2,507 matches
-
poți bucura în viață, își zise, fără prea multă convingere și își percepu golul din stomac parcă mai stăruitor ca oricând. Gata, spuse, în timp ce aștepta la stop, s-a ridicat vălul, e timpul să mă mai ocup și de mine. Încântarea ei voită era subminată de o dezamăgire mocnită. Nu prea știa cum să se ocupe de ea. Se privi în oglinda unei vitrine și tunsă cum era nu se mai recunoscu. Parcă nu mai sunt eu își zise cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
său e plecat în America și de acolo îi trimite mereu poze color, el cu mâna pe portiera mașinii, el pe trambulină la un ștrand, el pe stradă cu brațele încărcate de pachete, el deschizând frigiderul, el râzând, explodând de încântare. Așa cum spuneam poze, poze, poze. Mă înțelegi? Dar ce este cu adevărat dincolo de aceste clișee, asta mă interesează pe mine, cum trăiește omul acela printre oameni, ce gânduri are seara când pune capul pe pernă, știi? Nu știi. Aici îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aminti că tatălui îi plăcea să citească date biografice, note de călătorie. Și-l imagină în pat, îmbrăcat în pijama, cu ochelarii pe nas, ținând cartea la numai o palmă distanță de ochi, cum exclama din când în când de încântare, la vreun pasaj mai interesant. La celălalt capăt al patului mama broda la un set de lenjerie, era foarte concentrată și la izbucnirile bărbatului ei întreba: hai spune de ce râzi și el îi explica în amănunt pasajul, chiar i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înlăturau din gândurile lor, preferau să nu se gândească la acel timp și abia acum se descopereau unul pe altul, uimiți și sfâșiați, tot mai obosiți după fiecare întâlnire, incitați, traversau o multitudine de stări dintre cele mai diverse, cu încântare, cu duioșie, cu spaimă, în acele revederi clandestine, reușeau să-și descopere toate valențele, dincolo de greaua încărcătură a zilelor, dincolo de fleacurile ce știau să le umple timpul și să le macine răbdarea. Porniseră de la bun început pe picior greșit. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uitate, ale unui început, să se infiltreze în viața celor doi tineri, îi era așa de bine să balanseze, acum se simțea mamă, acum se simțea tânără, copleșită de beția începutului de viață. Până și Trofin, tremurând de emoție și încântare, îi mărturisi că dorea să le dăruiască tinerilor un impozant album filatelic. După atâția ani de ignorare a pasiunii lui Trofin, ea deschisese curioasă albumul, cu toate piesele chibzuit ticluite, așezate milimetric, cu penseta, îl răsfoi cu răbdare, cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
liniștea alături de ei. Privea încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în apropiere, în beznă, mai mult ghicită. Rememorări dispersate fără nici o legătură una cu alta, toate trecute, ofilite, lipsite de orice pericol, parcă venind de foarte departe... Duminică seara pornea către gară, o însoțea tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea o rochie carmin din catifea, cu o pajură brodată pe piept. Îi însoțea o mulțime de cunoștințe. Mama ei, tatăl, sora, cumnatul, formau un stol distinct, rezervat, erau înduioșător de emoționați cu toții. Pistruii Elenei parcă deveniseră mai purpurii de încântare, părul roșcat îi era încrețit acum și, Doamne, ce plete minunate avea atunci când se maimuțărea în fața oglinzii în cămașă de noapte lungă din finet, închisă bine până la gât, cum își mai ridica părul și-și imagina diverse coafuri fanteziste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lor. Nu fi cinică, Nina, a rostit mai apoi serios. Poate amândoi s-au gândit că ei niciodată nu au fost capabili de atâtea tandrețe? În tot cazul, Nina și-a încetat ironiile. Îi privea acum pe cei doi cu încântare, așa cum privești un pisc de munte, un izvor sau un asfințit de soare. Își însușise observația lui Alexe fără să crâcnească. Nici măcar instinctul ei de femeie nu fusese tulburat, nici nu-i trecuse prin minte să facă o comparație, vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se topeau în văpaia înaltă a luminii cenușii lăsând să se vadă în toată splendoarea sa minunata vale a Cernei. Născută prin dăltuirea milenară a râului în duritatea încrâncenată a rocilor, valea Cernei este un prilej de popas