421 matches
-
atît de acidă și lipsită de rezultate încît tînărul și idealistul naționalist Iorga o considera drept o dovadă a urii fățișe a acestuia față de România. Relațiile dintre Iorga și Gherea (ca și cu revista acestuia, "Literatura și știința") s-au încîlcit atunci cînd acesta din urmă i-a cerut să adopte o poziție ideologică pe care Iorga nici nu voia, nici nu era capabil să și-o asume. Gherea interpretase una din poeziile lui Iorga drept revoluționară, cu toate că acesta își exprimase
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
sens al cuvântului, și mai târziu, când i-am povestit totul a apărut misterios și important. Și mă măritasem cu el din milă, voiam să-l fac fericit... și pe urmă... pe urmă... — O, Hartley, oprește-te! — Și m-am încâlcit într-un soi de atitudine fatală, în care toate iezeau pe dos, făceam totul pe dos și-l răneam, de parcă aș fi căutat anume să fac lucrul care-l supăra cel mai tare. într-o noapte a plecat la unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
chinuit chiar dacă n-aș fi avut alte pricini de supărare. Lizzie purta o rochie de vară albastră, de culoarea păunului, croită dintr-un material ușor, creponat, cu un decolteu adânc, în formă de V și o fustă largă. Părul cârlionțat, încâlcit de vânt, despicat în spirale lungi, roșcate, se răspândea peste gulerul rochiei de un albastru radios. Ochii căprui, umezi și strălucind de viață, de tandrețe, de ușurare, mă măsurau din creștet până în tălpi. Arăta absurd de tânără, radioactivă emanând vitalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
glasul lui Lizzie. Scosese un strigăt ce răsunase de undeva, de prin fața casei. Urmă un al doilea strigăt. James și cu mine ne-am uitat unul la celălalt. A murmurat: — O... nu! Am dat buzna afară din încăpere, m-am încâlcit în șiragurile perdelei de mărgele și am coborât scara în salturi. Am străbătut gâfâind holul și ajuns în pragul ușii din față aproape că am căzut, de parcă aș fi pătruns într-un nor gros de neputință și deznădejde, care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
competențe sunt ținute să vegheze că cercetările științifice marine, fie că sunt întreprinse de ele însele sau în contul lor, să fie efectuate conform convenției. 2. Statele și organizațiile internaționale competențe își angajează răspunderea pentru măsurile pe care le iau încâlcind convenția, în ceea ce privește lucrările de cercetare științifică marină efectuate de către alte state, de către persoane fizice sau juridice având naționalitatea acestor state, sau de către organizațiile internaționale competențe, si trebuie să repare daunele cauzate prin asemenea măsuri. 3. Statele și organizațiile internaționale competențe
CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE din 10 decembrie 1982 asupra dreptului marii*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/132201_a_133530]
-
constată o încălcare a prevederilor convenției, se va înainta administrației un raport pentru că aceasta să ia măsurile corespunzătoare. 3. Orice parte va comunica administrației probe, dacă există, că nava a descărcat substanțe dăunătoare sau ape uzate conținând astfel de substanțe încâlcind prevederile regulilor. În măsura posibilităților, autoritatea competența a primei părți va aduce la cunoștința comandantului navei această încălcare invocată. 4. La primirea acestei probe, administrația astfel informată va cerceta cazul și poate cere celeilalte părți să-i comunice probe suplimentare
CONVENŢIE INTERNATIONALA din 2 noiembrie 1973 pentru prevenirea poluarii de către nave*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/132365_a_133694]
-
desfășurării actului lingvistic și sunt descrise de conținutul lexical al adverbelor temporale: • anterioritate; acțiunea verbului regent este situată într-un timp anterior desfășurării actului lingvistic: ieri, alaltăieri, aseară, astă-vară etc.: „... Și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încâlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor...” (M. Eminescu, P.L., 37) • simultaneitate; acțiunea verbului regent este situată în chiar timpul desfășurării actului lingvistic: azi, acum etc.: „Cu fiecare lucru, azi știu, / mă-nrudesc și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însuși în mișcare. Acesta este obiectul unei foarte frumoase pagini, intitulate "20 aprilie 1927, pe drumul spre Megève": "în timp ce urcam pe drumul spre Megève, din ce în ce mai sus de Sallanches, atenția mea se fixa asupra pereților stîn-coși, a arborilor cu rădăcini tîrîtoare, încîlcite... toată această dezordine în plină mișcare a vieții naturale. Totuși drumul este solid sub pașii mei, precis trasat, consolidat de ambele părți, este monoton, definit, stabil și imobil în mijlocul acestei naturi în perpetuă curgere, iar pietrele juxtapuse formează cu el
