1,239 matches
-
pe loc: — Cine pleacă? — Seniorul Mitsuhide. — Ce?! — Sa, stăpâne. S-a gătit cu o ținută ușoară pentru munte și îl însoțește numai Amano Genemon. Plănuiesc să-și mâne caii până la Hiyoshi. Sau, cel puțin așa a spus Seniorul Mitsuhide, în timp ce încălța sandalele de paie la ușă, adineaori. Mitsuharu nu lipsea niciodată de la rugăciunile de dimineață, în fața capelei castelului și la altarul familiei, dar în ziua aceea le neglijă pe amândouă. Echipându-se atât cu spada lungă, cât și cu cea scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Aveți grijă ca nimănui să nu-i scape nici un cuvânt. Unul dintre comandanții de lângă Mitsuhide își puse mâinile pâlnie la gură și strigă: — Scoateți potcoavele cailor și aruncați-le! Comanda ascuțită din primele rânduri se auzea clar. — Toți pedestrașii să încalțe sandale de paie noi. Nu purtați sandale cu curelele desfăcute după mersul pe drumurile de munte. Dacă baretele s-au rupt, legați-le îndeajuns de strâns astfel încât, dacă se udă, să nu vă roadă picioarele. Pușcași, tăiați fitilele flintelor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
șase mâneci elegante trecură pe-alături, umezite de ceață. Sora cea mai mare o ținea de mână pe cea mijlocie, care la rândul ei avea grijă de mezină. Mergeau tiptil pe drumul pietruit. Eticheta cuvenită pewntru fugari cerea să umble încălțați foarte sumar pentruy a-și proteja picioarele, iar micile prințese nu făceau excepție, păind pe pământ doar cu niște șosete de mătase groasă. Cea mai mică se opri din mers și spuse că voia să se întoarcă la castel. Samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mare. V-ați Împrietenit cu cineva de vârsta dumneavoastră acolo? La Tatarovca erau mai mulți - erau și fetițe, ne duceam unii la alții. Până aici În noroi, desculț, fiindcă era un sat prăpădit. Când ploua nu puteai să te duci Încălțat cu nimic - mergeam desculță, În noroi, până aici... Și după ce v-ați Întors În Cernăuți v-ați mai Întâlnit cu cineva de acolo? Nu ne-am mai Întâlnit. Aici știu că mai sunt doi care au fost În Transnistria, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Am stat În gara din Ungheni, sub cerul liber, 8 zile. Așa amărâți cum eram, dar totuși tineri, se mergea seara În gara din Ungheni, care era dezafectată, și se dansa, fericiți că am ajuns să plecăm acasă. Eu eram Încălțată cu o pereche de cizme de cauciuc În care În mod normal se punea un pantof, dar eu nu aveam pantofi În aceste cizme și În loc de fermoar aceste cizme erau legate cu un șiret. Asta a fost ținuta În care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la sinagogă. Profesorii evrei, care au fost și ei dați afară, ne predau la sinagogă. Și mergeam la acea sinagogă, nu aveam Încălțăminte; Îmi amintesc cum am Învățat să Împletesc papucei din foi de porumb și cu acei papucei mă Încălțam când mă duceam la sinagogă. Mulți ani mai târziu, apropo de Învățătură, profesoara mea de fizico-chimie din liceu mi-a povestit că ea a fost directoare de liceu și că trebuia să strângă Într-un careu toți copiii și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am ascuns bijuterii. Și pe tema asta și tata și mama, au fost duși la camera de tortură, unde au fost torturați, bătuți la tălpi... Mama, săraca, după două ședințe de tortură a albit complet și n-a mai putut Încălța nici un pantof, așa i s-au umflat picioarele. Această situație mai târziu a fost fatală pentru ea, pentru că, deși avea doar 45 de ani, cu părul alb și cu picioarele umflate, a fost considerată bătrână și inaptă de muncă, fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și am umblat desculț - dar nu mult, vreo 2-3 săptămâni, căci după aceea au Început ploile, pentru că eram În Alpi, la 60 km de Elveția. E foarte frumos acolo, Însă noi nu prea am văzut frumusețea. Când a trebuit să Încalț ghetele, mi-am ros picioarele, pentru că ori ghetele s-au micșorat, s-au uscat, ori mi-a crescut piciorul - nu știu, dar, În orice caz, mi-au făcut niște răni la picioare... Însă rănile nu se vindecau, pentru că deja aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Însă rănile nu se vindecau, pentru că deja aveam lipsă de vitamine. Și atunci, mă rog, era un post de prim ajutor, care n-avea medicamente, numai pansament, dar pansamentul era de hârtie - era ca hârtia igienică. N-am mai putut Încălța nimic. Eram Într-o situație foarte grea și atunci bătrânii, care aveau 50 de ani maximum - tata avea 51... Și pentru că atunci era multă hârtie de ciment (se lucra cu ciment angro), din hârtia aia de ciment, care e dublă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
