1,310 matches
-
monahul de la Rohia și filosoful de la Păltiniș, student al lui Nae Ionescu și mentor riguros, la rândul său, semănător de libertate și limpezime. Prezentarea-„autoportret" (spiritual) făcută lui Nae Ionescu este continuată de Nicolae Steinhardt: „Nae Ionescu te certa, te înșfăca, te cucerea, îți punea cultura la îndemână ca pe o prăjitură minunată, ca pe un venin, ca pe un filtru al lui Merlin vrăjitorul, ca pe o spadă cu două tăișuri, ca pe un vârtej. Un lucru este sigur și
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
îmi spune să am răbdare, le vine vremea porcilor să fie tăiați, darmite acestor colecționari de vile, salarii grase și amante filiforme de un metru nouăzeci, care se bîțîie ca la o licitație publică pe marile scene mondene și le înșfacă cine dă mai mult, dar mie mi se par dizgrațioase, eu păstrez măsura și sînt convins că dimorfismul sexual lucrează ca la carte, dar îl privesc din punctul meu de vedere, o femeie trebuie să fie proporționată, un ins de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
separată. Expediția întreprinsă încă din primele zile, a dezvăluit o cameră de zi, în care bibliotecă era învăluita în misterul baroneselor și muschetarilor însetați de luptă și dragoste. Seară de seară intra în sanctuarul cărților, care o atrăgea sublim și înșfacă epoci, vieți fremătătoare sub braț, ca să se distreze până târziu în noaptea așezată pe umeri. Cu o libertate tainica, fără să-i întrerupă cineva șirul gândurilor cu o observație banală: ar fi timpul să te culci, mângâia coperțile vechi, îmbrăcate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
separată. Expediția întreprinsă încă din primele zile, a dezvăluit o cameră de zi, în care bibliotecă era învăluita în misterul baroneselor și muschetarilor însetați de luptă și dragoste. Seară de seară intra în sanctuarul cărților, care o atrăgea sublim și înșfacă epoci, vieți fremătătoare sub braț, ca să se distreze până târziu în noaptea așezată pe umeri. Cu o libertate tainica, fără să-i întrerupă cineva șirul gândurilor cu o observație banală: ar fi timpul să te culci, mângâia coperțile vechi, îmbrăcate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
până în adâncul ei sufletesc, pe care niciodată șoimul de pradă din ziarist n-ar trebui să-l adulmece. Sau, cel puțin să nu ia cu totul pe artist în gheare și să-l scape prin hățișuri, unde pândesc să-l înșface jivinile. Țiuie la drumul mare șoimii presei de la care ne-am aștepta să zugrăvească pe artista Sanda Ladoși, cu sufletul ei frumos, cu ochii ei calzi, cu educația ei nobilă, cu bunătatea ei omenească și duhul ei artistic, nu cu
SANDA LADOŞI. COROANA ŞI PIATRA RARĂ A COROANEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357635_a_358964]
-
și fragedă, fără să-i supravegheze. Nu lipsi decât cinci minute, iar la întoarcere drama se produsese. Căutând prin iarbă o găsi doar pe Iepurica, Iepurilă intrând parcă în pământ. Vai! Unde să fie? se întrebă tânăra. Birmaneza Pițișor îl înșfăcase pe bietul iepuraș de cap și-n mârâituri pisicești părea că nu vrea să-i mai dea drumul. Degeaba se ascunsese după o tufă de crizanteme, că a și fost observată de către fată până să se îndepărteze. Țipete, strigături, certuri
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]
-
iar fiară./ Totuși scriu cum aș mîngîia piatra din nori,/ Cînd astăzi se scrie pe duruitori,/ Pe pietre-aruncate și pe tîmple fierbinți./ Adorabilă fiară, să nu mă mai vinzi,/ Stelei duble și fără noroace/ Ca balaur pe ochi să se-nșface.// Port în mine carapace verzuie/ și durută cerneală, și cerneală cam șuie” (Ars poetica). Poeta revine altundeva asupra temei sale predilecte, considerînd-o trăire plenară, dar și integrare în originar: „Poezia: Adorabila Fiară/ Colții-năuntru, doar ochii-n afară/ Efectul eclipselor
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
spuse în gând Zonzonel. Hm! nu e așa ușor cum am plănuit. Buburuza aceasta e tare isteață și nu se lasă prinsă cu una, cu două. - Bine, fie cum spui tu! încuviință motanul, dar nu renunță la ideea de a înșfăca gâza aceasta ce începea deja să-l enerveze cu istețimea sa. Și, deodată, Buburuza se înălță și se așeză pe spatele motanului. - Spuneai că vrei să fii prietenul meu, Zonzonel? îl întrebă curioasă. - Desigur! Și dacă vrei să te convingi
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
