484 matches
-
care ascultam marea : trebuia să învăț să vorbesc din inimă. Era singura cale posibilă, alta nu exista. Și totuși supapele care ar fi putut face acest lucru posibil îmi erau deocamdată complet necunoscute. Știam însă că ele trebuie să existe, înșurubate în însuși sensul existenței mele, și că la un moment dat, din cauza presiunii dinăuntru, vor ceda și se vor deschide. Întocmai ca o oală cu capac ermetic, trăiam cu presiunea dinăuntru ridicată, gata să explodez în orice moment. Îmi dădeam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și a bețișoare parfumate. De la chinezoaica de alături răzbate un abur de ceai cu aromă de iasomie. În dreptul camerei lui Sophie, franțuzoaica, miroase a coji de portocale și a șampon Garnier. Fiecare cămăruță este o pată de culoare care își înșurubează propriul tunel de mister în întinsul strălucitor, imaculat al Canadei. Mă trezesc bătând la ușa Danei. Dana e studentă la fizică și a sosit odată cu mine. Nu zâmbește niciodată, are mereu o mutră acră și chinuită. De la ea răzbește întotdeauna
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
văd forma sufletului. În același moment năluca s-a tradus instantaneu în limbaj senzorial, arătându-mi-se pe dinăuntru și pe dinafară în același timp. M-a traversat un fior care mi s-a scurs din piept spre centrul pelvisului, înșurubându-se înăuntru, în centrul ancestral al ființei mele, cel de dinainte de a mă naște, ducându-mă într-un timp imemorial, pe care l-am văzut și l-am uitat simultan. Dar dacă totuși ceea ce văzusem și simțisem era forma sufletului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
motor, care acum devine din ce În ce mai excentric, cu vâjâitul lui de țevi și cu penajul palelor de ventilator. Wierzbicki lărgește un rulment și Stephanides strunjește un rulment și O’Malley prinde un rulment de un arbore de distribuție, În timp ce alți muncitori Înșurubează filtrul de aer (șaptesprezece secunde) și atașează electromotorul (douăzeci și șase de secunde) și Îl pun pe volant. Punct În care motorul este gata și ultimul bărbat Îl trimite mai departe În zbor... Doar că nici el nu este ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o voce din beznă Îi spunea: ― Ce ți-am zis eu de kilowați? O vreme am trăit cu un singur bec, pe care Milton Îl muta dintr-o cameră În alta. ― Așa pot să controlez cât curent consumăm, spunea el, Înșurubând becul În lampa din sufragerie ca să ne așezăm la masă. ― Nu-mi văd mâncarea, se plânse Tessie. ― Cum adică? răspunse Milton. Asta se numeștea ambianță. După desert Milton scotea o batistă din buzunarul de la spate, deșuruba becul fierbinte și, aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o oră liberă. în drumul său, trecu pe la șantierul unde se construia noul sediu al administrației. Terenul fusese curățat, iar constructorii își instalaseră tabăra și acum săpau șanțurile pentru fundații. Wilt se opri și se uită la foreza care se înșuruba încet în pământ. Constructorii făceau gropi mari. Foarte mari. Destul de mari ca să cuprindă un cadavru. — Cât de adânc săpați? îl întrebă el pe unul dintre muncitori. — Vreo zece metri. — Zece metri? repetă Wilt. Și când vă vine cimentul? — Luni - asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sub plapumă, am avut un fel de viziune. Abia mă născusem dintr-o burtă prelungă, sângerie, nespus de obscenă, care-mi dăduse o ciudată mișcare rotitoare. Cu o viteză infinită, lăsând în urmă dâre de lacrimi, limfă și sânge, mă înșurubam în noapte. Și deodată, de la marginea nopții, îmi ieși în față un uriaș Dumnezeu de lumină, atât de mare încît nu-mi încăpea în simțuri și în înțelegere. Mă îndreptam către pieptul lui enorm, iar trăsăturile feței lui severe fugeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-au cicatrizat de mult, pot recidiva în prezent, când nedreptățile și lipsurile de tot felul ne afectează existența chinuită. Spre exemplu, mai toți foștii activiști P.C.R. de la toate nivelele și-au schimbat identitatea, folosindu-se de un cameleonism nerușinat, înșurubându-se în funcții înalte în stat, de unde ne arată nouă cu degetul că ei sunt garanții democrației postdecembriste, iar noi, noua generație de sacrificiu ce trebuie să strângă cureaua. De fiecare dată, din neajunsul lor de a fi oameni, amplificat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
