657 matches
-
grec să se retragă la curtea lui Archelaos, regele Macedoniei, și să moară. Un Urmaș fără nume plecă și el Împreună cu legiunile romane ale Împăratului Aurelian, lăsând pământul pe care-l părăsise pradă goților. În schimb, ajuns la Roma, cu Încălțările rupte și straiele ponosite, aproape că a dat nas În nas, la un colț de stradă, cu Censorinus, gramaticul roman, tocmai În perioada În care acela lucra la tratatul său despre muzică. Urmașul, peste câteva sute de ani, se lăuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
foc. Printre cei care priveau flăcările cu oarecare ușurare și mulțumire se număra și Mihai Enin, băiatul fără poreclă. Stătea culcat Într-o rână, pe iarba măruntă, călcată În copite de oi, capre, vaci și porci și privea Îngândurat la Încălțările Baronului. Enin mirosise lutul roșiatic de pe bocancii uriași cu pielea scorojită și-și dăduse seama, după izul de pământ reavăn amestecat cu rugină de fierătanii, că Baronu călcase Într-o surpătură de la Valea Morii, loc În care un arendaș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strigă ca la armată: „Fă! Ia ieșiți la interval și alinierea!”. Cele cinci fete se buluciră pe ușa ce avea saci de plastic În loc de geamuri și se rânduiră după Înălțime. Iamandi luă din nou cuvântul: „După cum vedeți, nici una nu are Încălțări. Trandafiro, un pas Înainte! Nu are ce-și pune În spinare. Garoafo! Nu are broboadă și fusta e numai găuri. Tudoro! Nu pot s-o trimit la școală Înfofolită În pătură. Zavastro! Îi pică mucii până pe piept de bolnavă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În timp ce alții ar produce pentru el plusvaloarea de care depinde bunăstarea lui!”. „Vorbești prostii!” Îl țintui Directorul și poetul Înțelese că trebuia să tacă. Până să se Întunece, Ectoraș cără În spinare până la casa lui Iamandi un sac plin cu Încălțări purtate și cu haine vechi, pe care cele cinci fete le ținură multă vreme de bun, ca să nu le vatăme. La școală veniră tot desculțe, Îmbrăcate În țoale Împrumutate de pe la vecini. De ce i se păruse focoasei țigănci că-l văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
focului, și‐ l buchisa cu cleștele, să se mai potolească duș manul; și mai mult decât atâta; oleacă ce nu‐ i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbă lat, puțină tină din colbul adunat pe opsasul încălțării, ori mai în grabă, lua funingenă de la gura sobei, zicând: „Cum nu se dioache călcăiul sau gura sobei, așa să nu mi se dioache copilaș ul !” și‐mi făcea apoi câte‐un benchiu boghet în frunte, ca să nu‐și prăpădească
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
care se întrezărea pe coridorul deschis. - Căpitane Birmaq, fii binevenit. Tocmai mă gândeam la tine, își drese el ușor glasul. Cum te mai simți? întrebă el mai mult din politețe, încruntându-se însă când văzu urmele de noroi pe care încălțările căpitanului le lăsaseră pe podea. - Mai bine de atât nu se poate, veni răspunsul. Un zâmbet răsări în mintea căpitanului când văzu nemulțumirea de pe fața lui Poha: acum, chiar mă simt bine. Zona unde stai este frumoasă, însă căile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
o reglementare și pentru bietele mașini, care se zgribulesc și ele de pe acum, simțind venirea iernii și se simt mai vioaie, doar când mai trag pe furiș câte o dușcă de antigel. Doamne, cât de rău le stă fără niște încălțări de iarnă, s-a gândit cineva sus-pus, care nu doar din pură întâmplare avea și monopolul importurilor de anvelope de peste mări și țări. Și a propus el, ca pentru liniștea și confortul sărmanelor mașini a și mai sărmanilor românași, tot
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
monopolul importurilor de anvelope de peste mări și țări. Și a propus el, ca pentru liniștea și confortul sărmanelor mașini a și mai sărmanilor românași, tot mai rupți în coate și în alte părți proeminente, să devină obligatoriu de la 1 noiembrie, încălțarea mașinilor cu cauciucuri de iarnă. Se miră premierul și acum, de câtă mentalitate rutieră mioritică dă dovadă acest popor, de altminteri blând, că s-au repezit să se indigneze contra statului cel atât de milos, cu toate mărcile de mașini
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
