55,234 matches
-
și ei, urăști ce urăsc ei și, în curând, nimic nu te mai oprește să le repeți greșelile, de atâta-nvolburare a simțurilor de jos nu bagi de seamă alți douăzeci de ani că mica fereastră din moalele capului s-a-nchis, iar obloanele s-au tras. acum nu mai vezi cu tot trupul ca pe vremuri. și în timp ce carnea crește tot mai groasă și mai grea, înveți să te vaiți de carne bolnavă - ai uitat demult că cel ce stă acum
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
atât de mult încât să nu-l poți vedea chiar deloc, dar ochiul tău nu se mai ostenește să vadă nici măcar lucrurile grele din apropiere. cântărești acum o sumedenie de oase și de cărnuri singure. simțurile dulci ți s-au închis. în locul lor te lupți să îți salvezi carnea cea grea și oasele opace. nu mai crezi decât în istorie. iar istoria vorbește doar de cei ce dispar.
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
această preferință care încalcă vădit și grav o regulă a jocului genealogic, temeinic stabilită în viața societăților din toate timpurile? Toate femeile stau într-o garderobă și se lasă îmbrăcate abia după ce milioane de ochi se fac cheutori care se închid odată cu buricele degetelor care au călătorit peste oceanele în care atît de fericit s-au scăldat, că și transpirația lor poate fi roua cearșafurilor care s-au ostenit în toate nopțile iubind, fie lăsate la marginea patului, umbre boțite în
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
am fost dar ce vorbesc eu aici? macaroanele au ieșit delicioase convorbirile telefonice cu soția au fost normale (după șase minute de tăcere) - Se construiește, a fost concluzia lui khasis. - E un lucru minunat. Oamenii construiesc, mănîncă dulciuri, oftează, zîmbesc, închid ochii și mor. În fine, se vorbește mult despre chestia asta; aici intervenim noi, bineînțeles, în cazul în care punem pe picioare un a.f Ultimul Leac - servicii funerare complete. - Sună al dracului de bine, omule (o scurtă pauză). Și
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
Ioana Diaconescu Semn Crucial Tavanul camerei: Dispare albastra consistență a norilor. Pe frunte semnul crucial: Nici seara nu mai este și lumina - coroană a zorilor Ne află pe o scoică roză și neagră. Apoi închiși în întunecimea ei cu gust marin. Gustul ei Pe cerul gurii noastre. Desueta Soarele în oglindă. Tunetul - oglindă spartă. Lumina în moi mărgele de hidrargir. Ies la iveală: praful, Păianjenii încremeniți în uitare. Pînzele lor nu mai pot să ucidă
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
început numele lui Dumnezeu în calendare. 8. Dar nu se va-ntâmpla asta, pentru că Iisus le-a trimis făină pentru pâinici și ulei mătăsos, bomboane colorate pentru cei mici și pânze de cort. Vor mângâia o vreme pietrele, cu zeii închiși din strămoși în sângele lor, cum stă numele meu în memoria ei, și se vor întoarce să bea lapte de cocos, dezamăgiți că în seara asta nu au primit dezlegare să mă ridice în slava de unde privește Iisus; 9. (...abia
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
iar în spate, lumina se umple de vid. Și nu scapă de sete niciun copil dintre cei născuți sub bolta săracă; în joacă, ei pun nume tuturor întâmplărilor de acum, iar mamele nasc încontinuu prunci. (într-o zi se vor închide grădinile, unde arheologii vor săpa să le dea de urmă.) Femeia cea albă aiurează-n colibă sub genunchii de piatră ai timpului care nu s-a născut!