versul cu podul, din cunoscuta poemă eminesciană, a fost să fie aproape și de alte asemenea isprăvi care îmi par azi ținând de regimul ficționalului, mai degrabă decât de acela al non-ficționalului. Al imaginarului creator și nu al întâmplării bine înșurubate în realitatea istorică. Așa a fost să fie vizita discretă, la răposatul George Șerban, a domnului Victor Atanasie Stănculescu ministrul apărării, care amabil s-a întreținut cu președintele societății, totul într-o discreție ferită de curiozitatea neavenită a presei, pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de sine prin care spiritul se înalță mereu peste sine și se recunoaște capabil de o condiție critică; de modul în care spiritul însuși își construiește propria sa lume de articulații, lumea prin care el se mișcă mlădios și se înșurubează în carnea lucrurilor. Vine în sfârșit gloata prezentatorilor, acești eroi săraci și goi ai vremurilor noastre, cei care apar pe scenă și care, ca și agenții de circulație, indică celor care trec pe scenă intrarea și ieșirea din spațiul public
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
bolnăvicioasă față de toți cei pe care nu-i poate controla. Năduful din suflet se i revarsă năvalnic asupra lui Trio: — Pe vremea republicii, recompensele erau, măcar, politice... Tușește. — Oamenii uitau de conștiință și deveneau informatori ca să capete statut civic... Își înșurubează un deget în pieptul lui Fulcinius: — Dar voi? Scuipă disprețuitor pe jos. Voi sunteți rușinea Romei! Trio urmărește pierdut stropii de spută care se opresc, parcă îna dins, pe piesa centrală a mozaicului, o dală de marmură ornamentată cu cubulețe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pierdut prin lan și mașina i-a retezat mâinile. Sângele lui s-a înfrățit atunci cu boabele secerate. Nenorocirea aceasta i-a stimulat pasiunea pentru agricultură. Acum poartă două proteze de lemn, prevăzute la vârf cu două borte în care înșurubează cu dinții creionul, tocul, lingura, furculița. Are și o ghiară cu care poate răsfoi caietele și cărțile. Câteodată scapă creionul care se rostogolește pe jos. De aceea se așează în prima bancă, pentru a-l găsi mai repede. Îl ajut
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
creionul, tocul, lingura, furculița. Are și o ghiară cu care poate răsfoi caietele și cărțile. Câteodată scapă creionul care se rostogolește pe jos. De aceea se așează în prima bancă, pentru a-l găsi mai repede. Îl ajut să-l înșurubeze. Doamna face gospodărie și are mult de lucru cu trei fetițe, cea mai mare fiind de seama Sandei, de 7 ani. Au închiriat două camere, un dormitor și o sufragerie, care e și bucătărie. Fetița cea mare merge la grădiniță
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
și o sufragerie, care e și bucătărie. Fetița cea mare merge la grădiniță ca și Sanda. Într-o duminică am fost invitații lor la masă. Coffey a venit să ne ia cu mașina. În mâna dreaptă, unde de obicei își înșurubează creionul, are acum gheara, cu care apucă bine schimbătorul de viteze și volanul. Ne așezăm 8 persoane în jurul unei mese rotunde. Doamna ne invită să facem rugăciune. Toți apleacă capul și împreunează mâinile, stau în reculegere. Apoi doamna taie mărunt
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
gheara, cu care apucă bine schimbătorul de viteze și volanul. Ne așezăm 8 persoane în jurul unei mese rotunde. Doamna ne invită să facem rugăciune. Toți apleacă capul și împreunează mâinile, stau în reculegere. Apoi doamna taie mărunt friptura soțului, îi înșurubează furculița și începem prânzul. Facem glume, în amintirea felului cum am făcut cunoștință cu doamna. Eram invitați la o recepție, mulți doctoranzi și străini la departamentul de economie agrară. Recepția avea loc în sala mare de seminar. La intrare fiecare
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
pompei. Nu era frumoasă, dar aducea cu sine un anumit stil; și era nemaipomenit cîte fete - chiar fetele obișnuite - erau intrigate și impresionate de o asemenea poză. Șoferul mașinii era, totuși, bărbat. Mickey scurse ultimele picături de benzină din furtun, Înșurubă bușonul rezervorului și luă cupoanele; apoi veni agale spre Kay, strîmbîndu-se. Nu ți-a dat bacșiș? Întrebă Kay. — Mi-a dat trei penny și mi-a zis să-mi cumpăr ruj de ei. Avea un motor de doi bani. Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