rânduri, măcar ultimele zece. Ca să fii tu primul... Asta era prima chestiune. A doua chestiune erau pantofii. Apăreau, În bucățica aia a noastră de lagăr, niște deținuți ca și noi, cu câte o bâtă fiecare, care se uitau cum suntem Încălțați. Dacă aveai o Încălțăminte bună te puneau să-ți scoți pantofii, Îți dădeau niște saboți de lemn În locul lor și se Încălțau ei cu pantofii. Cum noi nu știam cine este șef, cine nu este, cu cine poți să te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noastră de lagăr, niște deținuți ca și noi, cu câte o bâtă fiecare, care se uitau cum suntem Încălțați. Dacă aveai o Încălțăminte bună te puneau să-ți scoți pantofii, Îți dădeau niște saboți de lemn În locul lor și se Încălțau ei cu pantofii. Cum noi nu știam cine este șef, cine nu este, cu cine poți să te cerți, cu cine nu poți să te cerți, nu exista nici un fel de opoziție. Tata avea niște cizme frumoase - din prima i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nici un fel de opoziție. Tata avea niște cizme frumoase - din prima i le-au luat. Eu aveam niște bocanci extraordinari, care m-au ajutat mult să scap din lagăr. Până În ultima zi m-au ținut. Era foarte important cum ești Încălțat În viața lagărului. Era esențial. Ei, noroc că eu sunt un pic dezordonat - nu Îmi curățam pantofii, așa că nu am stârnit dorința nici unuia dintre vizitatorii ăștia ca să mi-i ia. A treia chestie, pe care am constatat-o abia a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
figuri de stil sau aristocratice reverențe făcute tradiției. Și cei care în final îi ucid pe cei doi tineri porniți în marea lor aventură fluturând numele eroului favorit au aspect de mezel. Există ceva respingător, grețos în obezitatea acestor huidume încălțate în șlapi, un fel de murdărie ancestrală care nu lasă loc romanței. Nu există loc pentru love story, nici pentru a oferi ca în Goodfellas al lui Scrosese o galerie exotică de portrete de familie, fiecare mafiot fiind prezentat cu
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
inspiratele numiri, acțiuni sau simple povești de prin braseriile țării. ,Întăritorul" fără de care atâția români nu concep să iasă în lume a devenit nu doar o marcă a identității naționale, ci și ținta spre care ne îndreptăm în masă. Unii, încălțați cu cizme de cauciuc, rebegiți în apele mâloase de după inundații, alții purtați de Arca lui Noe a iluziilor create de aerul tare al înălțimilor politice. În România, această corabie beată, ,salvamarismul" e o activitate de fiecare zi, în care suntem
Clubbing pe canapeaua lui Freud by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11358_a_12683]
-
în smoching, are un papion cu fluturași movalii și șosete lila. Șampania are 40C. Se aud vocile colindătorilor și ale băieților negri din background. După ce toate sînt la locul lor, nea Gică se așează în capul mesei, uitînd să se încalțe, și, cu ochii pe ceas, așteaptă suprapunerea limbilor. Dinspre picioarele lui se ridică miros de portocale de la cojile întinse pe un ziar, la uscat. Ella Fitzgerald cîntă Howw happy I would be if you believed in me" (Revelionul. Din ciclul
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
Etc. Shuoke lucra într-o încăpere uriașă, împărțită în 40 de încăperi mai mici. Împărțirea se făcea cu ajutorul unor paravane din plastic alb. Un minut, spuse ceasul. SELL, spuse Shuoke. Opt secunde. SELL. BUY. BUY. BUY. SELL. Zero. Shuoke se încalță - lucra desculț -, își puse o geacă, înșfăcă un rucsac descusut de sub birou și o privi pe Suki. Suki lucra la computerul vecin. Era o fată dulce și purta, în momentul în care Shuoke se uită la ea, un tricou mulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
construcții. Se părea că cineva îi era dator. Iar datoria trebuie să fi fost foarte mare. Era o greșeală să încerci s-o forțezi pe Anna să lucreze într-un birou. Se potrivea ca nuca-n perete. Ca și cum ai fi încălțat un pantof drept cu piciorul stâng. Adică ceva neplăcut, inconfortabil și aproape sigur sortit eșecului. A fost un dezastru. Anna era ca o floare exotică, obișnuită cu clima tropicală, pe care o sădești dintr-odată într-un ținut umed și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
