554 matches
-
descendent direct al lui Napoleon sau al vreunei rude de-a lui... cu sau fără statuie? N-avea de unde să știe. — Străin? Ei nu mai spune! Shōsuke, negustorul de pește, stătea în ușa bucătăriei, bătându-se cu palma peste gâtul înțepenit. Adusese cu el o listă cu peștele pe care-l avea de vânzare în ziua aceea. — Ce-o să te faci? Dacă e străin, n-o să-i poți vorbi în japoneză. Cred că va trebui să înveți măcar câteva cuvinte englezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în brațe și să-i trag după mine. Îmi doream din tot sufletul s-o zbughesc spre ei, dar parcă mă ținea o mână strâns lipită de pământ. Muntele mă prinsese în pânza lui de păianjen precum o muscă. Eram înțepenită, trupul nu mai voia să răspundă la comenzile ce i le dădea mintea. Cu o ultimă privire încărcată de suferință și teamă, familia captivă în jocul morții mi-a strigat un ultim adio înainte să fie înghițiți de gura pământului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bătrâne, spunea ea și arăta cu degetul ei osos înspre mine, chiar și noi babele ne putem alege cu trucuri noi dintr-un loc sau altul. Vechea noastră prietenă îmbătrânea cu fiecare zi și a venit vremea când era prea înțepenită ca să mai umble noaptea sau să urce cărări abrupte, așa că Rahela a început să mă ia pe mine cu ea, iar eu am început să învăț să fac cu mâinile ce văzusem cu ochii. O dată când am fost chemate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
invadat de o groază animalică, abjectă. PARTEA A DOUA MOMENTE CIUDATE 1 Imediat după Poitiers, Bruno pierdu controlul mașinii, un Peugeot 305. Derapând la jumătatea șoselei, lovi ușor parapetul de siguranță și, după o răsucire de 180 de grade, rămase Înțepenit. „Băga-mi-aș! Înjură el printre dinți, ah, băga-mi-aș!” Un Jaguar care venea cu 220 de kilometri la oră frână violent, fu cât pe ce să izbească celălalt parapet și plecă mai departe În vacarm de claxoane. Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
clicând, scriind și citind avidă pagini nesfârșite de web, folosind cu gesturi automate parola de la Carter Spink ori de câte ori e nevoie. O oră mai târziu, mă aflu prăbușită în scaunul lui Eddie, ca o zombi. Mă doare spatele și am ceafa înțepenită, și cuvintele se topesc unele într-altele. Am și uitat cum e să stai la computer. Oare chiar făceam asta în fiecare zi ? Îmi frec ochii obosiți și mă uit la pagina de web deschisă în fața mea, întrebându-mă ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru gândul ce-l aveam. M-am proptit cu spatele de o stâncă, mi-am găsit un căuș În care să-mi sprijin capul și am Înfipt o suliță În pietriș, astfel Încât să mă Împungă În bărbie. Am rămas așa, Înțepenit, o vreme, după care am Înfipt cea de-a doua suliță astfel Încât capătul ghețarului dinspre mâna cea moale să-mi pară că atinge vârful suliței. Apoi, am Înfipt ce-a de-a treia suliță, astfel Încât celălalt capăt al ghețarului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îi vedeai printre lucrurile lor: care ținând În mână un toiag, care cu o burtă de apă spintecată și pe care Îl bănuiai că venea de la izvor, care ținând strâns În mână o piatră pentru zdrobit semințele. Am văzut femei Înțepenite, Îmbrățișând copii pe care nu-i mai aveau În brațe și am văzut oameni acoperiți cu mâl. Scăpaseră doar câțiva din Încleștarea cu Umbra, iar aceia n-au vrut să vină cu noi. Au Întrebat cine suntem, dar Dyas n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după ce prinse iar glas. Eram doi oameni atârnați de el, parcă trăgeam clopotul, nu alta, și ăla tot nu se mișca, fir-ar el să fie! De ridicat, s-a ridicat, mama ei de porcărie. Altfel micuța ar fi rămas înțepenită acolo pân’ la pauză. Observam că elocvența marca Steve era contagioasă pentru cei din jurul lui. — Păi și ce mama naibii s-a întâmplat? întrebă el. Înfășurând cablul în jurul cârligului de susținere, mașinistul zise peste umăr, nerăbdător: Păi ne uităm chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Am să-ncerc să mă strecor cu spatele. Zis și făcut. Balaurul își strecură mai întâi coada, pe urmă încercă să-și îndese spatele, picioarele și mâinile. Era greu, pentru că balaurul era foarte gras. Era atât de gras încât rămase înțepenit. Vai mie, țipă el. Am rămas prizonier în fereastra asta! Ce mă fac? O să mor de foame și de sete, în timp ce acolo se află cel mai gustos tort din lume. Și începu să dea din mâini, să-și vânture coada
