533 matches
-
mereu impresia unui scenariu cinematografic în care camera de filmat se mută brusc de la un decor la altul: ,, Îi plăcea să prelungească, măcar câteva clipe, pauza aceasta de mister și îndoială. «Avocatura e numai un instrument, rosti el cu voită încetineală. [...] Totul depinde de ce faci cu ea, adăugă Vădastra confidențial, dar pe același ton misterios. Ce faci cu ea...» Într-o seară friguroasă de la începutul lui martie, Ileana se întâlni cu Partenie [...]” (vol.I, p.58). Rupturile de acest tip cauzate
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
ani ca să învețe regulile democrației. Dincolo de cantitatea incredibilă de dispreț pe care o conține această afirmație care poate duce și la concluzii neplăcute pentru emitent, el însuși lipsit de orice reflex democratic -, ideea pe care Brucan o exprima făcea din încetineala procesului de construcție democratică în România o "necesitate obiectivă" cum se spunea la cursurile de marxism, un dat fatal și inevitabil. De bună seamă, așa cum am mai spus, în țesutul intim al societății românești și în istoria acesteia existau există
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
spăimîntat. Gheorghiță a pus mîna pe baltag”. A doua secvență este cu totul deosebită de prima. Ea dezvăluie capacitatea de reflexie și de interiorizare a tînărului, încă neobișnuit cu partea accidentată a existenței. Intrarea lui în rol se face cu încetineală. Dar, de la o vreme, simte că nu poate să rămînă străin de frămîntările sufletești ale Vitoriei, care sunt și ale sale. „Ea băga de seamă truda și foamea lui Gheorghiță. Dar se făcea a nu pricepe tocmai bine. Grăbi cît
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
măsuratul odăii, dar se opri și se așeză. Mersul acesta nervos nu trebuie să-l știe nimeni, nici Hamie. Lumea trebuie să-l creadă calm și moale. Își aducea aminte cu ciudă de zâmbetul superior al fostului ienicer și de încetineala cu care împăturise și pusese la loc răvașul la cingătoare: — Cum l-ai prins? ridicase el glasul. — Mai încet, măria ta, că nu ești răposatul Șerban Vodă, ușurel... M-a costat o pungă de taleri. Îți dau una și jumătate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să se spele, pentru că are dureri mari și nu poate primi pe nimeni. Apoi se îndepărtă, șușotind ceva beizadelei Ștefan. A doua zi, prințul se trezi foarte devreme. Auzea din holul mare al conacului sforăiturile dorobanților care făcuseră de pază. Încetineala cu care fusese parcurs drumul îi obosise pe toți, iar întâmplarea cu căderea de pe cal a lui Panait Cioranu le pusese capac la toate. Ștefan se ridică din pat și se uită pe fereastră; încă nu se luminase de ziuă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pământurilor arabile din Principatele Dunărene. La ieșirea sa la Porțile de Fier, fluviul, mărginit la dreapta de dealurile Bulgariei, deviat spre gura sa de către lanțul secundar de munți ce închide Dobrogea de sus, nu mai curge decât cu o maiestuoasă încetineală. Cotește brusc spre nord înainte de a-și da apele Mării Negre. Parcelele de humus luate de cursul său de 800 de leghe se adună de secole în cel de-al patrulea bazin. Pentru Wurtemberg și Baviera, stâncile; pentru Austria, pietrele; pentru
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în ședință extraordinară pentru a discuta bugetul anului 1863. Deputații răspunseră cu destulă rea-voință invitației princiare, și adunarea avu nevoie de mai multe zile pentru a se completa. Comitetele se formară totuși, și bugetul începu să fie studiat cu o încetineală calculată. La deschiderea ședinței ordinare, adică o lună mai târziu, nu se desăvârșise nimic. Pe 10 decembrie avu loc un fapt destul de grav. Un convoi de arme, plecat de la manufactura din Tula (Rusia) cu destinația Serbia, traversa Principatele. Armele se
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
răsucit în chip de turban îl deosebea de acei ofițeri francezi de la Afacerile indigene, pe care Janine îi admirase uneori. Înainta cu pas măsurat în direcția lor, dar părea că privește undeva dincolo de ei, în timp ce-și scotea cu încetineală o mănușă. "Ăsta se crede general", spuse Marcel, dând din umeri. Da, toți cei de aici aveau aceeași înfățișare mândră, cel din fața lor însă întrecea orice măsură. Toată piața din jur era goală, dar el înainta drept înspre geamantan, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
