11,044 matches
-
1966, dar confirmă din ce în ce mai des în ultima vreme) și - să îndrăznim oare? - teatru în politică. Politica lui se ocupă de putere (puterea președinților, prim-miniștrilor, tactica financiară, dar mai ales puterea propagandei, a limbajului viclean folosit). Puterea cuvintelor de a înșela așteptările este și motivul pentru care s-a născut adjectivul derivat de la numele lui Pinter pentru a descrie mișcarea postmodernă majoră pe care maniera lui a creat-o: e vorba de 'pinteresc' (varianta engleză a cuvântului este 'pinteresque'). Pe nesimțite
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
de a continua, fără speranța de a mai apuca timpuri mai bine, cu țara, cu noi..." " Când bântuie gândul sinuciderii nici dispariția ta, ești convinsă, nu ar salva existența celorlalți..." " Se apropie aniversarea a 60 ani - și iar mă simt înșelată de soartă, după operația pe inimă - nu credeam să apuc 50 ani! Din ianuarie voi fi la pensie..." "Să ai 60 ani și să nu știi dacă trebuie să răspunzi invitației la t.v. - care ține să te sărbătorească... îmi
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
un gest poetic prin excelență. Cum însă Sarmis îi blestemase pe zei urmează pedeapsa; zeul Soare o rostește și o și aduce la îndeplinire: întrucât Sarmis nu a știut să vadă frumusețea cosmosului creat de Zamolxis și s-a lăsat înșelat de aparențe, zeii l-au condamnat la orbire. Zeul luminii își descoperă razele: izbit de lumina frumuseților eterne fără să fi fost pregătit, asemenea neinițiatului din alegoria platonică a cavernei, cântărețul își pierde vederea. Dar, acum, după executarea sentinței se
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
fericită, e viața mea... cu zilele ei zdrențuite, tîrîte prin prafurile străzilor întortochiate, în pantă lină, pietruite , nesfîrșite, străzi dezolante de provincie fără nimic la capăt... poate doar cu o cișmea picurînd lent, veșnic... clipa cea lentă.. sau mint?... mă înșel?... da... acolo voi atinge cerul cu pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
acceptat și dacă nu a fost arătat în prealabil. Este o eroare crasă... Dat fiind faptul că jucătorul... nu că ar fi necinstit, mincinos (departe de noi asemenea presupuneri dezonorante)... dar orișicât, oricine, de bună credință fiind, s-ar putea înșela... În caz că, totuși, se va avea de a face cu un trișor dovedit, fără putința de a se putea interpreta în alt mod situația, de a se crede cumva că e un malantandu, eventual " se va trece neăntârziat la execuția stipulată
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
pe sărmă...(s.n.) De ce? Acum, recitind, mă găndesc că ar fi trebuit să se oprească aici. Prăbușirea, se subănțelege, e așteptată, nu mai era necesară descrierea ei. Cred că efectul ar fi fost mai adănc, mai tulburător. Dar poate mă înșel. * Desideriu, mi se pare că diabetic, citind pe Emil Gărleanu! E ceva profund cehovian ăn acest ultim roman al lui Sorin Titel. O acceptare luminoasă a tristeții? Nu, asta-i altceva! Atunci ce? Banalitatea fermecătoare a vieții? Poate, mai exact
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
întorsese de la Tîrgu Jiu, unde fusese concentrat la tabăra polonezilor. Dacă există un singur om - crede François Mauriac - care să-și țină jurnalul pentru propria lui plăcere și nu pentru secolele următoare, îi rămîne întotdeauna cineva pe care să-l înșele și acela este el însuși." Abandonîndu-și jurnalul în fașă, Cazimir înceta să se automistifice. Griji mai mari îl pîndeau la orizont. Fericirea de a nu merge la școală trebuia să aibă sfîrșit. Cu puțin timp înaintea închiderii cursurilor, băiatul este
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
lași fîntîna, luînd calea deșertului... să o iei razna, așadar... de neînțeles...încît unii își loveau arătătorul de frunte ca spre a se ușura de o povară... să viețuiesc însă orbita unei iluzii tămăduite doar de moarte cu care ne-nșelăm orice am întreprinde în afară? ...această înnăscută însușire de nălucire, ce nu ne lasă să ne prăbușim... ca o transă înlesnind justificările noastre să se desprindă fără efort la orice înfremătare a îndoielii... o fi una să te îndoiești de
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
