1,492 matches
-
a încercat pe 20 martie 1943 să străpungă Linia Mareth, dar a fost respins. În cele din urmă, pe 26 martie, britanicii au reușit să ocolească linia defensivă germană. După acest moment, trupele aliate au atacat neîncetat, încercând să-i încercuiască pe germani, care au capitulat până în cele din urmă pe 26 mai. Aproximativ 275.000 de soldați germani au fost făcuți prizonieri. Înfrângerea a fost atât de grea, încât s-au auzit voci care au comparat victoria Aliaților occidentali cu
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
încheiaseră campania din Iugoslavia și traversau frontiera elenă pe 9 aprilie, forțele naziste care atacaseră din nord ajunseseră deja la Salonic. Armata britanică prezentă în Grecia s-a retras spre Termopile și mai departe spre Corint. Deși armatele elene erau încercuite și într-o situație fără scăpare, comandanții greci refuzau să capituleze în fața italienilor. Hitler a fost obligat să intervină pentru a salva onoarea aliatului său. Pe 27 aprilie, trupele germane au intrat în Atena și au arborat steagul nazist pe
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
Doilea Război Mondial. Operațiunea a început pe 10 mai 1940, odată cu sfârșitul Războiului ciudat. Bătălia a constat în două operațiuni. În prima fază, denumită "Fall Gelb" (Planul Galben), formațiunile blindate germane au pătruns prin Ardeni pentru a izola și a încercui unitățile Aliate care au avansat în Belgia. În timpul luptelor, forțele britanice și cele franceze cu care cooperau au fost respinși spre Canalul Mânecii de către forțele germane foarte mobile și mai bine organizate. Ca urmare, guvernul britanic a hotărât să evacueze și
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Brussels, de la Wavre la Louvain. Gamelin a înțeles că germanii aveau să încerce să străpungă liniile aliate cu ajutorul unei mari concentrări a forțelor mecanizate. Germanii aveau șanse reduse să străpungă Linia Maginot de pe flancul drept al aliaților și să le încercuiască forțele. Singurul punct slab al aliaților rămânea centrul frontului, dar acesta era acoperit în mare parte de obstacolul natural al râului Meuse. Tancurile puteau fi folosite doar limitat în apărarea pozițiilor de-a lungul cursului râului. În dreptul orașului Namur, cursul
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
ceea ce a permis fortificarea Armatei I franceze, ceea ce a fost considerată o victorie strategică. Pe de altă parte, deși Hoepner a reușit să țină Armata I franceză departe de Sedan, el nu a reușit să o distrugă sau să o încercuiască. Francezii aveau să scape din încercuire și, în cele din urmă, să asigure un sprijin important britanicilor în timpul retragerii de la Dunkerque, două spătămâni mai târziu. În regiunea centrală, înaintarea Grupului de Armată A în Ardeni trebuia să fie întârziată de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
-a franceză. Astfel, germanii au izolat flancul sudic al Armatei a 9-a franceze. Ca urmare, Armata a 9-a franceză s-a dezintegrat, soldații săi predându-se în masă. Divizia 102 b franceză, rămasă fără niciun sprijin, a fost încercuită și distrusă pe 15 mai la capul de pod de la Monthermé de atacul blindatelor "6. Panzerdivision" și "8. Panzerdivision", care au acționat fără sprijin aerian. Armata a 2-a franceză a fost la rândul ei puternic lovită de atacurile germane
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Când s-a reîntors la post, el a ordonat un plan similar cu cel al lui Gamelin, propunând o contraofensivă a forțelor din nord și sud împotriva „coridorului german”. Forțele care urmau să participe la atac aveau să fie armatele încercuite în Belgia și forțele franceze de pe frontul de pe Somme (nou creatul Grup de Armată 3 de sub comanda generalului Antoine-Marie-Benoît Besson). Situația frontului presupunea un atac împotriva coridorului executat cu toată forța.Pe 22 mai, Weygand a ordonat executarea unui atac
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Directivei nr. 13, care cereau „anihilarea forțelor franceze, britanice și belgiene în punga de la Dunkerque”. Cele mai bine antrenate unități militare și dotate cu cel mai modern armament fuseseră trimise în nord. Ele au fost pierdute pentru cauza aliaților, fiind încercuite. Francezii au pierdut astfel cea mai mare parte a armamentului greu și cele mai bune formațiuni blindate. În total, aliații au pierdut 61 de divizii în timpul luptelor din cadrul "Fall Gelb". Weygand a avut de rezolvat problema apărării unui front lung
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
