550 matches
-
adevăr, nu o face numai pentru a vizualiza ponderea mediului asupra indivizilor, ci și pentru a-i ajuta pe actori să găsească un joc spontan. El recreează viața pe scenă pentru a le facilita identificarea cu personajul pe care îl încarnează, pentru ca ei să-și trăiască rolul. În același scop iluzionist, el refuză convențiile de joc tradiționale. Actorul nu trebuie să se adreseze publicului, putând chiar să se întoarcă cu spatele când situația scenică o cere. De aceea, Antoine suprimă proscenium
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poate exista, după părerea lui Stanislavski, interpretare originală, decât atunci când comediantul folosește bogățiile vieții sale interioare. Pe scenă, actorul trebuie să simtă ceea ce joacă. Arta sa este cu atât mai mare, cu cât el încearcă emoțiile personajului pe care îl încarnează, stăpânindu-le în același timp. Pentru acest lucru, el trebuie să caute "subtextul", adică să descopere, printr-un îndelungat efort de a coborî în sinea lui, toate emoțiile pe care textul le suscită în el și pe care le va
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personal. Pentru a-l ajuta într-un asemenea demers, Stanislavski recurge uneori la ceea ce el numește "atât de magicul", întrebându-l pe comediant care i-ar fi fost reacția dacă s-ar fi găsit în situația personajului pe care îl încarnează. Comediantul trebuie să caute în memoria lui afectivă, dacă vrea să creeze un personaj convingător, și să manifeste emoția pe care să o comunice partenerului său și publicului totodată. Arta sa rezidă în capacitatea de a retrăi afectele trecute sau
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
evidență a unei personalități deosebite, este necesar ca fiecare din noi să devină capabil să o facă. Cu alte cuvinte, toți actorii care sunt în același timp și artiști, creatori de imagini, trebuie să-și construiască personajele astfel încât să le încarneze când le vor juca." Protejat astfel în intimitatea sa, actorul se poate arăta în întreaga lui goliciune. Abia atunci ajunge la jocul ideal, identificarea, încarnarea și reprezentarea fiind un singur lucru. "Cu cât trecerea de la forma interioară spre forma exterioară
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
episoade din viața sa. Eliminarea dihotomiei scenă/auditoriu nu este cea mai importantă acest lucru creează pur și simplu o arie de cercetări potrivită. Esențialul constă în a găsi relația spectator/actor potrivită fiecărui tip de spectacol și de a încarna decizia în aranjamente fizice." 3. Un teatru politic Dacă, în secolul al XX-lea, teoreticieni ca Artaud, Stanislavski sau Grotowski doresc să-i redea teatrului o dimensiune sacră, alții politizează scena despre care își și fac o idee măreață. Ei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unde sunt proiectate stările sufletești. Peremptoriu în condamnarea sa, el afirmă: "Teatrul naturalist refuză dreptul la visare și chiar capacitatea de a înțelege cuvintele inteligente enunțate pe scenă." După părerea lui Meyerhold, actorul comunică sentimentele, emoțiile personajului pe care îl încarnează prin abstractizarea mișcărilor scenice și nu prin reproducerea realului. "Mișcarea este subordonată legilor formei artistice. Rolul mișcării scenice este mai important decât cel al altor elemente teatrale. Privat de cuvânt, de costum, de rampă, de culise, de clădire, teatrul, cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el, după mărturiile colaboratorilor săi apropiați. Cu privire la "avantjoc", el scrie: " Înainte de a aborda situația propriu-zisă, actorul japonez sau chinez joacă o întreagă pantomimă. Fără un cuvânt, printr-o serie de gesturi aluzive, el sugerează spectatorilor ideea personajului pe care îl încarnează și îi pregătește să perceapă într-un anumit mod ceea ce va urma. Se întâmplă ca această pantomimă "preparatorie" să se prelungească cu un sfert de oră pentru a scoate în relief o replică scurtă. Actorii orientali cunoșteau la perfecție mecanismul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
regie scenică spusă la persoana a treia, comediantul provoacă ciocnirea a două cadențe, a doua (cea a textului propriu-zis) găsindu-se începând cu acel moment distanțată." Aceste mijloace îi permit actorului să ia rolul naratorului în raport cu personajul pe care îl încarnează. Diderot, în Paradoxul despre comediant, insistă și el asupra faptului ca actorul, care-și împrumută trupul personajului său, nu trebuie să simtă niciuna din emoțiile lui, pentru a analiza situația din exterior. Totuși, dacă îl sfătuiește pe comediant să nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
analiza situația din exterior. Totuși, dacă îl sfătuiește pe comediant să nu se identifice cu personajul său, o face pentru a crea la spectator iluzia realității celei mai perfecte posibil, făcându-l să creadă în existența personajului pe care îl încarnează. Brecht, în schimb, le interzice actorilor orice identificare pentru a distruge iluzia la spectator. El știe că sala și scena fac schimburi de relații comparabile cu cele ale vaselor comunicante și că atunci când comedianții sunt emoționați, emoția lor va câștiga