joc Și chiar dacă în apă ar fi să mă înec acum Ai da valurile la o parte și m-ai scoate în drum. Chiar și căzută să fiu sub munții cei înalți Ai coborâ în râpă sub soare să mă încalți Și veștejita să mă vezi, m-ai reînvia cu un sărut Când totul pe lume-i pustiu și tot ce-i frumos s-a pierdut. SIMȚURILE Mi-ai atins toate simțurile Toate vibrează și strigă după tine Nu le auzi
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
aleagă un moment mai prost, a continuat ea făcând o ultimă și firavă încercare de împotrivire. — Asta e și părerea lui Frances, draga mea. Ei, deci când să te așteptăm la aeroport? Capitolul 3tc " Capitolul 3" Îmbrăcată în Armani și încălțată în Manolo, în fața bisericii, în ziua nunții, Alice era bucuroasă fiindcă se întorsese acasă. Uitase cât de frumoasă putea să fie Anglia. Și, în special, ținuturile din vest. În ziua respectivă avea în fața ochilor un peisaj ca dintr-o ilustrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
șoferi din lume. De exemplu, mamele din Islington care își duc copiii la școala privată din Hampstead în jeepurile Challenger cu dimensiuni de tanc... Hugo a deschis ușa. Primul lucru pe care l-a văzut a fost un picior atrăgător încălțat cu un pantof cu toc de o înălțime de desen animat, picior care era ridicat în sus, pe spătarul canapelei. —Draaaaaaagule! a cântat vocea Amandei. Fir-ar al dracului! Hugo a intrat în sufragerie, s-a apropiat de canapea, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pantaloni plini de sânge Îndesați Într-un cărucior de cumpărături plin cu gunoaie. La mică distanță de locul respectiv, au găsit un fel de cort făcut din pânză albastră și carton. L-au arestat pe locatar, un bărbat fără adăpost, Încălțat cu pantofii care lăsaseră urmele revelatoare. Suspectul nu avea cazier, dar avea antecedente psihiatrice. Caz rezolvat. Sau poate că nu. Imediat după ce prietenii mei au dispărut În Birmania, ziarul și-a schimbat Încă o dată povestea: „Moartea proprietarei de magazin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aer, cu vârful în sus: îți venea să-l tai cu cuțitul și să aduci pantoful la dimensiunea lui firească. De aspect, nici nu mai putea fi vorba; când puneai o drăcie de-aia în picioare, jurai că te-ai încălțat cu-o trompă de elefant. Găseai trompe pe toate gusturile: și pentru bărbați, și pentru femei. Maria proba de zor, nu-i plăceau, dar așa arăta moda, trebuia să te conformezi și să ieși măcar o dată pe stradă cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un pahar Berzelius. Înainte să se sune, căpățâna era prinsă la loc în șuruburi, cu blana smulsă și fleșcăită îndesată în urechi. Totul se termina în liniște și miros de sălbăticiune, ca la Grădina Zoologică. Melniciuc vâslea după sandale, se încălța cu dificultate și pleca bombănind, cu batista la nas și catalogul sub braț. Uneori, reprezentația scăpa complet de sub control. Fugeam de la ore în Herăstrău, unde goleam câte-un „Brifcor“ sub sălciile de pe mal. Cezar se dezbrăca imediat și sărea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
permiteți?“ „Mai întrebi?“ I-am făcut loc în capul patului. Acum stăteam bine toți trei, lipiți de perete, sub carpeta cu Ali Baba. Cei patruzeci de hoți împingeau de zor la bolovanul din cavernă, galben pe fond bleumarin; unii erau încălțați cu niște cizme de cauciuc, muncitorești, croșetate cu lână mov. „Știți clădirea Primăriei, de pe Banu Manta?“, ne-a verificat Maria. „Sector 1?“ „Da.“ „Ce-i cu ea?“ „Are ceva pe acoperiș, chiar în vârf.“ Ne-am gândit amândoi, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tencuială gălbui din blocul vecin. După ce termina de privit, clămpănea spre baie, se scărpina în fund și se spăla pe dinți. Insul eram eu. Saboții făceau deliciul amicilor mei: râdeau de se prăpădeau când veneau în vizită, cine se mai încalță azi cu saboți, în loc de papuci?! Anii curgeau și nimic nu se întâmpla foarte clar, nici lumina nu mai părea aceeași. Mă simțeam sleit. Anotimpurile egale și precise de pe vremea lui nea’ Nicu dispăruseră. Nu mai aveam primăvară, și nici toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]