mișcării se afla în mâinile negustorilor, plantatorilor și burghezilor radicali. Numai câțiva dintre lideri, o monoritate, erau pentru separarea imediată de Anglia, cei mai mulți nădăjduind pentru o înțelegere. Dar războiul începuse. La 22 aprilie, detașamente de patrioți din Noua Anglie au încercuit trupele britanice din Boston. Congresul provinciei Massachusetts a autorizat înrolarea a 13 600 de soldați și apela la sprijinul celorlalte colonii pe 23 aprilie. Rhode Island, Connecticut și New Hamsphire au decis să trimită 9500 de soldați la Cambridge, cartierul
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
capitală Georgiei, organizația revoluționară a preluat conducerea orașului. Generalul maior John Burgoyne, însoțit de generalii maiori William Howe și Henry Clinton, au sosit la Boston pe 25 mai 1775 pentru a întări comandamentul generalului Thomas Gage. Zece mii de simpli fermieri încercuiau 5000 de soldați britanici, iar detașamente de partizani din Massachusetts și New Hampshire au cucerit fortul Ticonderoga pe lacul Champlain, Crowd Point la nord de Ticonderoga și Fortul St. John din apropierea graniței cu Canada. Pe coastă, un grup de tăietori
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
nu decidea nimic din punct de vedere strategic, capturând doar peninsula Charlestown, fiind doar o bătălie câștigate de britanici la un moment nepotrivit și la un loc nepotrivit, arătând americanilor de pretutindeni că o gloată de fermieri înarmați reușeau să încercuiască și să respingă trupele regulate de două ori ale celei mai bune infanterii din lume. În împrejurări dramatice și ciocniri, pe fondul șovăielilor, dezertărilor și poticnirilor, pe 10 mai 1775, la Philadelphia, s-a desfășurat cel de-al doilea congres
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
incendierea orașului. Congresul Continental a recomandat comandantului supreme să nu pricinuiască stricăciuni. La 12 septembrie, Washington s-a decis să se retragă din oraș spre partea nordică a insulei Manhattan. Howe a debarcat în partea sudică a insulei, amenințând să încercuiască unitățile americane. Au urmat ciocniri, prin care americanii s-au luptat cu curaj reușind să se alăture grosulu forțelor. Dar New York a fost ocupat de Howe pe 15 septembrie. Washington s-a fortificat pe colinele Harlem având ca puncte se
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
retrage rapid și în ordine spre Franța. După dezastrul de la Waterloo, Mareșalul Grouchy a fost informat despre rezultatul bătăliei și a primit ordin de la Împărat să organizeze imediat retragerea înspre Namur și apoi spre Givet, pentru a evita să fie încercuit. Mareșalul organizează o retragere extrem de rapidă, nu înainte de a da o bătălie de arigardă la Namur, cu scopul de a da timp armatei să evacueze răniții spre Franța. Pe măsură ce resturile „Armatei Nordului” se retrăgeau în Franța, sub comanda lui Grouchy
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
cinci poduri construite din pontoane, cu restul armatei sale de aproape 100000 de soldați. Armata franceză a descoperit prezența forței aliate în jurul orei 9 dimineața. Cadogan a ordonat unui escadron de dragoni, comandat de generalul danez Jørgen Rantzau, să-i încercuiască pe cercetașii avangardei franceze trimiși în recunoaștere pe malul drept al râului Escaut și să nu lase pe nimeni să scape. Din păcate planul a eșuat, iar câțiva cercetași fugari au reușit să-l avizeze pe comandantul francez al avangardei
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
condusă de feldmareșalul Henry de Nassau, Lord Overkirk, un ofițer cu experiență. Cu toate acestea, nu au reușit să traverseze pe podurile din pontoane în mai puțin de o oră. La ora 20. 30, trupele lui Overkirk au început să încercuiască flancul drept francez în același timp cu atacul simultan al trupelor conduse de Marlborough și de prințul Eugen. Manevra lui Overkirk a avut succes, mare parte a armatei franceze a fost dispersată și au fost luați mulți prizonieri, dar manevra
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
până la Lacul Maggiore. este aproape complet de limbă italiană (cu excepția comunei de limbă germană Bosco/Gurin). Împreună cu câteva părți din cantonul Graubünden formează așa-numita "Elveția Italiană" (Svizzera Italiana). Cantonul Ticino se află în sudul Elveției. E aproape în totalitate încercuit de Italia, cu care se învecinează la est, vest și sud. La nord se află Cantonul Valais și Cantonul Uri, iar la nord-est Cantonul Graubünden. Râul Ticino este principalul râu al cantonului. Acesta scaldă mare parte din canton, curgând de la
Cantonul Ticino () [Corola-website/Science/297531_a_298860]
-
