3,912 matches
-
din Isus modelul lor și astfel au lăsat în urmă caractere programate să acționeză în mod creștin; dar sunt împotriva unei imitații a lui Isus care să încerce ea însăși suferință până la autoflagelare sau la un cult (de multe ori înșelător) al miracolelor și al stigmatizărilor pentru a demonstra urmarea lui. Nu cred în stigmatele Terezei Neumann și nici în cele ale lui Padre Pio, pe care l-am cunoscut personal. Isus însuși nu a căutat suferința, ci a fost constrâns
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu ar fi invocate onoarea și cinstea în justificarea intervenției sale. Pentru a dovedi contrariul afirmațiilor sale, Glasul Monahilor publica pe două coloane opinia arhimandritului anti cremațiune din 1909 și cea pro cremațiune din decembrie 1934, demascând astfel pe "amarnicul înșelător". Concluzia la această întâmplare amenda nu doar poziția arhimandritului, ci și lipsa de reacție a forurilor conducătoare ale Bisericii Ortodoxe Române: "Iată-l pe sâmbrașul diavolului! Cântăriți-i credințele! Înțelegeți neobrăzarea cu care stă de vorbă cu "Biserica", prețuiți-i
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
logica ei, profund eronată, țața Ioana făcea compromisuri de conștiință ca și majoritatea semenilor noștri și aceasta îi îngusta și mai mult, orizontul inteligenței. Fericirea își are și ea rădăcina înfiptă în puterea obiceiurilor și se perpetuează sub această mască înșelătoare, creând cunoscuta expresie: "ăsta știe să trăiască". Vezi pe unul urmărind, cu înfrigurare, dobândirea banului pe căile cele mai nepermise; altul se consacră cu trup și suflet senzualității; altul beției; altul își sacrifică prietenii și chiar familia sa pentru interese
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
adevărat (nefiind decât un vis), dacă totalitatea adevărurilor raționale este falsă (cel Viclean înșelându-mă atunci când îmi închipui că doi plus trei fac cinci sau că "pentru ca să cuget, trebuie negreșit să exist"), este numai pentru că viziunea, orice viziune imaginabilă, este înșelătoare, atât cea mai clară, cât și cea care rămâne confuză. Evidența aparent cea mai de netăgăduit de pildă cea a cogito-ului nu se poate sustrage unei îndoieli care afectează evidența ca atare. Însă dacă viziunea este în ea însăși înșelătoare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înșelătoare, atât cea mai clară, cât și cea care rămâne confuză. Evidența aparent cea mai de netăgăduit de pildă cea a cogito-ului nu se poate sustrage unei îndoieli care afectează evidența ca atare. Însă dacă viziunea este în ea însăși înșelătoare, dacă mediul de vizibilitate în care orice lucru devine vizibil nu este astfel, nu este unul care face să apară sau face să se vadă, ci unul care induce în eroare, care disimulează și înșeală, dacă acea condiție transcendentală a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
oară și a multelor aventuri și neplăceri pe care irișii aceia albaștri aveau să mi le aducă În viață În anii următori, nici măcar azi nu sunt În stare să exprim În scris efectul privirii aceleia luminoase și pure, atât de Înșelător de curate, de culoarea cerurilor Madridului pe care, mai târziu, a știut să le picteze ca nimeni altul pictorul favorit al regelui, stăpânul nostru, don Diego Velázquez. La vremea aceea, Angélica de Alquézar trebuie să fi avut Între unsprezece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pistoalele. Andante-furioso. Muzica se găsea în pragul unei revoluții! Fader privea în tavan, iar noi ne continuam războiul. De profesori nu mai ascultam de mult. Eram prinși până peste cap; ne dezacordam unii altora instrumentele, ne ascundeam știmele, fiecare lăuda înșelător pe ceilalți doi. Ne trânteam capacele pianelor peste mâini. Într-o după-amiază, Mezinul mi-a spart capul c-un diapazon. Eu i-am turtit fața cu metronomul. Mijlociul s-a jurat că, dacă-l mai șicanăm, ne va strânge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu treceau de Crez și Tatăl nostru. Dar autorul indexează scrupulos iluziile literaturii. Exagerată este durata istorică a literaturii române (pentru unii nu și de limbă română): cu trei secole (,patru-cinci texte care aparțin, să zicem, beletristicii") înainte de cele două reale. Înșelător îi sunt prezentate proporțiile. Iluzionant a fost, cel dintâi, Iorga, sugerând aproape convingător că literatura noastră ajunsese "măreață" (229). Dar marele maestru amăgitor a fost G. Călinescu, prin ideea că - sunt cuvintele sale - "avem o literatură superioară" (237), rămasă în
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