murit de jenă! Și totuși... Nu-și dezlipi ochii de la liniile roșietice, privindu-le pe jumătate perplexă, pe jumătate cu admirație. Ești o proastă fără scăpare, se gîndi ea aproape veselă. În cele din urmă luă lama, o spălă, o Înșurubă la loc sub miezul metalic, și puse aparatul la loc În cutie. Stinse lumina, așteptă ca ochii să se obișnuiască Încet cu Întunericul, apoi trecu În hol și urcă spre dormitor. Julia stătea Întinsă pe o parte, cu spatele la ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e un tip foarte mișto, zise el, făcînd un gest cu capul spre foaie, dacă o să primească asta. De fapt, e o prietenă. Vocea ei părea afectată. — Ei, pardon. O, dar nu faceți asta! Ea Împăturise hîrtia și Începuse să Înșurubeze capacul stiloului. Nu plecați din cauza mea. — N-are nimic de-a face cu dumneavoastră. Am o Întîlnire, răspunse ea. El Își dădu ochii peste cap, apoi Îi făcu cu ochiul barmanului. — De ce spun fetele Întotdeauna asta cînd apar? Gusta spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o scot, dacă așa crezi. Poate c-ar trebui să ți-o scot eu. Helen se smulse. — Fii rezonabilă, Kay. Kay rîse și-i dădu drumul. — Bine... Ei, ce zici de Grădina Zoologică? Helen se Întorsese la toaletă și-și Înșuruba cerceii. — Grădina Zoologică, spuse ea Încruntîndu-se din nou. Bine, poate. Dar n-o să fim caraghioase? Două femei de vîrsta noastră? — Contează asta? Nu, zise Helen, după o clipă. Presupun că nu. Se așeză și Încălță pantofii În așa fel Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Acum e prea frig pentru tifon. L-am Înlocuit cu scînduri date cu talc. Noaptea arată bine, pentru că draperiile sînt trase, dar ziua mă deprimă. Mă face să mă simt ca o curvă sau ceva de genul ăsta. În timp ce vorbea Înșuruba tirbușonul În sticlă; cu un mic efort scoase dopul. O privi pe Helen cînd turnă vinul În pahare și zîmbi: — N-ai de gînd să te dezbraci? Helen Își desfăcu fularul destul de ostil, apoi Își scoase bereta și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
îl secătuiește de personalitate, de suflet, de puterea de exprimare și de acțiune. Rămâne lângă ușă, incapabil să facă vreun pas în interior, deschizând și închizând gura într-o încercare născută moartă de a se face plăcut. Ochii femeii se înșurubează în el ca două butoane negre. — Bună ziua, reușește să spună. Mătușă. — Mătușă Berthilda, mormăie mătușa, lipsită de emoții, dar și de farmec. Nu mă ții minte. Vino să mă săruți. Se apleacă asupra obrazului pudrat și este izbit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
baston din lemn lustruit, guler impecabil și o mustăcioară subțire, pomădată à la Jaubert, ultima modă! Bătrânul îi comandă tâmplarului cel mai frumos sicriu, iar acesta lucră pentru singura dată în viața lui unul din palisandru și mahon înainte de a înșuruba pe coșciug mânere din aur. Din aur adevărat. Puse apoi să se construiască un cavou deasupra căruia o statuie de bronz își întinde mâinile spre cer, în vreme ce alta, îngenuncheată, plânge în tăcere: asta nu semnifică mare lucru, dar produce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Dinescu publică un articol intitulat „Femeia și pompa”. Începe cu sintagma: „Deși nu sunt misogin” și continuă cu un șirag de argumente potrivit cărora, de fapt, femeile te cam obligă să fii misogin fiindcă: pe Sulfina Barbu, ministra Mediului au „înșurubat-o” aiurea în funcție băieții din opoziție, deși el nu crede ca alții că ministra ar fi „o proastă cu ghivent”, că politica românească este invadată de „Mițe Baston liberale sau pediste în budoarul funcțiilor babane”. Și Dinescu adaugă: „Sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
pus în locul celor furate și două de rezervă. Sculptorul șița dat silința și, în numai trei săptămâni, cele patru mâini erau gata. Numai că, de bucurie sau de prea multă foame, a murit. Iar împuternicitul cu mâinile din partea contabilității ița înșurubat statuii două brațe stângi. Șurubul e șurub, nuți pasă cine umblă cu cheia“. În dezordinea de după Revoluție, românii au început să alerge în toate părțile după „talonul magic“, după promoții sau după afaceri care săți îmbogățească peste noapte. La un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cu tarabele și vând. Ei și? Păi, ele asta fac de ani de zile. De ani de zile stau și vând mărțișoare sau ce fac ele acolo. Terminați, mă copii, cu prostiile astea. Tre să te implici, mă, să te înșurubezi în eveniment. Vrseau să văd că vă zbateți, mă, nu din astea de doi lei. - Atunci Bon Jovi, șefu. - Poftim? - Vine Bon Jovi în România. Aș putea să fac un reportaj despre concert. - Și care-i chestia? |la cântă, lalala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]