cu indexul! Ziare prestigioase (chiar și de la noi!) ne-au pus în capul „listei rușinii” zile în șir. Zbirii antidrog a lui Jacques Rogge (mai târziu recompensat cu șefia Comitetului Olimpic Internațional n.a.2012), cu câteva minute înainte de concurs, au înșfăcat-o pe atleta Mihaela Melinte de pe stadion, mai abitir decât Gestapoul și gata, nexam o altă preconizată medalie de aur! Și astfel a fost dărâmat mărețul soclul al imaginii României la JO de la Sydney... pentru niște analize făcute Mhaelei, cu
MEMORIA PENIŢEI (2) – CINE TRAGE SFORILE? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359110_a_360439]
-
de haina cernită, tragi cu ură viscerală, zgârii, lupți. E viața ta, dreptul tău. « Care drept? L-ai pierdut in nevolnica ta existență când ai sugrumat speranța. Îi aude râsul lipsit de milă, răsuna înfricoșător ca un ecou. L-a înșfăcat de piept, l-a aruncat, zdrobindu-l de peretele colțuros. « Ai pierdut pariul, ți-ai vândut sufletul pentru câțiva arginți, ageamiule. Răsuflarea înghețată il cuprindea ca un bici. Sunt vinovat ! ai țipat cu ultimele puteri. » Vinovat ... vinovat. Ecoul. S-a
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
știam că olimpiada se va ține vineri, sau aproape toți, căci la auzul acestor cuvinte, Călin, ce părea că moțăie profund sări că ars din pat: „Mâine e? Și eu care trebuie să-l repet pe Creangă!“ Și zicând acestea, înșfacă caietul de sub pernă și începu să rumege febril cuvintele... M-am uitat la ceilalți. Mușcau din cearceaf și se chinuiau să nu râdă; cât despre mine, rădeam cu lacrimi, dar imediat am inceput sa icnesc că un necuvântător urecheat, prefacandu
Liviu Florian Jianu: Et in Arcadia ego. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339486_a_340815]
-
mama au atacat-o pe stradă niște derbedei. Unul mai tupeist a urmat-o chiar în curte, iar ea s-a refugiat cu mine în brațe, tocmai în fundul camerei suspendate. Străinul a pășit rânjind către noi, probabil urma să mă înșface pe mine mai întâi și să mă dea cu capul de pereți, când, brusc, podeaua s-a sfărâmat cu zgomot mare sub el și insul a dispărut printre scânduri în bezna plină de păianjeni și fantasme a primului meu univers
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
joc cu noi, copiii mai puțin privilegiați, căci tentația de a juca turcă ori chisolita, un fel de oină practicată prin partea locului, era mult prea mare. Profitând de neatenția lui, într-una din zile îmi luasem inima în dinți, înșfăcasem pe furiș obiectul mult râvnit, îl încălecasem și, când să o iau din loc, mă simțisem zdravăn smucit de o ureche. Îmi dădusem seama curând că nu suportam riposta lui Tăvi, el, preocupat de joacă, habar n-avea de cele
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
trenul pleacă în cinci minute, intervine un turist dintre noi, bine informat. - Cu siguranță, domnule. Cum o să aibă trenul întârziere chiar de la plecare? Vă rog să vă grăbiți, domnilor! N-avem de ales. Trebuie să coborâm cât mai repede ... Și înșfăcăm rapid valizoacele de pe lângă canapele, de pe sus ... Cât pe ce să ne cadă una în cap! Sunt așa de grele bagajele noastre că parcă au în ele geamanduri din Marea Nordului! Ne opintim și ne strecurăm cocoșați, în șir indian, pe culoarul
CU SIGURANŢĂ, DOMNULE... de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341972_a_343301]
-
Fu semnalul de năvală. Cioara, din departare, văzu prima mișcarea. Se repezi spre resturile auncate de moș, înfulecă bucata cea mare de mămăligă veche și dispăru dincolo de livadă. Nici gaița nu așteptă prea mult, se repezi, taman la timp, să înșface coaja veche și uscată, de pâine. Vrabiuțele, harnice, s-au repezit să ciugulescă cele mai mărunte fărâme de mămăligă. Din ce aruncase moșul la gunoi, rămăse doar o coajă de cartof și un cotor de măr. Veverița, stând pe o
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
de sub cerdac. Coaja de cartof nu-i dădea pace deloc. Când zarva din ogradă se potoli, iar animalele plecară cu treburile lor, popândăul se hotărî, fie ce-o fi, să-și riște pielicica, se repezi la coaja de cartof, o înșfăcă cu dinții și țuști sub cerdac! Moșul nici n-a știut ce pomană a făcut în dupa-amiaza aceea micilor vietăți din preajma casei sale. Epilog: A doua zi, motanul Tarzan a fost văzut mărșăluind maiestous și unduios prin curtea moșului Șcribleac
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
se trezi, mai bău puțină apă și se văietă și el de durere. Foamea îl scoase din nou, pe Ispas, afară din cabină. Ieși pe punte și se așeză la pândă, așteptând să apară vre-un pescăruș, ca să-l poată înșfăca și să-l mănânce. Dejeaba! Erau prea departe de mal ca vreo pasăre să se aventureze într-acolo. Foamea îl chinuia din ce în ce mai tare. Se duse la provă unde era atârnată plasa de pescuit și o cercetă cu atenție. În afară de câteva