care-l pipăie, tot așa, o literatură încercînd să crească prin traduceri va căpăta doar bucăți, cine știe cum strecurate, din cărțile mari la care ar trebui să aibă acces. Din care și-a făcut și își va face un bagaj, iată, înșelător. Mai ușor decît i-ar trebui. Nici măcar trecutul, chiar lăsînd la o parte omisiunile nesemnalate de croșete, nu era întrutotul de aur, ca știință a traducerii. Viitorul, ce să mai vorbim. Ca fapt divers, într-o redacție în care se
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7862_a_9187]
-
schimba firea lucrurilor, fiindcă nimic, odată transformat, nu se mai face la fel întocmai cum era. Această interdicție, ținînd de nevoia de stabilitate a lumii, avangarda o calcă cu program. Spre-a dovedi că intră, cu bună știință, în regimul înșelătoarelor schimbări la față și la trup permise, odinioară, doar zeilor, și aruncate asupra muritorilor ca pedeapsă, Constantin Nisipeanu scrie Metamorfoze, poeme apărute în 1934 la Editura UNU. Lipit de pagina de titlu, protejat de coperta care și-arată vîrsta și
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
fel. Unul dintre agenții care l-au doborât transmite mesajul ultim iubitei sale, și este aici o formă înaltă de respect pentru cineva care a sfidat poliția. Moartea sa la ieșirea din sala de cinema poate fi, la rândul ei, înșelătoare; cel care a ieșit pe porțile cinematografului era deja o umbră, Dillinger cel adevărat a rămas acolo, pe pânza pe care imaginile dansează veșnic în mințile noastre.
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
Vatra și altele, la fel de elitiste, că se ocupă de interviuri cu personalități, și că ignoră posibilitățile nesfârșite ale navigării electronice. De aceea a intrat pe ușă elecronică de la ziare.ro, unde toată presa românească e înșirata într-o ordine alfabetică înșelător cuminte. Parcurgând numele publicațiilor de la litera A, primul titlu care i-a atras atenția a fost Angelicuss. Cu naivitatea lui de cititor al revistelor sus-pomenite, Cronicarul și-a închipuit că e vorba de o serioasă publicație de angelologie, și numai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7031_a_8356]
-
urmărește minuția cu care Stephen aranjează ambalajul unei felii de cașcaval și modul riguros, matematic, cu care taie o bucată, reflexele unei ordini care a rămas ca o coajă goală. Condiția lui ilustrează deopotrivă o înțelepciune tristă recompusă în aparența înșelătoare a meditației, incantată maladiv asupra abisului uman cât și deriziunea care lasă loc doar vidului și unei fotografii înfățișând cele două iubiri, cea filială, Martyn, trădată de una și mai mare: Anna.
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
mea e slabă. Sau neatentă. În ultimii ani, am întotdeauna un prieten, sau cineva pe care îl stimez, pe pragul morții. În aceste cazuri, se creează în mine senzația unei mari irosiri. Irosirea cuvintelor. Nu că ar fi inutile - ci înșelătoare și, întotdeauna, prost plasate. Astfel, în fața unui prieten pe punctul să moară, mă sperie puțin inutilitatea limbajului meu, sau a ofertei mele, rămânându-mi doar să ocup vidul nesfârșit și stânjenitor de a tăcea ori să resping niște succedanee care
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
că la 23 august 1944 perspectiva instaurării unei noi dictaturi era foarte clară, fusese la fel de puternic aplaudat. într-un sistem educațional cum este cel care persistă în învățământul românesc, în care spiritul critic nu prea este stimulat, aplauzele pot fi înșelătoare, deruta din spatele lor nu poate fi exclusă. O toamnă memorabilă Toamna anului 1944 și anul 1945 îmi stăruie puternic în amintire. Imaginea miilor de tineri întorși de pe front și care asaltau porțile universităților, dorința lor de a începe o viață
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
ce-a intrat în serioase datorii (în euro!) apare la televizor ca să se plângă că miracolul promis n-a avut loc, și cere să i se întoarcă banii, lucru refuzat de către vânzători. Nu știu cum s-a terminat ciondăneala dintre înșelat și înșelători. Probabil în mod amiabil, aceștia de la urmă de obicei evită scandalurile. Și, cum se întâmplă totdeauna, e sigur că mai sunt și alți pățiți care au dat crezare reclamei, dar le e rușine să recunoască (fapt pe care și mizează
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
descripții amănunțite. Erotica este, de altfel, specialitatea lui Virgil Duda. Însă cu cât analizele sunt mai minuțioase și examenul persoanei iubite, mai aprofundat, cu atât realitatea propriu-zisă a Etei, natura personajului feminin, se ascunde; se îndepărtează, ca un miraj. Jocului înșelător de perspective pe care îl aduce raportarea constantă la trecutul românesc i se adaugă, așadar, această instabilitate a conturului real (fizic și sufletesc, căci de morală se cam scutesc cu toții) ofertat, retras și iar prezentat de generoasa matroană. Excursia celor
