2,631 matches
-
părea Împiedicat, ca și când s-ar fi simțit nelalocul lui. Dante se opri lângă o coloană, spre a reflecta o clipă și a se pregăti pentru Întâlnire. Așadar, lupul venise la stână. Dimpreună cu bandiții lui. Cine le permisese unor oameni Înarmați să pătrundă În Palatul priorilor, fără ca garda să fie alertată? Șovăi o clipă: poate că ar fi trebuit să se Întoarcă și să adune câțiva soldați, Înainte să se apropie de inchizitor. Însă acesta Îl zărise și se mișcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răceală. Voi toți? Bruno sări În picioare, Însuflețit de o vădită emoție. Părea pe punctul de a răspunde dar, oricare i-ar fi fost argumentația, ea fu Înăbușită de o larmă asurzitoare, provenită dinspre intrarea cârciumii. Un grup de oameni Înarmați dădea năvală, prin agitația mușteriilor din preajmă, care Încercau să se Îndepărteze În grabă, răsturnând bănci și mese. Dante se răsucise și el, În timp ce mâna Îi alerga spre daga ascunsă. Între timp, cu coada ochiului, căuta o cale de retragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu scurte pauze spre a-și recâștiga suflarea. — Se cunosc motivele ciocnirii? Întrebă Dante În timpul unui astfel de răgaz. — Cineva a răspândit zvonul că s-a proclamat surghiunul Împotriva șefilor de facțiuni. Cei din familiile Cerchi și Donati au coborât Înarmați, fiecare pentru a-i apăra pe ai lor și pentru a lovi În adversari. Poetul strânse pumnii de mânie. Unul dintre priori vorbise. Iar cuvintele lui nesăbuite fuseseră sâmburele revoltei. Aruncă o privire spre gărzile care Îl urmau, Îngrijorat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dacă familiile Cerchi și Donati coborâseră În piață cu efectivele complete, trupa aflată la ordinele lui Bargello nu avea să fie suficientă. Numai cei din clanul Donati erau În stare să scoată pe câmpul de bătaie cinci sute de oameni Înarmați. Ar fi trebuit să cheme arbaletierii, sau chiar să ceară ajutor din partea gărzii de mercenari ai lui Acquasparta. Astfel, șarpele acela avea să Își realizeze planul pe care Îl avusese În minte Încă din prima clipă. Mai degrabă am da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
moara plutitoare de pe partea dinspre Ponte di Carraia, păstrându-și un mic avantaj asupra urmăritorilor care o apucaseră pe același traseu, atenți să nu alunece și să nu se Încurce Între ei cu sulițele. — Ticăloși blestemați! strigă el spre oamenii Înarmați care se apropiaseră de capătul treptelor. Ticăloși blestemați, feciori de scroafe ciumate! strigă cu Întreaga mânie pe care o adăpostea, ridicând spre ei mâinile unite, cu degetele așezate Într-un gest obscen. În Iad să putreziți, bastarzilor! Doi dintre mercenari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În...? Și de ce mâna mea transpirată pipăia mânerul pistolului lăsat de Eva? Ce caraghioslâc: profesorul Adam Adam, În loc să-și susțină În mod cuviincios comunicarea la Congresul de istorie, se pregătește să facă direct, personal și neînfricat istorie, Înfruntând cu brațul Înarmat... Pe cine se pregătește el să Înfrunte cu brațul Înarmat? Nu se știe, dar, pentru orice eventualitate, a primit În dotare un pistol militar și o dischetă civilă cu care să-i Învețe minte pe dușmani, oricine ar fi ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de Eva? Ce caraghioslâc: profesorul Adam Adam, În loc să-și susțină În mod cuviincios comunicarea la Congresul de istorie, se pregătește să facă direct, personal și neînfricat istorie, Înfruntând cu brațul Înarmat... Pe cine se pregătește el să Înfrunte cu brațul Înarmat? Nu se știe, dar, pentru orice eventualitate, a primit În dotare un pistol militar și o dischetă civilă cu care să-i Învețe minte pe dușmani, oricine ar fi ei și oriunde s-ar afla. Mai e cazul să precizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poporului Kel-Talgimus - „Poporul Vălului“ -, pentru că dovedise în mod neîndoielnic că un imohag - cum obișnuiau să-și spună tuaregii - singur și fără nici o armă în afară de istețimea, curajul și rezistența aproape supraomenească, a fost în stare să învingă trupele cele mai bine înarmate, datorită unei extraordinare cunoașteri a deșertului unde se născuse și unde-și petrecuse cea mai mare parte a vieții. În nopțile reci, când beduinii se adunau în jurul focului ca să-și bea ceaiul și să povestească întâmplări din frumoasele vremuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