OASPETELE Învățătorul îi privea pe cei doi oameni cum urcă spre el. Unul era călare, celălalt mergea pe jos. Nu apucaseră încă pe cărarea pieptișă ce ducea către școala înălțată pe povârnișul colinei. Se chinuiau din greu, înaintând cu mare încetineală prin zăpadă, printre pietre, pe întinderea nesfârșită a podișului înalt și pustiu. Din când în când, calul se poticnea. Nu se auzea încă, dar se zăreau șuvițele de abur care-i țâșneau atunci pe nări. Era limpede că măcar unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ei de a ajunge la timp la întâlnire ! Varianta prezentată de dânsul se dovedea, surprinzător, inexactă ! Autobuzul întârziase puțin. Ea nu se aflase, e drept, mai devreme în stație, dar venise, totuși, la timp. Așteptase câteva minute. O enervase apoi încetineala, parcă excesivă, a autobuzului. Dar, când coborâse, ceasul nu arăta decât o întârziere de cinci minute ! A fost oprită după câțiva pași. Evident, fuseseră arestați și ceilalți ; deloc sigur, însă, că înaintea ei. Mai curând, în același timp sau după
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
așteptase la una ca asta. Ce naiba mai scorniseră ? Suna sfârșitul lumii, el nu nimerea, în întuneric, receptorul. Șuiera, desfăcând, parcă, pereții din încheieturi. În sfârșit, ridicase. Zgomotul se întrerupse. Vocea lui veni, însă, mult mai târziu. Dusese, desigur, cu mare încetineală recep torul la ureche. — Da. Tu ? Ce-ți veni ? Nu încă. Anie, te rog, sunt prostii. Fii rezonabilă. Nu i-am făcut nimic. Perucă ? Ha ! Cât de grijulie. Ha ! Nu. Jur. Încercase să râdă. Părea timorat, jenat, jignit și încântat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vecinătățile cariate. Fiul n-ar mai fi tânăr. Ar simți nevoia să-și găsească descendența, situarea în timp. Și-l închipuia adesea pe Hariga în ultima lui dimineață, înainte de execuție, ziua vânătă, aburită. Prelungea ulti mele gesturi, încheindu-și cu încetineală gulerul, manșe tele cămășii, netezindu-și părul încă șaten și aspru, despăr țind fără grabă, după cărare, la stânga și la dreapta, șuvițele scurte, în care apăruseră fire albe, cuprinzându-și obrazul în mâini, frecându-l cu palmele, eliberându-l, apoi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fereastră, prin ușa întredeschisă a balconului. În patul de alături, colegul dormea. „Ce-ar fi să-l trezesc, să-l copleșesc, brusc, cu marile întrebări fără răspuns ? Să creadă și el că nevroza mea e adevărată, profundă.“ Trase ușa cu încetineală. Coborî treptele. Primul etaj, parterul. La recepție nu se afla nimeni. Ieși în stradă. Alei slab luminate, panta spre centrul stațiunii. Restaurante și grădini de vară flancau hoteluri înalte, răsărite printre vilele de altădată. Tribul era cumințit. La ora zece
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sâsâită îi desenează planurile. Se reașază, răspunde scurt, fără chef, mereu aplecat peste birou, cu rigla în mână, asediat de hârtii. Chemat la telefon, vorbește puțin, precis. Alături, colegul A.P. încearcă și el să se piardă, lucrând, să vină, cu încetineală, la suprafața zilei. Calculează secțiunea transversală a conductei principale, ramificațiile, coala groasă miroase a amoniac, abia scoasă de la heliograf ; alege traseul, îl marchează prin linii roșii, fixează intersecțiile cu un cerc îngroșat, le numerotează, trasează cu un creion verde, bine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru a treia oară cinefilul. Mopsul e la datorie, cu ochii lipiți de somn. Umeri fragili, bust delicat, mâinile voinicești și picioarele pitice. Zâmbet... Dinții sălbatici. Atingere subțire. Își strecurase și de data asta palma sub palma lui, trăgând cu încetineală banc nota. Nu-l recunoscuse, bineînțeles, nu l-ar recu noaște nici dacă ar veni în fiecare zi la fiecare spectacol. Gesturile vin și pier la fel, automat. Numărul spectatorilor de la ora opt ? O bătrână slăbuță, îmbrăcată în negru, două
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
binedispus. Slugile execută, nu ? Până când, până se va...“ Surdină, atât e revolta lui Varlam. Mica răbufnire, atât. Cât permite colivia. Reglajul respirației, atât. Varlam bolborosește, neîmpăcat, profitând că Manole e de-acum în grupul de la fereastră. Vera îl cercetează cu încetineală. De cinci, șase sau șapte ani înfățișarea soțului a rămas aceeași, nu s-a schimbat, în vreme ce chipul ei s-a tot ascuțit și s-a uscat și s-a înnegrit. Blândul Manole, cu figura lui calmă, comună. Diavolul nu mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înțelegerea dintre oameni se puteau ridica biserici. În zorii vieții, mă împiedecam de plug, de seceră și de sapă. Acum, copiii mei se lovesc de pian. Scara obsesiilor umane rămâne neschimbată : ludice, erotice, faustice, și morbide. Spiritele alese îmbătrânesc cu încetineala maestuasă cu care se stinge focul. O, tempora ! Pe bustul lui Stalin, adolescenții ruși exersau cândva sărutul. Apoi - scuipatul ! Pentru nemurire, unii nu fac decât copii. Urme pe nisipul vieții lăsăm toți. Unii - înainte de sosirea valului, câțiva - și după aceea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