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
21 În Entretiens sur "Le Fils naturel" (Convorbiri despre "Fiul nelegitim"), Diderot adoptă forma dialogului filosofic, punând față în față, așa cum va face mai târziu în Le Paradoxe sur le comédien, doi interlocutori dotați cu personalități diferite, "Moi", personaj care încarnează raționalismul Iluminismului, și Dorval, erou melancolic și sumbru cu sensibilitate preromantică. Discursul despre poezia dramatică (Discours sur la poésie dramatique) este în schimb un tratat în toată regula. Apărut în 1758, după Tatăl de familie (Le Père de famille), el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Clairon (1723-1803), după ce a jucat la Paris la Comedia Italiană, după ce și-a realizat turneele în provincie, intră la Comedia-Franceză în 1743, unde se face remarcată în rolul din Fedra. Ea este actrița de predilecție a lui Voltaire, pentru care încarnează majoritatea rolurilor tragice principale, producându-se chiar uneori la teatrul său din Ferney. Când părăsește scena în 1766, se consacră formării de actori și reflectă asupra artei sale, după cum dovedește o prețioasă lucrare pe care a publicat-o la sfârșitul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin artificii abstracte, și Inițiere, care se apropie de mit în mod organic, cu entuziasm, prin metamorfoză, misterul învăluit în mit nerezolvându-se prin silogism și calcule, necesitând adeziune și transfigurare (nu e suficient să înțelegi simbolul, trebuie să-l "încarnezi").177 Dar fiind ontologic, misterul ține și de intelect, solicitând și o studiere logică.178 Pentru astfel de încercări, Vasile Lovinescu disecă mitul în patru straturi concentrice organizate în jurul unui nucleu, fiecare dintre acestea adaptat unui nivel al realității, corespunzând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
erou dacă situația o cere. Cine ar putea să simbolizeze mai bine puritatea și speranța? Un copil-erou poate pieri, însă el nu va fi niciodată trădat de victorie; ziua de mâine îi aparține, cauza sa trebuie să triumfe, pentru că el încarnează tinerețea lumii. Acest tip anume de erou apare mai ales în cursul confruntărilor ideologizate la maxim și orientate spre viitor, spre un viitor "purificat"; Bara și Viala în timpul Revoluției franceze; Gavroche, cel mai "real" dintre toți, pentru că este complet imaginar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
căci gândurile și visurile tinerelor generații conțin germenii, într-o măsură deloc neglijabilă, destinului viitor al planetei și al rasei umane. Aceste visuri, aceste gânduri, mai mult sau mai puțin deformate, mutilate sau diminuate pe măsura fezabilității, până la urmă se încarnează în fapte, acte, mentalități și civilizații".807 De la apariția ei și până astăzi, banda desenată s-a diversificat și s-a multiplicat într-atât încât nici nu mai putem utiliza un singur concept pentru a o cuprinde în întregime. De la
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
șarpele s-a prelins cam prin toate mitologiile. La greci, în statuile lui Esculap reprezenta "știința", "înțelepciunea"; la egipteni, cobra simboliza "puterea"; la indieni, "absența timpului" pe care stau zeii înainte de începutul lumii, iar la zulușii din Africa "șarpele casei" încarnează spiritul strămoșilor. Aflu că fiecare din cele patru scări monumentale ale piramidei numără 91 de trepte. În total, deci, piramida are 364 de trepte. Dacă adăugăm și treapta care înconjoară sus templul, obținem exact numărul zilelor anului! Ceea ce nu-i
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
principatului a căror istorie o relatează; iii) elaborarea unor panteonuri relative provincial, în sensul că fiecare manual își are propria sa galerie de eroi, diferită de ale celorlalte principate. De asemenea, figura centrală a panteonului, personalitatea eroică în care se încarnează întregul destin al patriei, este diferită în funcție de principat. În cazul lui Aaron și al său Manual de istoria Principatului României (a se citi Manual de istoria Principatului Țării Românești), figura centrală este Mihai Viteazul. La Albineț, în Manualul de istoria
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
canonice a istoriei naționale și faptul că Mihai a fost instalat la putere de greci pentru a cârmui țara în interesul lor și că a fost o unealtă în mâna boierimii și nicidecum o figură titanică în care s-a încarnat destinul neamului românesc. Exact aceleași idei sunt reproduse de manualul lui Roller, fără a li se specifica originea la Panaitescu. De exemplu, se afirmă că "Mihai s-a urcat pe tron ca exponent al marii boierimi" și că "boierimea voia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