teamă: — Aselam aleikum! spuse. — Metulem, metulem! îi răspunse Gacel, preferând, ca de obicei, salutul targui, apoi arătă spre jaima: Cine sunt ăștia? — Fac parte din comisia de organizare a raliului. Eu nu fac decât să pilotez rabla asta. — Sunt înarmați? — Înarmați? repetă celălalt, surprins. Da’ de unde! Cui i-ar trece prin minte să vină înarmat într-o tabără tuaregă? — I-a trecut prin minte unuia dintre ai voștri. — Imbecili sunt peste tot. Și în această competiție mai mult decât oriunde. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu le funcționează bine creierul. E clar că, dacă neuronii tăi funcționează, să zicem, în limitele normalului, nu poți fi un vandal extremist. Pornind de la această idee, nu se poate prevedea ce va face sau ce nu face un fascist înarmat, violent, încrezut și care-i urăște pe cei pe care îi numește cu dispreț „arabi de căcat“. — Și de ce noi trebuie să suferim întotdeauna consecințele? De ce, din când în când, nu cade măgăreața pe altcineva, măcar așa, ca variație? — Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
spectator neutru i-ar fi fost greu să hotărască pe cine să parieze. Beduinul părea mai agil și mai puțin obosit, obișnuit din naștere să alerge pe nisip, dar urmăritorii săi aveau o poziție mai bună și erau mai bine înarmați, deci era clar că nu voiau să-l lase nicicum s-o ia spre stâncile care l-ar fi apărat. Cu toate acestea, la câteva minute, chiar de după acele stânci apăru un alt dromader călărit, de astă dată, de Suleiman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
preotul, împreună cu paracliserul, pe care eu nu-l cunoscusem până atunci, și un bărbat cu sufletul rănit și o mitralieră, pe care nu-l cunoștea nimeni. Ne-a făcut o propunere surprinzătoare. Cum că, pentru o sumă modică, domnul acela înarmat ne poate trece granița oriunde, dar acceptă și obiecte de valoare. Benjamin s-a oprit din cusut și, în ciuda situației triviale, și-a păstrat calmul, ba chiar și seriozitatea. Ne așteptam ca acești indivizi să fie dați afară. — Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
curată, urcase în taxiul care o aștepta și fusese dusă la castelul de marmură roz unde lucra. Laurei Archer îi plăceau taxiurile. Din fericire mă oprisem înainte să-mi cumpăr un pateu cu brânză și un espresso, așa că eram bine înarmată ca să o aștept în fața castelului roz să iasă din nou. Mă hotărâsem să stau acolo să o aștept fără termen limită. Nu știam ce altceva să fac. Până nu aveam scrisorile nu puteam să fac presiuni asupra ei ca să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
soiul de haimanale care se vînturau de colo-acolo, cîte unul, cîte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catîrii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vîlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (cînd propovăduitorii aduceau cu o adunătură de comedianți) ori năvăleau oblu pe catîri, cînd, fără a mai descăleca, Însăilau niscaiva solomonii. Căci, În ultimii cincisprezece ani de la moartea acelui Nazarinean, Începuseră să-și facă apariția tot soiul de bărbați tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și la est de Carpați să fi apărut un stat al turcilor vechi, cumanii, numit Cumania, repede „spulberată” de marea pustiire mongolotătară de la 1241-1242. Oricât de pustiitoare și distructive au fost năvălirile migratorilor asiatici, oricât de sălbatice au fost hoardele înarmate, pornite după jafuri și cuceriri, până la urmă trebuiau să asigure stabilitate, liniște și ordine pentru populația locală; altfel i-ar fi anulat orice posibilitate de subzistență. Nu știm de nici o înțelegere dintre reprezentanții populațiilor migratoare și șefii comunităților românești, înțelegeri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s-a părut? — Făcut zob, de ce-aș minți. Numai cînd l-am văzut chircit În pat ca un ghem, gemînd că vrea să moară, mi-a venit o poftă de omor, ce să mai zic. Mă Înfigeam chiar acuma Înarmat pînă-n dinți În Brigada Criminală și rădeam la foc automat o jumătate de duzină de boboci, Începînd cu buboiul acela supurant de Fumero. Fermín, să nu ne ambalăm. Îți interzic categoric să Întreprinzi ceva. — Cum porunciți dumneavoastră, domnule Sempere. