579 matches
-
nu o să fie în stare să mi-l ia a doua oară. - Asta rămâne de văzut, scrâșni Barna care, cu un efort supraomenesc, reuși să atingă cu mâna dreaptă mâneca stângă a bluzonului său. Imediat, încăperea fu cuprinsă de mirosul înțepător al neurolepticului. În doar câteva secunde, toți pământenii se prăbușiră leșinați, în timp ce Johansson și Barna încercau să se elibereze de sub povara corpurilor dezarticulate. - Stau și mă întreb câteodată dacă toți anii ăștia de evoluție nu au fost de fapt pierduți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cuie între pietrele peretelui netencuit. Nimeni nu vorbea. în vreme ce afară ploaia biciuia valea, în căsuță singurele zgomote erau pașii târșâiți ai femeii și clinchetul vaselor de sticlă din care Malaberga turna în oală substanțe misterioase; iar din fiertură ieșeau mirosuri înțepătoare și aburi unduitori. Sălașul sărăcăcios părea stăpânit de o atmosferă apăsătoare și aproape paralizantă, pe care cu siguranță o răspândea descântătoarea. La un moment dat, toți se porniră să urmărească năuci mișcările unui gândac de bucătărie, care, după ce zăbovise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-o să scoată un sunet metalic, surd. Bolborosind cu glas scăzut, își desprinse toiagul de pe perete, apoi, deschizând ușa mică și desfăcută din încheieturi, ieși în liniștea umedă a serii. Cerul se întuneca, iar aerul, după ploaie, devenise rece și înțepător. Cu pas hotărât, deși puțin clătinat, încercând din când în când terenul cu toiagul, dar fără să se teamă de întuneric, descântătoarea o porni către fundul văii. Puțin după aceea, ușa, ce nu fusese bine închisă, se deschise cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de lanțuri înalte de munți, iar pe lângă aceștia, munții pe care el împreună cu periculoșii săi tovarăși de drum îi traversaseră până atunci păreau de-a dreptul neînsemnați. Trase adânc în piept aerul ușor ce îi mângâia fața, aducându-i mirosul înțepător al pinilor și al ierbii înalte de pe pășuni. într-adevăr, izbutise s-o scoată la capăt în opt zile! Dar când urma să se încheie aventura asta? O alunecare într-un punct accidentat al drumului pietros îl avertiză că Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese mult prea oribilă, mai presus de puterile celui mai valoros dintre războinici; în același timp, însă, se simțea mai mult ca oricând atras de Frediana și de ceea ce el considera a fi puterea ei: puterea trăsnetului! Deodată, prin aerul înțepător al dimineții, îi ajunse la urechi, odată cu gâlgâitul torentului și ciripitul păsărilor din pădurea trezită acum, un ecou îndepărtat de voci omenești. Deși nu deslușea cuvintele, recunoscu vocea puțin stridentă a lui Odolgan și fu imediat în picioare. Din câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un strigăt ce trecea din gură în gură, venind dinspre Catedrală: — Episcopul! Chemați-l pe Anianus! Balamber, ce părea sincer bucuros de acea întâlnire, zâmbi din nou. — Nu te teme pentru viața ta, romanule, spuse cu o expresie liniștitoare și înțepătoare totodată. Doar că o să ajungi iarăși să fii prizonierul meu. Sebastianus nici nu clipi. Dindărătul carelor, Vitalius îl anunță că sosea episcopul. Arătând spre mulțimea din piață, Balamber urmă: — Și chiar și oamenii ăștia și-ar putea salva viața, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Irmina îi întindea un burduf din piele de capră. Nu reușise cu nici un chip să-i convingă pe bagauzi să renunțe la femeile lor, iar ea, care, de-acum se considera femeia lui, nici nu voise să asculte. întrucât praful înțepător ce stăruia deasupra întregului câmp de bătaie îi usca gâtul, acceptă cu plăcere oferta. Trase, așadar, un gât lung, în vreme ce ea îl mângâia cu o privire îndrăgostită. Cu nevinovăția celor șaptesprezece ani ai săi, îl întrebă când avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și de aceea mirosea așa. Nu era un miros foarte puternic, era un pic dulceag, aducea cu mirosul de mucegai. Nu era miros de diluant. La muncă vopsim, așa că știu foarte bine cum miroase. Nu are un miros atât de înțepător. Nu mă deranja atât de tare mirosul, așa că am rămas pe loc. Cum m-am așezat, am închis ochii și am ațipit. De obicei citesc o carte, dar atunci nu aveam chef. Era luni și eram somnoros. Nu am adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la mirosul de nou. Era încă martie și nu era prea cald afară, dar n-am rezistat să nu deschid geamul. Nu înțeleg cum de ceilalți călători au putut suporta mirosul acela ciudat. Nu, nu ciudat... Nu era un miros înțepător. Nu pot să vi-l descriu exact. Era mai mult o senzație, decât un miros. Senzație de „sufocare“. Am deschis geamul ca să se aerisească puțin. Cred că s-a întâmplat între Myōgadani și Kōrakuen. În ambele stații, după ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