apare Tănase Scatiu, “omul-căpușă, care se umflă pe măsură ce victima se sleiește de putere” și mai ales Dinu Păturică, având un relief mult mai accentuat. Acesta pare pus în mișcare de un suflu demonic, “spurcă tot ce întâlnește”, se gudură slugarnic, înșeală, fură, își trădează stăpânul și cauza națională, numai spre a se pune bine cu noua putere. “Cum viața lui se înfiripă ca a mucegaiului pe descompunerea altor vieți - notează în continuare criticul - Dinu Păturică semnifică alt tipar omenesc, ca și
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
într-un loc că are optsprezece ani. E o vârstă la care o poezie bună poate fi numai o întâmplare fericită. De data asta ni se pare că e ceva mai mult și mai durabil. Am vrea să nu ne înșelăm numai pentru plăcerea egoistă de-a putea afirma că versul încă n-a murit“. Asupra celei elogiate, comentariul are un impact catalizator, este pus deoparte, recitit cu martor, utilizat ca referință, cum atestă o însemnare din Jurnal. Efectul determinant a
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
pietroi izbit de lumină, pentru un stîlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții. Am observat ceva ciudat. De cîte ori mă reîntorc de undeva în Iași, femeile de aici mi se par mai frumoase ca oriunde! Mă înșel? Au o senzualitate aparte, o complicitate-n toate ale lor văzute și nevăzute cu sufletul meu, un comerț clandestin de gesturi inconștiente, rotunde și galeșe, cu visurile suave și detracate ale adolescentului ce-am fost cîndva! Cu stimă și grație
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
într-o magazie a dispensarului meu din Dxxx! Șansă! Nu. Pentru că, dacă-mi dispăreau manuscrisele, aș fi rămas cu credința că-n ele sînt lucruri formidabile! Și poate că de-abia atunci aș fi reînceput să scriu!! Dar dacă mă înșel? Dacă n-aș fi putut face nici cît am făcut? Ultima însemnare, într-un jurnal ținut la Dxxx este următoarea: 13-VIII-1975. Ploaie nocturnă. Dimineața închis. Plictiseala, greața de mine. Ce fac?” Azi se împlinesc exact cinci ani de la întrebarea mea
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
Ajuns acasă, îmbrăcă un halat vechi și se așeză preocupat la pian". „Conacul Dariei Mihailovna Lascevscaia, trecea drept cea mai de seamă casă din toată gubernia." „Toată gubernia N... spunea că Alexandra Pavlovna e fermecătoare și gubernia N... nu se înșeală." „Deodată se auziră huruind roțile unei trăsuri. O caleașcă mică intră în curte. După cîteva clipe, în salon apăru feciorul, aducînd o scrisoare pe o tăviță de argint." Era de la al dumneavoastră, Cu stimă și ficțiune, 31-VII-980 Emil Brumaru
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
nu știu ce, poate siguranța, aroganța, eleganța și Franța! Mersul lor presupune o încredere fantastică; pasul e exact acela care trebuia făcut. Aerul din jur e același! Sînt înconjurați de ceva imposibil de descris, dar teribil de evident. Cred că nu mă înșel. Sînteți în legitimă neîncredere să mă întrebați. Ce l-o fi pocnit, dom^le, pe Brumaru afecțiunea, de-mi scrie zilnic și indescifrabil?" Ei bine, pur și simplu, vă scriu! Lucrurile, într-un anumit fel, s-au întîmplat așa. După
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
rotund, mai aliotman, din localitatea Dxxx! {i-l purta-n fuste scurte, crăpate, perfect conștientă de ce miracol i se întîmplă-n spate. Soțul ei lucra la A.D.A.S. Tuța avea popoul asigurat!! Cred că prin 1978, dar s-ar putea să mă înșel, în urma unui articol al lui Alex. {tefănescu, i-am scris și i-am demonstrat că, de fapt, tot ceea ce publicați dumneavoastră sînt niște fragmente de jurnal! Mă refeream la cronicile literare. Căutam să-l conving (el țin minte, își exprima
Spumă de dantele by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13866_a_15191]
-
Dan Shafran Ulrica Cugler îmi aduce aminte printr-o scrisoare de la Lima că la 7 aprilie s-au împlinit 100 de ani de la nașterea soțului ei, Grigore Cugler, unul dintre cei mai importanți scriitori români de avangardă. Dacă nu mă înșel, aniversarea a trecut aproape nebăgată în seamă în România, țara în care acesta s-a născut. Nu însă în Peru, țara de adopție a autorului lui Apunake. Ca dovadă, un amplu articol ( Cugler, Juglar en Exilio) semnat de César Lévano
Grigore Cugler omagiat în Peru by Dan Shafran () [Corola-journal/Imaginative/13928_a_15253]
-
lucrurilor și ființelor sale; pentru ca ele să nu se abată de la formele de expresie care le sunt specifice... Diversitatea lor este grandoarea domniei mele. Iar libertatea lor de exprimare îmi e apoteoză. - Spune despre mariajele tale. - Se întîmplă să te înșeli chiar și cînd e vorba să îț alegi viciul. Mulț nu-l nimeresc pe cel care i-ar fi putut salva. Și cum ignoranța e pașaportul perfect pentru fericire, iată-mă pe mine, cărturar denaturat, pus la adăpost în mijlocul năravului