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
se potrivește cel mai bine spiritului propiu. În cazul meu, a fost să fie Cuvântul, cel scris, fiindcă în mijlocul vocabulelor am libertatea de a fi în sfârșit eu însămi, atunci când simt existența ca pe un blestem tăios - care parcă te înșfacă în ghearele sale pentru a-ți sugruma viața definitiv - și nu ca pe o binecuvântare, pot plânge în hohote și mă pot bucura, deopotrivă, împreună cu Ceilalți, îmi pot exprima revolta în voie și îmi pot arăta sufletul în toată dimensiunea
TAINA SCRISULUI (35) – SCRISUL, SENSUL MEU DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343740_a_345069]
-
de ocnă: neliniștiți - adulmecă - vorace! spre țărmii-ncețoșați cu lungi păduri renunță pescărușii să privească: din peșteri de văzduh ies monștri-obscuri cu ochi fosforescenți și bot de iască... e seară - va fi noapte-n lanț de beznă iar câinii văii te înșfac' de gleznă! strigoiul primăverii-a-nnebunit: e interzis - cât de târziu venit... ...pe-ntinderea pustie se aprind toți cei ce-ncearcă-n murmur vreun colind... *** INFARCT sunt un om atât de mediocru - comod de mediocru: îmi place un pic de
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CLIPA Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Clipa În existența noastră, intervine clipa ... Clipa când lumina naște întuneric, Clipa blestemată care ne înșfacă În demonic zbor de gânduri. Lanțuri uriașe... sugrumă vraja existenței noastre, Păsări de foc ard cenușa mâinilor întinse, Presară nisipul toamnelor peste palmele noastre Ne umplu gurile cu pumni de cenușă Și nu mai putem striga... Întunericul pune stăpânire pe
CLIPA de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343351_a_344680]
-
și glasul ciocârliei,ori zâmbetul ninsorii,verdele crud al ierbii,... VII. CLIPA, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016. Clipa În existența noastră, intervine clipa ... Clipa când lumina naște întuneric, Clipa blestemată care ne înșfacă În demonic zbor de gânduri. Lanțuri uriașe... sugrumă vraja existenței noastre, Păsări de foc ard cenușa mâinilor întinse, Presară nisipul toamnelor peste palmele noastre Ne umplu gurile cu pumni de cenușă Și nu mai putem striga... Întunericul pune stăpânire pe
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
râdem sau să lăcrimăm împreună. Noaptea În câmpul pustiit de război zăceam Și vedeam către apus, Flacăra vieții pâlpâind molcom Deasupra capului meu, Ca și când firul zilelor mi se tăia. Împărăția nopții învăluind văzduhul Puse stăpânire pe a mea inimă Și, înșfăcând-o în ale ei gheare, Sorbi suflarea duhului, lăsând-o fără vlagă. Trupul ciuruit de plumbi îmi cade, Și durerea rănilor mă copleșește, Iar greoaia respirație se stinge, Devenind o stană de piatră. Ochii disperați privesc în zări, Dar nu
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
-n cale, Decât amarul prieteniei perfide, Ce sălășuie-n sufletul pământesc Și-l omoară cu lancea lăcomiei. Speranța mă-mpinge mai departe, Făcându-mă să răscolesc teluricul tot Și să caut sacra prietenie, Ce zace ascunsă-n duhul profan. Amurugul mă-nșfacă prematur Și steaua mi se stinge, Lăsându-mă pustiit de dorul prieteniei, Ce n-am întâlnit-o-n drum. Ochii speranței Pe ulițele orașului merg adesea Și mă plimb singur în noapte - Un căutător de bogății imense, Care caută comoara
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
despre vrăji și vrăjitori la mijloc. Urmați de câini, Trandafira și Stejărel așteptară la bucătărie până se lăsă noaptea și, odată cu ea, liniștea în palat se adânci. Se furișară pe coridoarele întunecate până la odaia în care locuia Rodomela și o înșfăcară din patul ei înainte ca aceasta să poată să dea de veste că este scoasă din palat. Vrăjitoarea se dezmetici abia când era legată fedeleș de trunchiul sălciei de la marginea lacului. Nu trebui îndemnată prea mult să spună întreaga poveste
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
o prinse dintr-un foc. O lăsă pentru o clipită jos, mi se păru, ca să-mi mulțumească, dar fără ajutorul cozii. Asta mă făcu să cred că era lipsit de mult de prietenia omului, căci nu mai știa semnele... Apoi, înșfăcând turtoiul, își deschise tot singur portița cu laba. Se-apucă să mănânce abia când fu în uliță, lipit de uluci, de parcă acolo îi era locul dintotdeauna. Îl lăsasem în pace, uitându-l pe clipă și întorcându-mă la ale mele
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]