În stație toți călătorii aveau grijă unii de alții, se ajutau reciproc. Încă de când m-am urcat în metrou, am avut senzația că ceva nu era în ordine. Mirosea a acetonă, soluție din aceea cu care ștergi oja. Un miros înțepător. Nu am avut probleme cu respirația și nici nu am avut nici o senzație ciudată. Nici la Roppongi, nici la Kamiyachō. Oare n-o fi fost datorită faptului că în metrou am ținut batista la nas și la gură și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vagon, a treia ușă din spate, am un loc rezervat (râde). Am simțit că ceva nu era în regulă după ce metroul a trecut de Akihabara. Dintr-odată, înăuntru s-a făcut larmă. Chiar în acel moment, am simțit un miros înțepător. La început am crezut că cineva a vărsat diluant. Era ceva mult mai puternic decât diluantul. Cel care e folosit pentru vopsele e diferit. Mirosul era atât de ciudat și puternic, de-ți muta nasul. Oamenii din jur au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
descriu. Am vorbit despre acest lucru și cu alte victime din spital, iar ei au spus că seamăna cu mirosul pe care îl emană un creion colorat topit. Nu mirosea atât de rău și nici nu era chiar atât de înțepător. Mirosul te izbea. Nu aș putea spune că era chiar neplăcut, dar eu n-am putut suporta să stau acolo în mirosul ăla. — Cred că e o întrebare groaznică. Dacă ați mai simți odată mirosul acela, l-ați recunoaște? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
imediat. Mai târziu m-au întrebat și copii mei: «Tată, de ce ai plecat așa de repede din stație cu toate că nu era nimeni acolo?» Nu pot să-mi explic. Poate am fost eu sensibil la miros. Dacă era un miros mai înțepător, ar fi fugit toți de acolo. Nu-i așa? Pentru că nu era așa, ci puțin dulceag, toți au rămas. La casa de bilete totul era în ordine, vânzătorii stăteau liniștiți. Când să trec de bară, mă cam clătinam. Am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a ajuns lângă noi. Tipul de alături mi-a zis că ar fi mai bine să fugim. Am luat-o la goană. Am inhalat puțin fum, dar nu mai vedeam și aveam o durere puternică în gât. Avea un miros înțepător de acid. «Dacă rămân aici cu siguranță voi muri», m-am gândit eu. Satyam nr. 7 e un loc periculos. Pe 1 ianuarie 1995, a venit ordinul să ascundem ungherele din Satyam nr. 7. «Să faceți tot echipamentul să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zăbovea acum într-un vehicul strâmt, aici, în fața firmei care-i aparținea lui și fratelui său, uitându-se prin parbriz în jos, de-a lungul unui drum asemănător cu o pâlnie plină de funingine și simțind treptat frigul tot mai înțepător, suporta asta fiindcă voia să se transpună în atmosfera de atunci. După război părăsise fabrica și, odată cu ea, domeniul de autoritate a tatălui său asupra lui, se mutase la B. Vremurile se schimbaseră, ceva nou se făcea simțit. După toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
drumul pînă la Iași e o nimica toată! — Să nu credeți că de frică v-am destăinuit unele din îndoielile mele, strigă și Sena ca să se facă auzit, trezit parcă la realitate de zgomotul motorului, făcînd vînt cu palma norilor înțepători de monoxid de carbon care îi invadează nările împiedicîndu-l să respire normal. Să știți că și eu ard acum de nerăbdare să-i dăm bice, nu putea să ne lase baltă tocmai acum. Și încă ceva, fii sigur că în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