își rostește Romeo chemările de dragoste către Julieta, am început să declam cu glas vibrat: „Smochinii își dezvelesc mugurii și florile de vie văzduhul parfumează. Scoală draga mea, și vino!” Ștrengărița din fața mea intră în joc purtându-și mâinile cu încetineală de melc a mângâiere peste sâni și aplecându-se ușor în față a pornit să clipescă des din ochii râzători... Ieșeanul abia așteaptă să termin eu tirada, ca să atace el. -Distinsa noastră hangiță ar trebui să răspundă cam așa: „Întăriți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
petrecuse minunea, drumul lor se scurse destul de încet, deși robii purtători ai scaunelor celor doi preoți se schimbau la fiecare jumătate de ceas, ceilalți mergând toți pe asini, ca să fie odihniți. De câteva ori Marele Preot blestemă în sinea sa încetineala mersului și se gândi înduioșat la aripile de vultur făcute cândva de Auta. Înaintau grăbiți, dar i se părea că înaintează ca melcii. Și, cu toată graba lor de a ajunge cât mai era soarele sus, nu ajunseră decât noaptea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spun asta. Se uită cu toții la mine. Pentru căcănaru care l-a dilit, adică, adaug eu. Presupui că a fost o crimă pe motive rasiste Bruce? mă ia la mișto Drummond și gura i se strâmbă În jos cu o Încetineală chinuită. Karen Fulton se uită Încurajator, mai Întâi la ea, dupaia la mine. — Ei, mda, zic. Astai face să clănțăne prea tare din gură ca să mai observe că și dinții mei fac la fel. Mahmureala măsii. Camera măsii. Slujba măsii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Angenot), restituie, ironic, varianta de prizare plastică a raționamentului advers, pentru a-și încolți și mai mult inamicul, continuând: "îl pui să citească un volum de domnul Iorga ca să-i stabilești răbdarea, îl urmărești câteva zile pentru a-i deduce încetineala și neoboseala, faci bilanțul rezultatelor obținute și apoi te pronunți în cunoștință de cauză". Ironia descalificantă nu se oprește aici, pentru că Arghezi e permanent ispitit de argumentația ad absurdum, căreia, deseori, în pamflet și uneori în articolul polemic, îi cedează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unul singur, un drum la fel de lung ca paleoliticul superior, în care stilurile se numără în milenii). Antichitatea târzie și prima modernitate atestă că declinul unui ciclu are prea puțin de-a face cu acea maladie a melancoliei, cu plictisul, cu încetineala vieții, sugerate de poncifele noastre literare ("Sunt Imperiul la sfârșitul decadenței..." Este mai degrabă efectul unei supraproducții inflaționiste de spectacole, teorii, accesorii, cu o viteză de execuție tot mai mare și o circulație accelerată a semnelor (monetar, pictural, religios etc.
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
s.n.] din cositor, a treia [s.n.] din cupru, a patra [s.n.] din fier, a cincea [s.n.] dintr-un aliaj, a șasea [s.n.] din argint și a șaptea [s.n.] din aur. Ei îi atribuie prima poartă lui Saturn, iar plumbul sugerează încetineala acestei planete; a doua poartă îi este atribuită lui Venus, de care amintește maleabilitatea cositorului; a treia, care, fiind făcută din cupru, nu poate fi decât dură, îi este atribuită lui Jupiter; a patra îi este atribuită lui Mercur, pe
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
culoar de o simplitate fără cusur, eu veneam de undeva din spate, de la capătul lui, el venea din față, din direcția ferestrelor, era inevitabil să ne întâlnim, nu aveam cum să ne ocolim unul pe altul. Era un fel de încetineală în mișcările noastre, un fel de grabă atenuată, ca-n vis. În clipa în care Tudor a început în sfârșit să plângă și medicul l-a așezat pe pieptul meu gol, înainte să fi tăiat cordonul ombilical, totul și-a
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
culorile și eu, Daniel, mă grăbesc să desfac capacele tuburilor de vopsea și să apăs cu băgare de seamă, lăsând dâre de culoare groasă, uleioasă, pe paleta lui ce-o ține în mâna stângă. Pictează! Mâna dreaptă nervoasă mânuiește cu încetineală pensula pe pânza uriașă, un metru optzeci și unu are în înălțime pânza, un metru optzeci și unu e și statura lui, stă în picioare, Unde ai pus roșu de sânge? întreabă, și eu îi conduc mâna, ținându-l ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]