voiajul de inaugurare. Cu măsura mea, îmi era imposibil să-mi găsesc niște pantofi frumoși, care să-mi și vină bine. Cu toate că eram în New York, unde oamenii sunt obișnuiți cu ciudații. Dar în sezonul ăla aveam noroc. Era vară, iar încălțările la modă erau papucii cu botul ascuțit. Ai mei erau de un verde ca lămâia, cu un toc nu prea înalt. Așa că nu conta că erau cu două numere mai mici. Degetele mi se înfigeau în bot, iar călcâiele îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Anatol Dominic Vancea Voinov amestecă zarurile, trișează. O imperceptibilă dereglare și, iată, în loc de joi, apare vineri. Joi rebotezat vineri. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, dublând asul, dublând ghinionul, dublând incertitudinea. Îl apucase naiba, așteptând autobuzul. Așteptând, cercetând încălțările concetățenilor. Ridicase privirea: Gostat. Gospodăria de stat. Zarzavaturi, găini, ouă, astea ar trebui să fie în hala Gostat, nu sunt decât borcane de murături. Mai trecuse un timp, mai trecuseră gânduri prin scăfârlia spectatorului, mai studiase niște perechi de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gușă, sânii și fundul umplu o circumferință apreciabilă când stă în picioare; sub formele astea rubiconde vin niște picioare surprinzător de lungi, terminate cu degete lungi și ele, foarte bine delimitate, picioare care nu s-au canonit prea mult cu încălțările, și cu un mic inel argintiu pe degetul penultim. Și în întunericul de-acum îi strălucesc ochii negri, tot rotunzi, cu pupilele și irisul care nu mai lasă aproape nici un pic de alb la vedere. Gura croită pe zâmbet nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
locul de la margine se dovedește cel mai bun, fiindcă pot privi nestânjenit, pe scaunul de la spate, jocul ei de care n-am crezut-o capabilă: cu minuție de asiatică, își flexa degetele picioarelor în ciorapi fini de mătase, eliberate din încălțările ușoare de primăvară. În traficul relativ degajat de la nouă dimineață pe Splaiul Independenței până la copacul cel mare (trebuie să-l știi, lângă Podul Cotroceni e chiar singurul copac fabulos pe chei, imemorial) nu găseam alt subiect de conversație mai spiritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în oglinzi, trebuia cumva să ajungă și în camera mea; mă trezesc, după căderea serii grăbite de iarnă, în țăcănitul ei de mitralieră - la mașină, cu spatele spre ușă, stă tanti Marie, într-un maieu roșu și șosete asemenea, fără încălțări, foarte dreaptă în scaun, cum se străduia să ne învețe și pe noi să stăm la masă, scrie la sceneta mea. Îl rugasem pe unchiu-meu Tony, el nu venise, pe-atunci nu venea în toate zilele, în fine, Marie bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
drumul la stație, cu decibeli mulți. Fata sare, răsturnându-și scaunul pe care de-abia se așezase, și se pune pe dănțuit pe muzica de manea, cu fața îmbujorată proiectată spre tablele ondulate care plafonează terasa. Picioarele îi scapă din încălțările desfăcute, și-aruncă și haina de piele pe scaun lângă bărbatu-său, ăla se ridică și începe să dănțuiască, pocnindu-și sonor picioarele în jurul ei. Băieții cu muzica se pun să bată din palme, Viner râde și el cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mâinile tale Dacă-ți păstrezi nezdruncinată credința Chiar și atunci când situația pare Deznădăjduită, iar imposibilă-ți pare biruința. În cele din urmă, când se lăsă amurgul, ei abandonară căutarea. Imediat am pornit-o ca să trec munții. Călătoream noaptea. Nu aveam încălțări și picioarele îmi erau rănite foarte rău. Pe drum, am întâlnit un țăran care s-a împrietenit cu mine, mi-a oferit adăpost și mai apoi m-a călăuzit până în ținutul următor. Nu aveam decât doi yuan-i la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui, ca o buruiană, Îl știi, l-ai mai văzut undeva, unde? A, da! Mama purta Întotdeauna În poșetă o fotografie a lui, o fotografie sepia, cu pete de cafea sau ulei și colțurile Îndoite. * Calci apăsat pe pietriș cu Încălțările tale țepene, scorojite, ai vrea să ridice toți ochii spre tine, să te vadă, să te asculte. Ei stau la masă și umbra bradului le acoperă fețele - dar exista un brad? Exista un chiparos la voi În curte? Bradul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
asculte. Ei stau la masă și umbra bradului le acoperă fețele - dar exista un brad? Exista un chiparos la voi În curte? Bradul În curte aduce nenorocire, se știe, iar chiparos ai văzut doar la Roma. Bocănești pe pietriș cu Încălțările scorojite, prăfoase, calci apăsat, doar-doar o să le vezi ochii Întorși spre tine, să poți să le spui: Bine v-am găsit! Poftă bună! Numai că ei Își văd Înainte de mâncatul lor, nici nu se uită la tine. Și totuși, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