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
protectorul lui dike, pentru că el garantează jurămintele, proteguiește pe străini, oaspeți și pe toți cei care cer ceva31. Pe scurt, zeii nu lovesc oamenii fără motiv, atâta vreme cât muritorii nu transgresează limitele modului lor de existență. Dar e greu să nu încâlci limitele impuse, căci idealul omului este "excelența" (arete). Or, o excelență excesivă riscă să trezească orgoliul nemăsurat și insolența (hybris), ceea ce i s-a întâmplat lui Aiax, când s-a lăudat că va scăpa de moarte în ciuda zeilor, și a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
voită. Decorul poartă aceeași amprentă a sordidului ("Corabia de plumb în roșul unui asfințit/ Din portul negru, întinse pânzele murdare", Corabia de plumb; După ce umblasem, zbuciumat, întreaga zi ca un câine (...)/ Spre mucegăitul meu palat murmurând mă întorceam, (...)/ Drumurile erau încâlcite, cu mlaștini înverzite/ Și multe secole am mers", Poem cerșetor). Eul poetic este dominat de imaginile unei lumi fantasmatice, înnegurate, în care cenușiul pare să fie nuanța dominantă, e o lume a lipsei de perspectivă, de salvare sau, dimpotrivă, o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de ce, pentru că neoprotestanții distribuiau biblii pe vremea aceea, nu distribuiau ortodocșii. Protestanții au invadat piața în anii ’90 și așa am dat și eu peste un Nou Testament. N-am mai dat peste Vechiul Testament, unde, dacă nu ai credință, te încâlcești în simbol, pentru că nu poți să faci legătura între semnificat și semnificant. Eram student la matematică, și am făcut acest drum împreună cu un coleg, care și el s-a convertit. El a devenit profesor de matematică, dar în același timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
negru. Să-l îngropăm, nu să coabităm. BĂSESCU PUNE CRUCE PUR Băsescu joacă tare, cu el sigur nu ne plictisim. Președintele jucător a tăiat nodul gordian al târguielilor dintre forțele politice ale coaliției la putere, înainte ca acesta să se încâlcească de tot, ca-n vremea CDR. Odată obținută majoritatea la masa verde și împingerea PSD-ului în opoziție, Băsescu a reușit să obțină relativ ușor formarea cabinetului Tăriceanu. La rândul său, Guvernul a trecut curajos la îndeplinirea principalei promisiuni a
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
adevărat că era un artist și un profesionist al spunerii. Poveștile lui nu erau simple improvizații, apăreau întrțun ceremonial îndelung exersat și șlefuit, extrem de subtil și de rafinat. Întâmplările - pentru cine era neatent ori nereceptiv - păreau o grămadă de ițe încâlcite; de fapt, ele se înșirau după o logică a lor, treceau dintrțuna întrțalta firesc, uneori legăturile, „cârligele“ dintre ele fiind marcate printrțo simplă nuanțare a tonului celui ce povestea. Am avut această revelație în august 1987, când, după ce am primit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
fapt așteptam acest lucru, de și nu voiam, dar doream din toată fința mea, prea ardeau dorințele noastre să ne întâlnim și nu aveam alte mijloace de comunicare. Era periculos însă pentru că telefonistele noastre ascultau de multe ori convorbirile celor încâlciți în mrejele idilelor și le difuzau la cine nu trebuie. Curiozitatea de femeie și nerăbdarea de-a se destăinui și altora, să nu facă indigestie dacă știu numai ele. De fapt secretul este secret atât cât este știut numai de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
conștiinței a pulverizat personajele în cuvinte, frânturi de gând, gesturi reflexe și meditații livrești, literatura Desperado readuce eroul în povestire. Autorul imaginează pe cineva anume. Nu contează că acel cineva are o comportare stranie, un trecut nemărturisibil, gânduri așa de încâlcite că nimeni în text sau în afara lui nu le poate ordona. Tragic sau hilar, mai mult sau mai puțin activ, eroul bizar e foarte viu și cu atât mai captivant cu cât rămâne mai enigmatic. Autorul Desperado respinge analiza psihologică
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în minte. Diferența între Fluxul conștiinței și autorii Desperado este că, la moderniști, planul era înțelesul ascuns în stil, în vreme ce autorul Desperado își face un plan din a complica mecanismele narațiunii. Cu alte cuvinte, în vreme ce moderinștii reduceau firul narativ și încâlceau cuvântul, autorul Desperado mizează (ca pe vremuri, înainte de răsturnarea modernistă) pe simplitatea verbală a unei istorisiri complicate. Noutatea textului Desperado este, în mare parte, discreția, neutralitatea lui afectivă, libertatea de a simți pe care o lasă lecturii. Eroul Desperado vorbește
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