Imperiul Otoman cucerește despotatele Vidinului și Tărnovei din sudul Dunării, în timp ce acela al Dobrogei se alipește Țării Românești, episcopul dobrogean Iachint al Vicinei devenind primul metropolit al "Ungro-Vlahiei". Dar în anii 1418-1422, și Dobrogea cade pradă a Turcilor. Constantinopolul, total încercuit de teritoriul de acum încolo otoman, este cucerit la rândul său în 1453, devenind capitala imperiului turcesc. În 1484, Ștefan cel Mare este obligat să le cedeze Turcilor Bugeacul, pierzând astfel accesul la mare odată cu Cetatea Albă. În 1526 după
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
1859, după ce s-a reușit stoparea ofensivei Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărășești, Mărăști și Oituz. Când bolșevicii au cucerit puterea în urma Revoluției din Octombrie și au semnat cu germanii Tratatul de la Brest-Litovsk, România a fost lăsată complet izolată și încercuită de forțele ostile, neavând altă opțiune decât să iasă la rândul ei din război și să accepte condițiile umilitoare ale Păcii de la București. După ofensiva încununată cu succes de la Salonic care a avut ca rezultat scoaterea din război a Bulgariei
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
fi ieșit în evidență celor care navigau pe Tamisa. Castelul este alcătuit din trei curți interioare concentrice. Cea din interior conține Turnul Alb și a apărut în prima fază de dezvoltare a castelului. La nord, est și vest, ea este încercuită de curtea mijlocie, construită în timpul domniei lui Richard Inimă-de-Leu (1189-1199). În cele din urmă, există o curte exterioară care înconjoară castelul și care a fost construită în timpul lui Edward I. Deși au fost mai multe faze de extindere după ce William
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
de aprovizionare austriece. Comandantul austriac și-a schimbat linia frontului, plasându-și flancul stâng la Ulm și pe cel drept la Rain, însă francezii au continuat înaintarea și au traversat Dunărea la Neuburg. Pe 20 octombrie, nefericitul general austriac Mack, încercuit la Ulm de către francezi, a capitulat cu cei 30 000 de oameni care mai rămăseseră din cei 80-90 000 cu care invadase Bavaria cu câteva săptămâni înainte. Câteva zile mai târziu, trupele austriece din Italia sub comanda arhiducelui Carol au
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
La 1 septembrie 1870, prusacii au asediat orașul Sedan. La porțile lui se afla o forță de 200.000 de soldați prusaci sub comanda generalului Helmuth von Moltke. Mac-Mahon a fost foarte nehotărât, permițând germanilor să aducă întăriri și să încercuiască Sedanul complet. Mac-Mahon a fost rănit și a lăsat comanda în mâinile generalului De Wimpffen care a anunțat capitularea armatei franceze. La 2 septembrie Napoleon al III-lea a capitulat și el, împreună cu restul de 83.000 de soldați francezi
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
luptau să-și deschidă drumul spre Vitebsk au fost la rândul lor încercuite și distruse. Hitler a insistat ca un ofițer de stat major să fie parașutat în Vitebsk pentru a-i reaminti lui Gollwitzer că divizia a 206-a încercuită în oraș trebuie să lupte aici până la ultimul om fără să încerce să se retragă. Comandantul Armatei a 3-a Panzer a reușit cu greu să-l hotărască pe Hitler să renunțe la această ultimă decizie. Până seara, forțele sovietice
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
cei mai mulți dintre cei 30.000 de soldați ai acestui corp fiind uciși sau luați prizonieri. Un grup de câteva sute de germani ai diviziei a 6-a Luftwaffe a reușit la un moment dat să străpungă încercuirea, dar au fost încercuiți și lichidați în pădurile din vestul Vitebskului. Resturile Corpului al 53-lea s-au retras spre vest, spre Poloțk, fiind urmăriți îndeaproape de Armata a 6-a de Gardă sovietică. În scurtă vreme și Corpul al 6-lea german a
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
stăvilească atacul sovietic din nord, dar a fost nevoită să-și schimbe direcția de atac spre sud, spre o nouă străpungere a liniilor germane și să stăvilească înaintarea Armatei a 65-a sovietice. Pe 27 iunie, forțele sovietice reușiseră să încercuiască cinci divizii ale Armatei a 9-a lângă Bobruisk și Corpul al 35-lea, elemente ale Corpului al 41-lea și al Corpului al 20-lea Panzer germane la est de Berezina. Forele germane au avut o serie de încercări
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
-a de infaterie germană, au depășit Minskul în flăcări, au spart încercuirea și au făcut joncțiunea cu Divizia a 12-a Panzer. În total, cam 100.000 de soldați ai Armatelor a 4-a și a 9-a au fost încercuiți, cam 40.000 din ei au fost încercuiți, iar restul au fost capturați. Partizanii au jucat un rol de primă importanță în localizarea și distrugerea forțelor încercuite. După distrugerea oricărei rezistențe germane, forțele sovietice au primit ordinul să forțeze înaintarea
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]