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
și social al scriitorului român "postdecembrist", fac ce fac și mă refugiez în amintire, unde totul e nou ca apa neîncepută, soarele strălucește orbitor pe un cer fără nori, fetele n-au învățat încă să mintă, nici băieții să le înșele. De acolo și de demult am recuperat o bijuterie vie ce lucește în mii de focuri și s-ar putea numi la fel de bine: Marină cu Marina. 21 iunie 2001 Din numeroasele și pentru mine cam inutilele lecții de limba latină
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
întîlnit de cîteva ori, întîmplător și aiurea, și de fiecare dată îmi spunea că a venit să joace. Ba una, ba alta. Proiectele se înălțau și se surpau cu aceeași repeziciune. Vasilica Tastaman aștepta. De două săptămîni, dacă nu mă înșel, începuse repetițiile la Teatrul de Comedie. Teatrul ei. Teatrul unde a strălucit și unde a fost adorată. Invitația asta i s-a părut formidabilă și o emoționa. Ca și revenirea. Și iarăși podul de piatră s-a dărîmat, a venit
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
mare parte creștinată în Franța, unde a dat monahi și chiar preoți (catolici), ar fi de origine sefardă. Tereza Ipcar, mama scriitorului, ar fi fost botezată chiar de către acesta, pe patul de moarte! Deci în octombrie 1936, dacă nu ne înșelăm. În țară, mama lui Eugen Ionescu lucrase ca dactilografă la Banca Națională. Fratele ei, Ulis Corneliu Ipcar, se născuse la Craiova, în 1892, fiica acestuia, prin urmare, vara primară a dramaturgului, Christiane, se călugărise. Însuși numele mamei - Tereza - are o
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
după 1990 acești scriitori prohibiți, dintre care, de altfel, doar câțiva mai erau în viață, au reintrat în circuitul literar din țară, bucurându-se de reeditări ale unor opere ca și necunoscute generațiilor noi. Doar Sorana Gurian, dacă nu mă înșel, a constituit o excepție, romanul ei Zilele nu se întorc niciodată necunoscând altă ediției după aceea din 1946. Oricum, discutarea dezinhibată, și avizată, a momentului literar 1945-1948 a devenit posibilă. Până în prezent nu avem o cercetare de tip monografic a
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
la normalitate. Tot Dinu Pillat este acela care, în același 1947, le da întâlnire în țară peste un an cumnatului și sorei din exil, când îi aștepta să fie de față la o ceremonie de familie. (Doc. cit.) Aceeași încredere (înșelată!) în normalizare îi va feri pe mulți intelectuali din epocă, pe cei mai mulți, pot să spun, de ispita colaborării cu noul regim, socotit nu doar nefast și nelegitim dar și nedurabil. Sunt azi publiciști (istorici nu-i pot numi) care țin
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
scurt, așa cum pot. Chiar dacă-mi vine la fel de greu ca întotdeauna să dau în vileag asemenea lucruri intime. Dar trebuie să știi și tu. E prietena ta. Și apoi e la mijloc Joan. Ce fac cu Joan? Am trădat-o, am înșelat-o. Simt nevoia să mă sfătuiesc cu cineva - nu, nu cu cineva, cu tine! Ce fac cu Joan? Îi spun tot? Nu-i spun nimic și o părăsesc fără nici o explicație? Sau îi spun doar că am ajuns la concluzia
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
dovada că întîmplarea pe care urmează s-o povestească e adevărată o constituie faptul că de atunci n-au trecut "decît șapte ani". Asta ar fi o garanție că memoria - redeșteptată de o scrisoare cu emblema "Remember" - nu-l poate înșela! Iar paragraful al doilea începe cu precizarea temporală: "Era în 1907." Deci timpul ficțional-textual al scrierii e 1914 - nu 1913, "anul cel mai activ al întregii sale existențe" (cum remarcă Barbu Cioculescu) și anul cînd a realizat prima redactare a
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
de simpatia autorului Amintirilor din pribegie ! Dar cel care, într-adevăr, a avut de înfruntat oprobriul d-lui Djuvara este Constantin Virgil Gheorghiu: acum se confirmă cele ce afirma, cu ani în urmă, d-na Monica Lovinescu: cel care a înșelat, și moral, și material, încrederea traducătoarei sale (d-na Lovinescu) și a ajuns la jalnice reglementări judiciare. „Un personaj abject" - iar La vingt-cinquième heure este considerat „un roman mediocru" (p. 128) - este judecata clară, nemiloasă a autorului, martor al tuturor
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]