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
până ce vecinul. Asta, la 0 săptămână după ce porcul îi mâncase curcanul, îi lăsase numai o gheară, e semn rău? Nu, că nu ești, bre, sănătos, cum să mănânce porcul un curcan? Jură că nu minte, face cruce: „să nu se închidă groapa peste mine", și spune că asta nu e încă nimic, uitați aici mușcătura mielului! Aici și aici. Își deschide larg pieptul. Pierdut s-a aruncat la pământ și a început să țipe. Că mă tem de mine însumi, nu
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
geamul deschis, hai la tata, pui-pui. Că vrea să-i ia ouăle din cuib. Care cuib? Mare tâmpit: „Domnu' doctor, cineva a înnebunit și-i taie pe toți în salon". Atât s-a mai auzit, după care 1 s-a închis gura, iar vizitatorii au fost anunțați oficial că a născut cățeaua. Marți „dezabuzări și neputințe, dragul meu, complexe personale": o nețărmurită prostie! Un amestec. Rezultând, din toate, cristale de gheață, metan și amoniac! Marți, când e zi de scos gunoiul
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
pentru totdeauna Spaima trădării Mitralieră veche Pe metereze O singură amintire Mi-ai cîntat în somn Șirul vieților mele Pleca la război Despre noi doi N-a fost să fie Ruginită, malignă Șansa pierdută De singurătate În patul nostru A închis ochii pe veci Capodopera Pe Canalul Rideau Pe luciul apei Talpa dumnezeirii Aprinde scântei Pentru că te-am iubit Surdă si chioară Vechea mea suferință Cântă la harpă În tăcerea apusului Se-aude deja La trap, în zale, vuind Ziua de
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
cînd abia se percepe corvoada din zare a muntelui care încă-și mai cară albastrul ușor mucezit. Constatări E simplu să vezi să treci să acoperi să descoperi să taci să spui să nu faci nimic să te-ntorci să-nchizi ochii să simulezi să stai locului să insulți să mîngîi să simți să afli să rămîi ignorant să zaci bolnav să te vindeci să scapi să te pierzi să spui lucruri banale să fii genial. Un sîn ce pune la
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
în noroiul alb de hîrtie. IV. o, dar raiul genunchilor tăi albi ascunși sub pînza subțire a rochiei nu mai lipsește decît un guguștiuc ce s-a înecat singur înghițindu-și propriul său nume. acum e seară ușa casei se-nchide singură iar geamul se-nfundă cu întuneric cauți o cheie albă o ceață la coborîrea în depresiune. V. tu ai inimă tu ai sînge verde în trup precum norii primăvara tu ai unghii ascuțite precum zeii incestuoși tu ai gura
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
în urmă, așa cum sunt norii deasura unui oraș mort) - nici Dumnezeu nu se mai întoarce în casa din care a fost izgonit, umbra lui nu se mai vede, respirația lui nu se mai simte, aerul duhnește mort în cerul gurii închise -dar nu toți văd același lucru, deși privesc în aceeași direcție: eu văd cum se pierd norii, femeia vede cum Dumnezeu iese din trupul bărbatului, bărbatul nu mai vede pe nimeni, toți cei din preajmă văd un bîlci prin care se
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
și ei dispăruți) - acum este atîta liniște aici, încît paharele șoptesc la gura-nsetatului ai cărui ochi adună toate imaginile pe care nu toți le pot vedea chiar dacă ochii lor curg peste ele ca ploile peste orașul dispărut în cer - (închid paginile și dispar, plictisit ca sîngele în trupul altui om care ar fi dorit să vadă totul și nu mai vede nimic).
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
plîngi, să vorbesc, Să-ți spun ce nu ți-am spus niciodată. Ce? Am uitat. Am vrut să trag un picior în ușă, S-o sparg. Să dau un cap în oglinda din hol. Desigur, nu am făcut nimic. Am închis Doar ușa, cu grijă, când am ieșit Să dau o raită prin aerul înghețat de afară. (din volumul Regele dimineții, în curs de apariție la Editura Tracus Arte)
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
cadou de Crăciun Trombocitele lui își imaginează viitorul omului plin de branule Va dormi noaptea cu branulele înfipte în vene Va mânca ziua cu branulele la vedere Între sângele omului bolnav și inima sănătoasă a lumii Branula aceasta măruntă care închide venele și le deschide Atât de umilă și încununată totuși de o necântată glorie Un Dumnezeu în scaun cu rotile ? să nu vă spălați 24 de ore apoi puteți face baie punctele astea negre vă rămân tatuate pe corp toată
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