și de încântare. Cât cuprinzi cu ochii, în depărtare, șerpuind printre munți, Cerna curge grăbită când prin pajiști înflorite, când prin tinere lunci străjuite de fagi și mesteceni, aducând zvon de viață în aceste locuri mai puțin umblate. Un fluture mare, strălucind în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aur a munților. În acest timp, garda de onoare a cerului se schimbă, o măreție luând locul altei măreții. Raluca Mocanu, clasa a VII-a C Ceahlăul Priveliștea munților moldovenești are un caracter anumit. Parcă-ar ar fi decor, pentru încântarea ochilor și mulțumirea sufletului. Munții mici au forme diverse, costișe line, poiene încântătoare, pădurea de brad coboară până în sat. o femeie a pășit numai peste pârleazul din fundul grădinii și a intrat sub cetină și se cațără pe colina uni
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o lume mai bună, pe care o putem găsi cu ajutorul inimii și a imaginației. Raluca Giosu, clasa a VI-a C În Împărăția Desenelor Animate De când eram mică, mă fascina lumea misterioasă a desenelor animate. Chiar și acum urmăresc cu încântare la televizor desenele animate și seara, înainte de a mă culca, citesc uneori povestioare cu eroii îndrăgiți de toți copii. Odată, după ce am adormit, am început să visez. Se făcea că în fața mea a apărut poarta aurită a Împărăției Desenelor Animate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
parașută pe care trebuie s-o Îngropi după ce ai fost „desantat” În teritoriul inamic. Înaltă, osoasă, gura mare, ochii verzi ușor oblici, părul roșu venețian. V-am adus cortul, zise ea și dădu drumul cearceafului portocaliu care se lăți spre Încântarea sa În mijlocul camerei. Uite un mod original de a-ți cere scuze, zise el și se ridică În picioare, În sfârșit, ca să-și primească musafirul, nemulțumit totuși de formula aleasă. Stupidă În cele din urmă. Ce scuze să-și ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rămâneau patru cu care Își cumpăra patru numere vechi din Miroir du sprint de la un anticariat. Se așeza pe banca de lângă chioșcul de ziare și citea „noutățile” din Turul Franței. Lângă el, Simeon Tabără Își scărpina fruntea și repeta cu Încântare numele marilor cicliști ai vremii: Anchetil, Altig, Vanloi... Trăgea visător din țigară și zicea: Ce bine de tine, Petre dragă, că mai știi o limbă În plus! Tutungiul vorbea perfect ungurește și nemțește dar pe acestea nu le mai socotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țară, o parte intră În noi... Răspunsul, ca și Întrebarea de altfel, nu Îl surprinse Însă și pe Flavius-Tiberius care Își spunea că nimic nu putea fi mai tulburător decât chipul femeii de lângă geam. Pielea ei elibera din captivitate, spre Încântarea lui fără margini, prin imperceptibile exfolieri, un superb fluture fosforescent. Privindu-l, Flavius-Tiberius uita de frig și parcă nici Întunericul nu-l mai deranja. Poate că și ceilalți trăiau acel miracol și se bucurau. Tovarășii săi de drum Însă tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada pufoasă. Se ridică și porni Înainte cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Începu să scadă În intensitate pentru a lăsa loc În cele din urmă unei tăceri Încordate: se servise friptura de pasăre și nu toți aveau parte de piept sau pulpe. Atmosfera se destinse din nou abia când se observă cu Încântare că nașul nu folosea nici cuțitul, nici furculița, În spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu e bine să lași pasărea din mână. Ațipi cu mâinile Înfundate În buzunarele adânci ale jachetei bej, pure laine, cu glugă tivită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Așteptând sfârșitul „abluțiunii”, domnul Moduna Își Încălță de probă șosetele din lână țigaie și acum Își privea fără teamă degetul mare al piciorului drept bolnav de artroză, În timp ce primele inele aromate de „Marlboro”, pe care le fabrica cu ușurință și Încântare după o metodă deprinsă Încă din armată, provocau doamnei Moduna obișnuitul acces de tuse. Ca să se ferească de ea fără a părăsi bucătăria sau a deschide larg geamurile, cum avea obiceiul, spre supărarea domnului Moduna, Își ascunse nasul În gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scurt, fuseseră spălate cu grijă după luni Întregi de nefolosință și puse pe fața albă de damasc, ca de fiecare dată la sărbători. Ochii pătrunzători ai bătrânului de adineaori Îl arătau Încă vioi, În stare să-și privească nevasta cu Încântarea cu care țăranul privește o iapă de tracțiune Încordată În ham la trecerea unui râu. Zâmbetul și mâna puternică pe care i-o Întinse fuseseră ca o promisiune a unei petreceri fără restricții orare. Și totuși, ceva se schimbase. 