făceau parte dintr-un nor de mizerii care gravitau în jurul Soarelui. N-aș fi crezut vreodată că o vom face într-un clar de lună, se gîndește Roja cuprins de romantism și nostalgie, trăgînd pe nas un firicel de fum înțepător. — Sper că n-ați lăsat nimic inflamabil înăuntru, zice Gulie, privind pentru o fracțiune de secundă în direcția lui Tîrnăcop, care-și continuă ideea ca un școlar scos la tablă. — Partea cu zodiile era mai interesantă, i se pare lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Se culcă! Nu-mi dă de mâncare? Uite... că nu-mi dă! - a izbucnit Costăchel în râs, luând-o în brațe pe Măriuca, care rămăsese stană în fața lui... Petrache, ieșit în cerdac, văzându-i, a rămas în contemplare... O glumă înțepătoare îi ședea pe limbă... a rezistat cât a putut. Până la urmă, gluma a zburat aproape fără voia lui: Ia te uită la hulubașii iștia! Nici nu le pasă de bietul armăsar, lăsat flămând și însetat în ploaie. Ba mai rău
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
această iarbă spurcată, chiar dacă stai apoi ceasuri Întregi, În genunchi pe coji de nucă sub masă. Pe masă Își dă pasențe madam Ursu, că vin americanii, că o să moară Groza, că Pauckerița e vampiră. Și așa o veșnicie, iad nesfârșit Înțepător. Te mântuie pocăința și Într-o bună zi scapi. Mama se Întoarce acasă de la maternitate. Ai de acum un frățior, te bucuri de el cât e de frumos, cât este de urât, și nu mai ești obligat să mănânci iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu te aude nimeni. Îl aștepți resemnat În curte, așezat la umbră sub un oțetar, amorțit de emoție și de glorie. Curtea lui Oprescu e plină de oțetari. Stai acolo ca Într-o pădure și tragi pe nas mirosul, puturos, Înțepător, ca de sulf al frunzelor. Apare Într-un târziu și-i spui că: Bă, Opincă. Am atom! Și că trebuie Încercat, printr-o experiență, dacă explodează. El spune să-i dai și lui atomul ca să-l cerceteze și să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
consdieră că macaroanele au apărut În Italia de abia după ce s-a Întors Marco Polo din China. Lista de bucate a restaurantului mai cuprinde pește servit cu un sos acrișor, creveți și ouă de rață pregătite special, având un miros Înțepător. Înainte de a fi servite, ele sunt ținute mult timp Într-o soluție de var, sare și cenușă. De o lună și jumătate, practic, răbdați de foame. În casă nu mai vine salariul. Tatăl zace undeva Într-un spital, nedumerit Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
apuci singur de ceafă, sau chiar să te și Întreci. Ca și cum acuma, trecând pe lângă tine și uitându-te În urmă, ai fi mirat de tine, de chipul tău lipsit de speranță, În timp ce cobori În liniște atingând ușor cu palma frunzele Înțepătoare ale tufelor de zmeură. Îi spui acelui chip: „Îți va veni și ție rândul să stai tăvălit În iarba Înaltă din vârful dealului Îmbrățișat de păduri. Doar viteza luminii ne mai poate mântui. Gândul, băiete, gândul.” Prin intermediul practicii sociale, Îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
luat un meniu, fiindu-mi deja foame de muream. —A fost aproape prea târziu. Dacă nu aș fi pierdut mesajul, te-aș fi sunat să contramandez. — Atunci e clar că așa a fost să fie. I-am aruncat o privire înțepătoare pentru tonul fatalist. De ce ai ales tocmai Ritz-ul? l-am întrebat. Dacă voiai să alegi un loc în care să nu fim văzuți, mai sunt încă sute de locuri de joacă în Londra din care să alegem. Kieran se jucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Știu. Nu-i așa că e teribil? Când te gândești că a murit așa, pe neașteptate, fără nici un semn! Și o epavă ca mine e încă în viață, nu e corect, nu? S-a uitat la mine încă o dată, ochii ei înțepători m-au scanat din cap până în picioare. Prin ușa ei parțial deschisă se scurgea o rază de soare, care aluneca între noi până pe tapetul vechi de pe un perete îndepărtat. Un miliard de fire de praf se intersectau înăuntrul razei. —Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
evident că, într-un fel sau altul, a văzut totul ca pe un joc. 7tc "7" Cineva mă urmărea. Și o făcea al naibii de evident. Pașii din spatele meu se potriveau cu ai mei cu o regularitate nenaturală și aveam o senzație înțepătoare între umeri ca și cum aș fi fost țintită de două puncte identice de laser roșu: o pereche de ochi care mă fixau în ceafă fără să clipească. De la studioul meu până la stația de autobuz era o distanță mică - nu conduceam pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]