj măreț; și valuri, valuri de oameni se foșneau de-a lungul ramurilor sale pribege. Nici Creatorului nu-i venea să creadă... Apoi a dat arborelui suflet de om, Înălțându-l În legendă. Dumnezeu iarăși a zis: Cu acest arbore de apă, omule, poți discuta trup lângă trup, suflet lângă suflet și spirit lângă spirit. A fost ca niciodată!... Așa s-a născut Dunărea, botezată Istru la Începutul lumii, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Încărcat, timp de milenii, cu osemintele strămoșilor tuturor țărilor pe care le scaldă. De la rimele lui Hesiod și până la „Romantica” lui Strauss, de la referirile istoricului și etnografului grec Strabon din Amaseia la poetul roman Publius Vergilius Maro, peste Dunăre se Înalță un nimb de artă, un cer estetic În care Își află oglindă vigurosul arbore de apă, ca și neamurile aprige așezate de la izvoare până la vărsare. O cântă și Ovidiu, În „Tristiile” și „Ponticele” sale; Înainte de el, o cântă În liricele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cu multe trepte și eu chiar urc pe ea, urc. Dar cine Îmi dă putere să urc, cine? Fiecare bucată de ură pe care o rup și o las să cadă În jos, În neant, acest efort al rupturii, mă Înalță pe o noua treapta. Eu parcă aș fi Încadrată Într-un paralelipiped de piatră și piatra aceasta gri și murdară Înseamnă ura. Dacă dau jos câte o bucată din acest trup diform În lumea visului, În realitatea minții Înseamnă că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
noi ne batem să rămânem romani și să vorbim românește.” “Totuși, mai aveți speranța În schimbări pozitive?” “Suntem un popor care a indurat multe și s-a ridicat din situații cumplite. Trag nădejde că și acum vom ști să ne Înălțăm din nou și să Învingem, dacă ne vom ști respecta și dacă vom crede În Dumnezeu.” Convorbirea cu Grigore Vieru a fost scurtă. Dar amintirea? Amintirea păstrează flacăra dedicării, a iubirii pentru limba noastră și pentru ceea ce suntem și ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
așa cum se bucura și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestală a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurândă ne-a scris : « Vă rog să faceți tot posibilul ca statuia lui Eminescu de la Montreal să fie Înălțată pe un soclu, așa cum am conceput-o ». Această dorință sfântă a Maestrului trebuie să fie Îndeplinită, și fac un apel la toți romanii iubitori de țară și de cultura noastră, din Canada, din România și de oriunde s-ar afla
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
toate stelele; deasupra fațadei Hotelului Regency, pe cealaltă parte a scuarului, fragmente de constelații atârnă spre sud. Fațada respectivă este o reconstituire, o pastișă - în timpul războiului, cartierul Fitzrovia a încasat niște bombe lansate de Luftwaffe - și imediat în spatele ei se înalță Post Office Tower, autoritar și jerpelit la lumina zilei, dar pe jumătate ascuns și decent iluminat în timpul nopții, brav monument al unor zile mai optimiste. Dar zilele noastre cum sunt? Complicate și înfricoșătoare, își spune el cel mai adesea, când
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
românesc! N.B.: O intrebare mă frământa: În zilele noastre, oare câți arhiepiscopi cărora ne adresăm și de care vorbim respectuos cu ... Înalt Prea Sfinția Să sunt într-adevăr devotați slujitori ai Bisericii așa, cum a fost IPS Bartolomeu Anania? Câți Înalți Prea Sfințiile Lor, stau departe de ispitele lumești, sunt cinstiți și demni, exemplu de urmat pentru toți supușii lor cu sutana, până la credincioșii de rand? Aflăm cu tristețe și regret fapte surprinzătoare în care este implicat IPS Irineu Popa, mitropolitul Olteniei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei zile intacte. Se dizolvă în linii un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine și cer. O copie nemărginita, sfărâmându-se sub încordarea naturii. VARIAȚIUNE DESPRE IDEE O auzeam în reflexul sângelui, înălțată-n febră schimbărilor, domesticită-n smârcul curgerii naufragiate. Pe argintul închipuirii se întindea inventând emoții, ca și cum ar fi emigrat dinspre un zbor spre celălalt. Numai dezmățul singurătății îi atingea sufletul. ÎMI LĂSĂM TÂMPLA Îmi lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în privire țin un strop din pădurea de brazi lumină curge că o vioară pe o lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-un gol din univers între cer și cuvânt melodia ruptă vioarei se înalță în zborul cioplit coloană-fără-de-sfârșit urcând așezarea în val răsturnat între cer și cuvânt verbul se înviorează lângă o pădure de fluturi arde în cântec parfum fonturi pe apă fonturi în vânt dacă le citim e superlativ arde în cântec parfum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]