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avântat al unei alte zile fără noimă, fericit că ține Între degete fructul acela catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi altfel inaccesibilă. Domnul Moduna sforăia Încetișor cu mâinile Împreunate pe burtă. Doamna Moduna Își privea fiul cu Încântare. Puțin Îi păsa că acesta curăța portocala ca pe un cartof. Teancul de farfurii puse la spălat În chiuvetă spunea oricui că petrecuseră o seară foarte agreabilă, chiar dacă exagerat de tăcută. De ce nu l-ai trezit? Pentru că doar În somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu aparatul de radio, chit că nu Înțelegea decât posturile românești. Se minuna Însă de câte limbi se vorbesc În lume. Îi plăcea să le asculte ca pe o muzică aparte. Noaptea mai ales, când Zorela sforăia Încetișor, privea cu Încântare alunecarea lină a acului pe scala abia luminată: un fir galben de trestie prin care, În acele clipe, i se părea că respiră Universul. Și chiar Dumnezeu. Sub plapumă, trupul măreț al Zorelei, cu pante domoale ca munții Dobrogei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dăinuirea”, cum cu o anume emfază sau bățoșenie ne place să numim banala viețuire În anumite tipare sau clișee, are un preț atât de mare Încât... Unii nu sunt dispuși să-l mai plătească, veni triumfătoare concluzia lui Horacsek, spre Încântarea profesorală a farmacistului și nemulțumirea lui Gheretă. Poștașul se simțea deposedat de roadele unei Întrebări pe care o formulase cu atâta precizie Într-o clipă de supremă Încordare a ființei sale și Îndreptățit prin urmare să adopte o atitudine mofluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Lacoste Întregea garderoba unui bărbat care știe pe ce să dea banii când ajunge pe Vaczi Utcá sau pe Kärtner Strasse. La intervale știute de el, claxona o dată scurt. Taximetriștii din parcarea hotelului Îi răspundeau imediat cu claxoane muzicale spre Încântarea celor fără mașini, care fluierau sau aplaudau, după posibilități, sub privirile Îngăduitoare ale polițiștilor puși să supravegheze acest miting al prieteniei româno-evreiești. Pe ducă, măi, a zis șefu', odată cu plecarea lu' domnu' Cain. Care și lui i-o fo' reparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înfățișând castelul de la Uioara. Din păcate Însă, În casa Lendvay nimeni nu auzise de notarul Inochentie Șildan, deși acesta cumpărase o moară de la contele Teleki, plus o reproducere după un Neuhauser În fața căreia Coriolan și-a petrecut multe ceasuri de Încântare. Și nu se Înșela deloc căci, peste ani, castelul avea să adăpostească sediul CAP-lui Drum Nou. Deasupra porții de fier forjate care Închidea aleea căzută În paragină a castelului se mai putea citi lozinca: Înscrieți-vă și veți fi fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la gândul că distanța, chiar reală, nu contrazicea, ci dimpotrivă, sublinia o complicitate profundă, inexplicabilă, un fel de fatalitate, și că această Întâlnire nu era câtuși de puțin Întâmplătoare. O presimțise odată cu căderea primilor fulgi pe care Îi privise cu Încântare toată dimineața prin geamul atelierului. Îl deschise și se sprijini de pervaz ținându-și bărbia În palme. Fulgii erau atât de mari, Încât bravul domn Kiger care mătura trotuarul cu zelu-i cunoscut, nu i-ar fi zărit În nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Wellmanne! Numai aztecii sper că ați auzit de ei, se interesă Bejan, da, zise Petru numai aztecii au avut poziții mai bune. Adică mai Înalte, zise Petru În Încercarea sa de a Înțelege discursul lui Bejan. Tocmai așa, aprobă cu Încântare Bejan. Pari om cu carte. Poate chiar ești. Par doar, zise Petru zâmbind. Asta dumneata o decizi, zise Bejan. Liniște. Petru vedea camera intrând În ceață cu Bejan și cu câine cu tot. Deodată Însă, câinele Începu să hăpăie vălătucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]