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]
-
schiței, de linii care te marchează dintr-o figură, și pe care poți, abia apăsînd creionul pe hîrtie, oricînd să le reproduci. Portrete atinse de melancolie, cvasi-poeme, împletind cuvinte ciudate ("oltoan", "corcadîr", "irmiziu") cu amintiri trompe l'oeil, avînd prospețimea înșelătoare a naturilor moarte. Din cînd în cînd, jocuri de cuvinte aducînd a filosofie neînțărcată de simțul comun: "Eu sînt puternic: slăbiciunea mea e puterea mea. Te am pe tine că nu mă gîndesc și dragostea ta mă atinge. Dragostea ta
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
alegerea o face nu fără o vădită tresărire de vanitate, tresărire pe care, abil și aproape stînjenit, o drapează în faldurile modestiei: "Mai există însă, în însuși excesul angajamentului meu, un fel de voință aproape sacrificială de a repudia mărețiile înșelătoare ale filozofiei." (p. 69) Și iată cum Bourdieu cade în greșeala pe care le-o reproșa adepților autobiografiei: vanitatea, uriașa, ireductibila și incomensurabila vanitate a intelectualilor umaniști. "Traiectoria socială și școlară care mă condusese către sociologie mă singulariza extrem de puternic
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
de actori, precum și un regizor virtual de filme convexe, orice ar fi putut să apară în pagină, în afară de o realitate nefiltrată, la prima mână. Operând în sensul medierii simbolice și deducând o lume fantasmatică, dar esențială, dintr-una propriu-zisă, dar înșelătoare, prozatorul gafează de fiecare dată când nu-și poate reprima dublul impuls documentar-pamfletar. Privatizarea Sidex și "noii baștani ai revoluției șterpelite", vânzarea Combinatului de aluminiu de la Slatina și războiul dus împotriva unui stat independent ca Irakul sunt mutate, pur și
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
este că am fost obligat să-mi părăsesc idiomul meu natural, limba rusă, o limbă nezăgăzuită, bogată și de o docilitate nesfârșită, și să recurg la o engleză de mâna a doua, lipsit fiind astfel de toate acele dispozitive - oglinda înșelătoare, fundalul de catifea neagră, asociațiile și tradițiile implicate și implicite - pe care iluzionistul băștinaș le poate utiliza în chip magic, fâlfâindu-și cozile fracului, pentru a transcende într-un fel personal moștenirea primită". Ei bine, acolo unde artistul însuși, precum și
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
ceea ce e clasat din punct de vedere al atitudinii la care ne îndeamnă: neutralitate blazată și suficientă. De aici și senzația atît de răspîndită că la filozofie ne pricepem cu toții. În realitate, vetustimea ideilor clasice e cît se poate de înșelătoare, dovadă că, cu toată vechimea lor evidentă și neschimbătoare, ele hrănesc în continuare gîndirea contemporană. Altfel spus, tocmai fiindcă temele gîndirii lui Husserl sunt clasice, putem prevedea că ele ne vor supraviețui, devenind teme de reflexie pentru generațiile următoare. Tema
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
proiecte literare de după căderea comunismului, se explică exact așa, după sfintele precepte ale istoriei dialogului real. Printr-o adaptare a frecvenței de consemnare la cerințele frecvenței de apariție. Sau, mai omenește spus, printr-o reglare a propriei delicateți la măsura, înșelătoare, a indelicateții altora.
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
vede. Ea halucinează.// Să nu dăm drum încă despletitelor furii!/ Ecoul ne spune pădurii/ Și chiar trădătoarele-mi șoapte/ M'or vinde-astănoapte...". Spaimă și secret, de "toate urile, toate nopțile", hrănindu-se unul pe alta, însoțindu-se, născînd și surpînd înșelătoare echilibre. Poetul nu-i, de bună seamă, făcut pentru rezolvare. Nici poezia lui, care stîrnește și nu astîmpără, cauterizează și nu vindecă. Rana ațîță, romantic, verbul și, arghezian, cumplita rîie sufletească. O boală luată de la lume și redată, cu infinit
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
prefața lui MRP și un portret de Jules Perahim, e o surpriză și o capcană. O încercare de a trage, acoperitor, paravanul dragostei peste contururi mai complicate. Cum se obișnuiește la bilanțuri, Miron Radu Paraschivescu prinde, în cuvîntul înainte, echilibrele înșelătoare ale omului și ale versului. Înclinînd ceva-ceva spre Arghezi, și biografic, făcînd, mai apăsat decît el, pasul compromisului, și artistic, printr-un împrumut de construcție a imaginii cu neputință de negat, Nisipeanu are, totuși, în mînă, pensula cu care sfărîmă
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]