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
rece. Când a scos mâna, Hugo s-a trezit privind un obiect din metal care aducea cu o lingură de servit salata, dar ceva mai mare. Lotti era încântată. —Forceps, a explicat ea. Ca să scoți copilul afară când a rămas înțepenit, a adăugat veselă. —Copilul n-o să rămână înțepenit, a intervenit Amanda abrupt. Eu o să fac o cezariană electivă. La Cavendish, a adăugat ea cu emfază. Lui Hugo i s-a strâns inima. Chestia cu asistenta de la pediatrie putea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trezit privind un obiect din metal care aducea cu o lingură de servit salata, dar ceva mai mare. Lotti era încântată. —Forceps, a explicat ea. Ca să scoți copilul afară când a rămas înțepenit, a adăugat veselă. —Copilul n-o să rămână înțepenit, a intervenit Amanda abrupt. Eu o să fac o cezariană electivă. La Cavendish, a adăugat ea cu emfază. Lui Hugo i s-a strâns inima. Chestia cu asistenta de la pediatrie putea s-o-nțeleagă. Putea să înțeleagă faptul că Amanda își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu modele pufoase. Posterul cu meningita din cabinetul medical i-a răsărit în minte îngrozindu-l. Preț de câteva secunde, Hugo a fost mult prea speriat ca să facă vreo mișcare. De parcă, dacă rămânea nemișcat, putea să țină situația sub control. Înțepenit în loc cu șervețelul cu care voise să-l șteargă pe Theo în mână, nu știa ce să facă. Apoi, a intrat dintr-odată în acțiune: l-a luat pe Theo sub braț și a fugit pe scări în jos, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fost urmată, la scurt timp, de descoperirea că mobilul nu-i funcționa în subteran. Nu putea s-o contacteze nici pe Alice - care era singură, în parc, cu copiii - și nici agenția. Hugo a mugit, s-a ridicat în picioare înțepenit și-a început din nou să se miște, în sus și-n jos, prin parcare. Întunericul ăla de nepătruns era îngrozitor. Pumnii îl dureau și sângerau de cât bătuse cu ei în ușa care dădea înspre scări. Picăturile care cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o coastă de deal, înaintând printr-o iarbă înaltă până la brâu și, printr-o mulțime de arbori pitici... Si, a continuat s-o urmărească cu privirea, până când a ajuns pe culme sus, și a dispărut dincolo de muchea dealului. Iorgu, ca înțepenit, sta tot acolo pe trotuar, în fața Fundației, în forfota aceea neagră din jur, cu ochii în lacrimi. S-a trezit din vis plângând încet și gemând:Fata... Vasilica, Fata mea!... In vacantă la Zahorna ... A venit și Septembrie cu cer
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Într-o clipită În creier și În marea Neagră, iar de acolo În ocean și În Univers. Ceva se rupsese pe dinăuntru, un fel de fluid Începuse să curgă, cald și sărat, spălând și lipind Între ele toate fărâmițele. roata Înțepenită a unui altfel de timp, care curge În altă parte, neștiut de nimeni, s-a urnit din loc și am alunecat mai departe, Înspre miezul sălbatic și misterios al ființei mele. Undeva, În straturile rarefiate ale materiei, existența mea se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Început să-mi curgă nasul ca un robinet și să tușesc, ba chiar spre seară am făcut și puțină febră, dar nici pe departe ca atunci. Am așteptat apoi cu sufletul la gură marea topire. Totul a rămas Însă nemișcat, Înțepenit ca un os de scrumbie În gâtul unei balene. Chiar și după ce răceala mi-a trecut n-am scăpat multă vreme de tuse. Ca un făcut, accesele de tuse mă apucau În cele mai jenante momente - de pildă, când mergeam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prinse Într-un mușuroi prost făcut. Sub gerul iernii, destinele noastre se făceau și mai mărunte și doar vodca fiartă și serile de poezie de la muzeu, la care mergeam din când În când cu toții, ne mai dezghețau inimile. Dar roata Înțepenită a destinului fiecăruia dintre noi nu se clintea. Foarte rar, În anumite zile, un fir Începea totuși să lege lucrurile. Nu pentru că aș fi reușit să Îl leg eu, ci pentru că existau momente speciale când toate stihiile stăteau În cumpănĂ
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