altceva decât să se interpună între lectură și trecutul eroilor pe care îi creează. Navigăm printre amintirile pictorului din An Artist of the Floating World (Ishiguro) fără să înțelegem clar ce urmărește autorul. Abia la o relectură înțelegem că prezentul încâlcește trecutul cu un scop, că sfărâmarea cronologiei are o intenție, alta decât cea modernistă. Woolf refuză ordinea cronologică pentru a elibera sensibilitatea, Joyce pentru a ajunge la rădăcinile cuvântului; Ishiguro distruge curgerea reală a timpului de dragul demonstrației (aflăm din episoade
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Și el alege bucuria zidirii. Cam la fel stau lucrurile și cu Mimi Khalvati. Curg în poemele ei două patrii și două râuri de mâhnire. Una dintre patrii e cea acceptată de la sine (Anglia), pe când cealaltă (Iran) e un amestec încâlcit de amintiri ca fierul roșu, de violențe ce curg spre prezent. Poeta nu se mai simte acasă acolo; spațiul primilor ani de existență o apasă. Bucuria ei este poezia, iar acest suflet încercănat e jertfa de real pe care poeta
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
hotărâtoare. Gândindu-mă la ele mult mai târziu, am fost surprinsă de evidența lucrărilor destinului, de acea înlănțuire neprevăzută care poate să se ivească din combinarea lucrurilor foarte banale cu istoria în mers, ca și cum o putere necunoscută s-ar amesteca, încâlcind și descâlcind firele într un mod neașteptat. Coabitarea cu foștii proprietari, fostul brutar și nevasta lui, se desfășurase fără ciocniri, la început, în absența lui Damian. În momentul mutării noastre forțate la ei, Damian ispășea o condamnare la închisoare, denunțat
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de semnificare. Construite pe calapodul unor simetrii savante, articolele valorifică valențe ritmice eufonice care imprimă textului tonalități emfatice: "Cu cât trec una după alta zilele, cu cât se prelungește fără nici un termen prevăzut sesiunea extraordinară, cu atâta cestiunea revizuirii se încâlcește mai mult, cu atât neliniștea și temerile cresc și cuprind toate mințile, cu atât mai mult toată lumea își pierde cumpătul și facultatea chibzuirii"357. Concluzii Multe dintre textele publicistice au ținuta unor spectacole de teatru amplu regizate, în care replicile
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Nou Ah! Ce moșneag îndrăzneț că ai să mă cercetezi că de nu mi te-ndoiești că pe loc te nimicesc, căci sunt Anul Nou. Haiducii Anul Nou, te felicităm! Anul Vechi Ah! Ce necaz și ce belea s-a încâlcit în cinstită barba mea, căci numai cel de sus va ști când dracu s-a mai descâlci, dar tu tânăr, tinerel ai ac pentru cojocul lui moș bătrânel și cum ai îndrăznit, tu, să întrebi un om atât de mare
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ale lui Loulou, copil al străzii (Jean Vancoillie, puțin cam exasperant) și al cuplului de părinți pe care încearcă să-i adopte: Juliette (Anémone), inventatoare și Pique-la-Lune (Jean Reno), un hoț destul de simpatic. Așa cum arată și titlul, filmul este cam încîlcit și jonglează între poznele prostuțe ale acestui trio mortal și momentele de calm în care iese la iveală tandrețea acestor inadaptați cu inima de aur. Acestea fiind spuse, în universul actual standardizat al ficțiunilor televizate, filmul este destul de bun. Libération
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Nou Ah! Ce moșneag îndrăzneț că ai să mă cercetezi că de nu mi te-ndoiești că pe loc te nimicesc, căci sunt Anul Nou. Haiducii Anul Nou, te felicităm! Anul Vechi Ah! Ce necaz și ce belea s-a încâlcit în cinstită barba mea, căci numai cel de sus va ști când dracu s-a mai descâlci, dar tu tânăr, tinerel ai ac pentru cojocul lui moș bătrânel și cum ai îndrăznit, tu, să întrebi un om atât de mare
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
precum Bethlen István sau Teleki Pál) care optaseră pentru cetățenia ungară. În interesul unora ca ei, Tratatul de pace de la Trianon prevedea respectarea, de către statul succesor, a proprietăților de care aceștia dispuneau. În cazul acestor moșieri, statul ungar s-a încâlcit într-o procedură internațională îndelungată, care s-a încheiat abia în 1931. Mai existau proprietăți funciare stăpânite de comunități - așa-zise "bunuri private" din Ciuc, păduri și terenuri arabile stăpânite în comun pe fostele teritorii frontaliere secuiești - pe care statul
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
de ale cărui drepturi și aspirații dl Constantinescu s-a lepădat imediat după ce a trecut pragul Cotrocenilor în calitate de șef al statului. Mulți dintre titularii „reședințelor” de tip Cotroceni au cărat sau vor căra după ei acel grup foșgăitor, acel ghem încâlcit de ambiții personale, intrigi, cinism, lipsă de respect pentu „ăilalți”, cunoscut sub numele generic de camarilă. Singura originalitate prin care s-a distins dl Constantinescu a fost de a beneficia nu de o camarilă, ci de două: camarila politică și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]