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dimpotrivă, episcopii, principii și burgurile se organizează în mici puteri autonome. în 496, asemenea multor altor principi din Occident, Clovis, regele francilor, primește botezul creștin și se detașează de ultimele rămășițe ale Imperiului Roman. Bântuită de tâlhari și de bande înarmate, întreaga Europă se structurează în jurul unor regate în miniatură, al unor domenii rurale îca în fosta Galie romană) și al unor mănăstiri, puținele spații protejate. în tot acest timp, în Asia, în America și în Africa dispar alte imperii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mult mai puțin celebru decât primul. Flota engleză, nou-apărută pe mări, având în fruntea ei mari căpitani ca Francis Drake și Thomas Cavendish, își propune să prade aurul spaniol adus din America. în 1588, invincibila Armada spaniolă, greoaie și prost înarmată, naufragiază în fața coastelor Angliei; două treimi dintre marinarii și navele ei se scufundă sub ochii echipajelor de pe vasele englezești înarmate cu tunuri mult mai precise. Atlanticul se deschide atunci din nou vaselor comerciale, îndeosebi genoveze, olandeze, englezești și franceze, redevenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
redus cu o cincime. La începutul secolului al XVII-lea, Amsterdamul se transformă într-un imens șantier de producție, vânzare și întreținere a navelor. Atelierele sale utilizează macarale și fierăstraie acționate de forța vântului. Flota sa este enormă, foarte bine înarmată și superioară celorlalte țări: nave de 2 000 de tone cu 800 de persoane la bord transportă mărfuri cât toate celelalte flote europene la un loc - mai exact, trei sferturi din cantitățile de grâne, sare și lemn, precum și jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
calea unor provocări de tip nou: mase de infranomazi, ce ar avea în comun doar faptul de a călători împreună, ar putea reprezenta niște amenințări. Exact ca populațiile migratoare ce au trecut Rinul în 406, aceste mulțimi ar putea traversa înarmate strâmtoarea Gibraltar, fluviul Amur sau râul Usumacinta, însă de data asta amenințătoare, și nu rugătoare. Unele dintre aceste forțe se vor coaliza împotriva statelor, mai ales a democrațiilor; vor apărea atunci - așa cum s-a întâmplat deja - baroni ai drogurilor puși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mai târziu, pe la șase după-amiază, Da, domnule președinte, voi fi acolo. Frontiera era la fel în toate punctele de intrare în oraș, o împrejmuire mobilă grea, o pereche de tancuri, fiecare pe partea sa de șosea, câteva barăci și soldați înarmați, îmbrăcați în uniforme de campanie și cu fețele vopsite. Proiectoare puternice luminau platoul. Președintele coborî din automobil, răspunse cu un gest civil și pe jumătate neglijent impecabilei politeți militare a ofițerului din comandament și întrebă, Cum merg lucrurile pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
În tăcere, alunecând cu pasul său șovăielnic. 4 Zorii zilei de 9 august, la Priorat În curtea interioară, Dante observă o oarecare agitație. Într-un colț, un cal Încă Înșeuat, acoperit de sudoare, izbea cu copita În caldarâm. Un bărbat Înarmat era adâncit Într-o discuție agitată cu șeful gărzilor. În jur, alți soldați urmăreau cu interes ce se vorbea. Poetul se apropie de grup, curios. - Ce se petrece? Întrebă, urmărind cu coada ochiului curierul care sărise din nou În șa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e nici o primejdie... Încercă să obiecteze celălalt. - Nu incendiile mă preocupă, replică Dante sec. Aproape un ceas trebui să treacă până când caii fură gata de drum. Amiaza trecuse deja binișor când Dante și șeful gărzilor, urmați de alți șase oameni Înarmați, o porniră spre răsărit. Dincolo de pajiștile de la Santa Maria Novella se ridica masa roșiatică, din cărămizi, a noului brâu de ziduri pe care Comuna Îl clădea pentru a stăvili mulțimea de construcții răsărite recent În jurul cetății vechi. Porțiunile de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
precum stigmatul de foc al tâlharilor. În afară de Lapo, În care sămânța corupției răzbătuse mult dincolo de suprafață, transformându-l Într-un soi de satir hidos, o alegorie perfectă a concetățenilor săi. La Palatul căpitanului poporului era un neobișnuit du-te-vino de oameni Înarmați. Dante Îl recunoscu pe șeful uneia dintre cele trei corporații ale poporului de la San Piero și Îl opri pe treptele edificiului. - Ce se petrece, meștere Menico? - Una din patrulele de supraveghere de la ziduri a semnalat grupuri de oameni În marș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Cine sunt? De unde vin? Ce face straja de cartier? - Ce vrei să facă? E o rușine numai să te atingi de ușa aceea, suspină Menico resemnat. Acum, nici un om demn de acest nume nu se mai aventurează pe acolo, nici măcar Înarmat. Dar nu numai rușinea ține gărzile la distanță. Fiindcă să nu crezi că e vorba Întotdeauna de efeminați. Nu, de multe ori sunt niște zdrahoni pe care ți i-ai putea Închipui numai bine la vâsla unei galere, sau Înjugând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]