franțuzești cu dulce accent québecos, Întrepătrunse de știri despre vreme, rețete culinare, dedicații muzicale și declarații de dragoste. Îmi era dragă Canada, tocmai pentru acest contrast Între căldură și răceală. Din ciocnirea acestor două fronturi speram să se repornească roata Înțepenită a timpului transformărilor. Apa, Începutul și sfârșitul, Își va găsi În fine făgașul spre un nou ciclu și toate stările ei posibile de agregare se vor succeda din nou, spre reorganizarea materiei. la primă- vară zăpada se va topi și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
într-o clipită în creier și în marea Neagră, iar de acolo în ocean și în Univers. Ceva se rupsese pe dinăuntru, un fel de fluid începuse să curgă, cald și sărat, spălând și lipind între ele toate fărâmițele. Roata înțepenită a unui altfel de timp, care curge în altă parte, neștiut de nimeni, s-a urnit din loc și am alunecat mai departe, înspre miezul sălbatic și misterios al ființei mele. Undeva, în straturile rarefiate ale materiei, existența mea se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
început să-mi curgă nasul ca un robinet și să tușesc, ba chiar spre seară am făcut și puțină febră, dar nici pe departe ca atunci. Am așteptat apoi cu sufletul la gură marea topire. Totul a rămas însă nemișcat, înțepenit ca un os de scrumbie în gâtul unei balene. Chiar și după ce răceala mi-a trecut n-am scăpat multă vreme de tuse. Ca un făcut, accesele de tuse mă apucau în cele mai jenante momente - de pildă, când mergeam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prinse într-un mușuroi prost făcut. Sub gerul iernii, destinele noastre se făceau și mai mărunte și doar vodca fiartă și serile de poezie de la muzeu, la care mergeam din când în când cu toții, ne mai dezghețau inimile. Dar roata înțepenită a destinului fiecăruia dintre noi nu se clintea. Foarte rar, în anumite zile, un fir începea totuși să lege lucrurile. Nu pentru că aș fi reușit să îl leg eu, ci pentru că existau momente speciale când toate stihiile stăteau în cumpănă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
franțuzești cu dulce accent québecos, întrepătrunse de știri despre vreme, rețete culinare, dedicații muzicale și declarații de dragoste. Îmi era dragă Canada, tocmai pentru acest contrast între căldură și răceală. Din ciocnirea acestor două fronturi speram să se repornească roata înțepenită a timpului transformărilor. Apa, începutul și sfârșitul, își va găsi în fine făgașul spre un nou ciclu și toate stările ei posibile de agregare se vor succeda din nou, spre reorganizarea materiei. La primăvară zăpada se va topi și apa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
clinicii să fi preluat o parte din stoc, Înscrierea operațiunii la DIVERSE chiar dovedind că era ceva neimportant. Doar pagina Comenzi speciale putea duce la interpretări, dar nu neapărat la unele exagerate, așa cum se dusese el cu mintea. Iar codul Înțepenit, cum i-a zis Thomas, poate era doar un blocaj de sistem ori de securitate, era posibil. Așa gîndind, Thomas s-a liniștit iar; trecerea, aproape imediată, de la agitație la calm și invers nu putea să o pună decît pe seama
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
numai banii lui matale îl cunoaște pe comportament? Străinul își extrase dintr-o borsetă, camuflată sub foaia impermeabilului, un teanc de hărți. Capitolul 3 GENEL Care nici ei nu făcea altceva decât că încărca, străjuiți de vardiști, pe niște stăpâni înțepeniți, cu mustățile în furculiță, în niște limuzine uriașe... cu spițe, nichelate, tăvălite prin pietre scumpe. Și care, când era accelerate, limuzinele, numai atâta se deslușea de la fierătania lor, alunecând pe bulevardele de macadam: fâș, fâș... Pe ăștia, era hotărât, nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își târâse botul lui, ca de escavator, pe ciment și încărcase cam jumătate din ei. Curând, i-am zărit pe cei mai marcanți scriitori ai tinerei generații malaxați, apărând și dispărând pe limba și pe buzele atacatorului. Asistam neputincioși. Scârbiți. Înțepeniți... Cum începuseră să fie dizolvați atâția desăvârșiți inițiați în pasta cafenie. Cum se treziseră împărțiți, ca niște cărți de joc, printre picăturile de fiere, firele de tutun și chiar și la acesta, ce se lăudase a nu consuma, firimituri de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]