civic, participarea politică, raționalismul critic anti-autoritarian și responsabilitatea socială promovate de noul ethos democratic au condus ineluctabil înspre o radicală reconstrucție identitară a cărei victimă colaterală este tocmai identificarea exclusivă a individului cu statul națiune. Idealul de democrație deliberativă cosmopolită încarnat în comunitatea politică transnațională a Uniunii Europene favorizează un simț identitar postnațional, dizolvând relația ombilicală care îl lega biologic pe individ de națiunea sa de apartenență definită în termeni precumpănitori etnici. Finalitatea educativă a manualelor de cultură civică este crearea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dăm Europei o personalitate de aceeași mărime, Basarab Nicolescu, savant interdisciplinar, poet și filosof care funcționează atât în cultura și limba română, cât și în cultura și limba franceză, care este un model de european și care, după opinia mea, încarnează noua paradigmă a spiritualității europene: o spiritualitate cu adânci rădăcini naționale, plurilingvă și deschisă spre știința luminată de filosofie și religie"348. Buna intuiție l-a dus pe Cezar Ivănescu către o întoarcere la "tradiție". El mărturisește că a regândit
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
altă parte, Între cele cinci elemente există ciclul de „guvernare” reciprocă, funcționând astfel: apa stinge focul, focul topește metalul, metalul taie lemnul, lemnul afânează pământul, iar pământul oprește curgerea apei, completând ciclul de „guvernare” reciprocă. Relațiile dintre cele cinci elemente Încarnează și simbolizează creșterea și dezvoltarea vieții și bolii, iar sistemul celor cinci elemente este folosit pe larg În diagnosticare și În ghicit. Cele cinci familii de sunete: Chinezii din vechime au grupat pe baza celor cinci elemente - pământ, lemn, foc
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
de origine juridică pe care nici grecii, nici latinii nu au identificat-o complet cu cea de-a doua operația a spiritului. Judicium este actul judecătorului ce determină ceea ce există raportîndu-se la o regulă. În concepția juridică, importanța judecătorului ce încarnează justiția vie este notată (scrisă); în plus, sentința determină o logică a descoperirii, în sensul că, deoarece justiția trebuie respectată, trebuie ca judecata să se aplice plecînd de la o regulă. Modelul juridic al judecății l-a condus pe Kant la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
identifică experiența artistică a Jugendstilului drept o experieță recurentă în literatura lui Thomas Mann. În Casa Buddenbrook criticul de artă regăsește o imagine vizuală cu potențial simbolic: casa-arhitectura-interiorul și obiectele de artă-mobilier, panouri, tablouri, vase-care, neschimbate de-a lungul deceniilor, încarnează o certitudine a valorilor umane, creează un echilibru între destine și un mediu unde antinomiile artă-viață se rezolvă 63. Fără a recurge la nominalizarea termenului de teorie literară ekphrasis, Amelia Pavel remarcă prezența descrierii obiectelor de artă în romanul Doctor
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
termeni pur individuali. Este imposibil, de asemenea, să te gândești la omul singur; omul nu se gândește decât la plural. Orice gând al omului este social și, prin urmare, orice antropologie este și sociologie. Învățarea rutinei, achiziția obiceiurilor care se încarnează în spirite și trupuri îi scutește pe oameni să se gândească în fiecare clipă și să ia decizii. Multe dintre comportamentele noastre scapă reprezentării conștiente, dar se supun totuși unor reguli, unui mod convenabil de a se comporta în societate
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
împotriva violărilor de teritoriu și își înregistrează video "actualitățile" lor. Rezistența la islam a populației Kalash din Hindoukouch și a dogonilor din Bandiagara este cu grijă pusă în scenă pentru a păstra resursele turistice din aceste regiuni. Departe de a încarna perenizarea unei culturi opace la schimbare, aceste două grupuri stau mărturie numai pentru starea societății respective în momentul observației. Combinată cu alte metode, descrierea etnografică apare ca o etapă necesară pentru orice studiu serios al fenomenelor noi, care rezultă din
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
niște producții istorice în devenire. În toate modurile în care arta folosește corpul uman, spunea Mauss, faptele de educație domină. Noțiunea de habitus (preluată de Mauss de la Aristotel și remodelată de Pierre Bourdieu) vizează să prezinte cunoștințele dobândite care se încarnează în corpuri și în spirite sub formă de aptitudini durabile. Aceste aptitudini se observă în posturi, gesturi, mimică, exprimarea sentimentelor, îndemânarea meșteșugarilor, tehnicile corpului, viața cotidiană ca spectacol, după frumoasa expresie a lui Erving Goffman. Așadar, o mare parte din
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]