se vâre cu picioarele în ulucele de piatră de-acolo, și așa răcorit și izbăvit să se înapoieze acasă... După o dimineață neclintită și senină, acum, în a doua parte a ei, ziua dădea semne grăbite să se schimbe; se închidea din toate zările și se strângea ca un arici, pâcloasă și înțepătoare. Cine să mai înțeleagă toanele vremii, că el unul, oricât a încercat, n-a putut să le dea de căpătâi? Băgase de seamă, de câțiva ani buni încoace
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
în ceafă și care-i apărea adesea în somn, căscându-se ca o prăpastie însângerată, într-adevăr, nu se mai zărea nimic, nici măcar un zbenghi cât unghia. - Vezi, a continuat zmeul cu același glas neînduplecat, rana din ceafă s-a închis, dar cea din suflet va rămâne până-oi muri. Știi ce-ai zis, că am coada și botul de câine? - Da', așa-l ia pe om, câteodată, gura pe dinainte și spune vrute și nevrute! - Rău, îi! - a mai mormăit nemulțumită gadina
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
aducînd înapoi o lume de umbre tristă Și au intrat în port printre picioarele larg desfăcute Ale Colosului care nu mai există Moarta din apartamentul vecin Moarta din apartamentul vecin Se uită țintă la mine, Aș fi vrut să-i închid ochii, Dar mi-a fost teamă că vine În odaia mea ca o oarbă Care pipăie zidul și trece Din greșeală prin el. Însă ea stă cuminte Și-mi zîmbește senină. E o moartă model, Care știe cum să se
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
îndura tăcerea asta chinuitoare! Ei, dar nu-l lovise, nu-l repezise în jos de-a dura, nu-l aruncase el însuși din casa lui cea mare în plină beznă? Nu-l oprise să-i mai calce pragul și grădina? Închise iarăși ochii plictisit, scîrbit, exasperat, nădăjduind totuși mereu să audă venind de undeva o vorbă, un țipăt, o șoaptă, un murmur... Tăcere. N-auzea nimic în preajmă. Nu simțea nici o suflare alături. N-avea pe nimeni. N-avea pereche. Era
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
unui cuvânt. Flacăra răzbate în țipătul meu. O aud cum se înalță liberă și cum în jurul gurii se-adună alba cenușă și-mi amintesc de Crucea Sudului pe care n-am văzut-o, fiindcă cealaltă poartă dinspre Capricorn a fost închisă pentru mine. Doar deasupra, ochiul prin care trece lumina clipește cu văpăi, din cauza cântecului neînălțat din ostroave (coardele alăutei sunt rupte, glorioasele degete pline de iperită), și nici urechile nu aud; și nici ochii nu văd; lacrimile lor sunt strânse
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
spus-o, înainte să fie dus la spital. O frază matură, de la un puști de treisprezece ani. îmi zâmbește din nou: Nu pot să mai stau cu tine. Continuă să-mi zâmbească, dar zâmbetul i se risipește ca o ceață. închid ochii. Când redeschid ochii, a pierit. Mă uit la țesătura covorului care acoperă culoarul dintre scaune. Zburăm prin furtună, și avionul se zguduie în aer. Pale de vânt, mi le închipui, uriașe, reci, izbesc fuselajul, apoi parcă se preling de-
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
prin ce ai trecut și visezi că într-o dimineață te vei scula, îi vei încălța și vei fi din nou slobod. Iubesc bocancii tăi vechi de dezertor pentru că vor fi ultimul lucru pe care îl vei vedea înainte să închizi ochii. Iubesc pielea lor roasă, șireturile rupte și tălpile ferfenițite pentru că sunt o parte din tine, sunt o parte din respirația ta întretăiată și din veninul gros pe care îl scuipi cu năduf în ligheanul de lângă pat. Tu ești bocancii
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
urmez vreo corabie. În timp ce tu devii Liliana Constantinescu. Astăzi dezertez ca soldații dopați cu LSD. Dezertez într-un câmp de-o palmă. Unde pirandele se vopsesc cu Gerocossen blond. Lilca Ditcov, au bătut clopotele de utrenie. Aruncă porumbul. Viedmele vor închide poarta. S-au încuiat preoții în casa ta. Glosar Dura! - Proasto! Milesianul doarme pe lijancî Milesianul stă pe lijanca pe care a murit bunicul tău, Tutov. Masează pielea copilului cu ulei de cătină, iar cu degetul în albie îți spune
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
până când ochii tăi mari nu vor pocni de-atâta floare a conștiinței dragostea mea Beau un icetea in cinstea ta Glumesc fără cale de-ntoarcere când liniștea atunci noi abia acum după ce petrecerea care nici asta n-a fost se închide și chelnerul moare abia acum tac bărbații și mamele lor cu mai mare înflăcărare plâng că după legea lui Dumnezeu ele cu rănile lor nu mai întorc pe nimeni din drum abia acum se liniștește pe stradă o luptă abia
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]