întruna ceva despre iarbă și petale de micșunele. Eroare! lătră el. Apoi mormăi nemulțumit. Ah, cât se poate înșela parfumata! Ăla puțea pur și simplu! L-am mirosit eu! Când a intrat pâș-pâș și cu inima bum-bum în dormitor, avea încălțările alea cu șireturi, ca niște papuci nereușiți, pline de glod. Și dacă ar fi fost numai atât! Dar trăsneau usturător - pha!... - a urme din urina și excrementele tuturor câinilor vagabonzi din oraș. Cele mai jalnice și mai rău mirositoare făpturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Kir Iani... - Ce crimă? Și cum mi-ai zis? - Cum-necum, crimă de neiertat!, mă las eu purtat pe valurile antigrecismului dacoroman. Bunică-mea a ignorat cu bună-știință faptul că iuțeala de minte, limbă, mână a Grecului Își are sediul În Încălțări - cum Îi spune În grecește la opinca voastră helenică? Unchiul-văr nu merge În același pas cu mine. - De unde să știu? Nu știu grecește, nu-s grec, n-am purtat...opinci. Noi, bărbații umblam În cizme, femeile noastre În botine. - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
porneam de-acasă cuminți și echipați, adică Încălțați. De cum părăseam satul, Înainte de a ajunge la pădure, Moș Iacob comanda: - Dezechiparea! Și ne descălțam. El de ciubotele lui Înalte, lustruite și cu toc Înalt; eu de sandalele mele. Fiecare Își lega Încălțările cu sfori dinainte pregătite, și le trecea pe umăr, ca pe desagi. Așa, da: arătai pornit la drum lung... Cum intram În Codru, Moș Iacob: - Ian te uită, băi’țălu moș’lui la-aista! I-un jugastru! Îi zicem așa, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ultimelor două ore - jucase rolul unui companion obligat, care se târâse în urma ei, îmbrăcat într-un tricou șifonat și o pereche de jeanși sfâșiați, care se sprijineau pe șoldurile lui încă de copil. Datorită șireturilor de la adidași, care atârnau în urma încălțărilor puștiului, pe podea, Shaggy din Scooby Doo era, prin comparație, foarte elegant. Între timp, Fiona se metamorfozase într-un ghid superactiv, care se dădea peste cap ca să capteze interesul partenerului față de operele expuse. Toate tablourile către care îl târâse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sânge întunecat. Brațele i se risipiseră în laterale. Piciorul drept îi rămăsese prins sub roata mașinii. Zona tibiei era acum o masă informă de carne și oase. Fiona a întors capul și-a vomat, stropindu-se pe picioare și pe încălțări. —E moartă? a strigat ea finalmente. E prietena mea, a adăugat ea ca o explicație către bărbatul care îngenunchiase lângă Susan. Fața omului era contorsionată din cauza îngrijorării. — Nu cred, dar e în stare critică. Cum o cheamă? —Susan. Fiona s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
normal că existau șanse ca puradelul să fie al tău. Femeia s-a întors la masă și s-a așezat pe scaun, întinzându-și picioarele lungi în față. James tot nu reușise s-o privească în ochi. Deocamdată își fixa încălțările și, din când în când, se mai uita și pe fereastră - orice, numai să nu se uite direct la ea. —Uită-te la mine, i-a spus Julia. Bărbatul și-a întors capul încet și s-a uitat la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
avertizare, răspunsul clar la întrebarea clară pe care i-o pusese adversarul său. Atacă din nou și înțelese dintr-o dată cât de nepotrivite erau hainele lui lungi, turbanul mare și vălul lat. Burnuzurile i se încurcau printre brațe și picioare, încălțările, acele nait cu talpă groasă și curelușe subțiri de piele de antilopă alunecau pe pietrele ascuțite, iar litham-ul îl împiedica să vadă limpede și să-i ajungă la plămâni tot oxigenul de care aveau nevoie într-un moment ca acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vinovatul e țintuit locului. Tare aș vrea să am și eu talentul ăsta. Coborând scările, l-am văzut pe Jeff În birou. Stătea la masă, cu niște hârtii Împrăștiate dinaintea lui. Își ținea capul plecat și scria ceva. Auzind zgomotul Încălțărilor mele pe trepte, Își ridică ochii o secundă ca să vadă cine vine și-apoi se Întoarse la Îndeletnicirea lui. Dulapurile personalului erau vizavi de birou. Mi-am pus haina pe umeraș și mi-am atârnat rucsacul, scoțând o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]