8,238 matches
-
Trost a murit, și el ca și Păun, de moarte bună. E ultimul val suprarealist din România. Ba greșesc. Pentru că poeții generației optzeciste și nouăzeciste au refăcut legătura cu generația de aur, continuînd să cultive suprarealismul. Bune capitole sau paragrafe închină, în cartea sa, Crohmălniceanu lui Brunea-Fox, regele reportajului, lui H. Bonciu, prozatorul din Bagaje și altora ca Jacques Costin, Dan Faur, Raul Iulian, Sesto Pals. Cartea, temerară și extraordinar scrisă a lui Ov. S. Crohmălniceanu e nu numai una foarte
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
-febr. 1944). Stilul mai puțin studiat nu scade valoarea demonstrației pe care o face Negoițescu prin siguranța cu care se mișcă în spațiul moralismului francez și al eticii germane. Nu e lipsit de semnificație nici faptul că plătește o datorie închinând articolul lui H. Jacquier. Este de reținut că mai bine se acordă cu programul revistei de filosofie articolele lui Radu Stanca, De la stilul istoric la stilul filosofic (nov.-dec. 1943) și Stilistica - o nouă disciplină a filosofiei? (ian.-febr. 1944
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
eu pe dumnezeu cînd toate cuvintele mele sînt pline de scuipat. de unde să iau cuvîntul curat/ iar dumnezeu mi-a zis: din toate să iei, numai din imaginea interzisă nu. ca toți poeții el este egoist. eram alb, m-am închinat. eram vopsitor, m-am transformat în spectru vizibil/ mă voi lepăda de acest timp poetic. voi pune de o parte bețișoarele de la tobă, instrumentele muzicale din lemn de chiparos, voi găuri chimvalul răsunător/ pe cuvîntul meu de falsificator" (cîntarea cîntărilor
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
doleanță a mea, ca prețiosul critic, autor a cel puțin o duzină de articole despre mine, pe care le calificam drept unul mai alăturea de realitate decît celălalt să mă lase în pace". Indiferent de comentariile ce i le-am închinat, ni s-a părut și ni se pare, vai, și acum că e la mijloc un bosumflat refuz al autorului, devenit bun public prin tipărirea textelor sale, de-a se supune reacției critice. Oare are drept un scriitor să condiționeze
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
aceste cuvinte în stare să sfideze întreg pământul, întreaga istorie... Mă trezesc murmurându-le în limba latină, si mai ales când zic pereo! gură mi se deschide, cum ai înjură... Femeia, probabil că a observat că vorbesc singur și se închină repede, pe furiș, ca ortodocșii. Am băgat bine de seamă. Deși, în Transilvania, oricând poți să dai de vreun papistaș, ori de vreun greco-catolic care să se închine de-a-ndoaselea... Să trăiești superficial, ca un comediant. Să te prefaci mereu ca să
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
ai înjură... Femeia, probabil că a observat că vorbesc singur și se închină repede, pe furiș, ca ortodocșii. Am băgat bine de seamă. Deși, în Transilvania, oricând poți să dai de vreun papistaș, ori de vreun greco-catolic care să se închine de-a-ndoaselea... Să trăiești superficial, ca un comediant. Să te prefaci mereu ca să scapi de probleme. Să iei zilnic locul altuia, intrând în pielea unuia sau altuia... Cu toate ca poetul franțuz spunea că nimic nu e mai profund decât pielea... Ce stare
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
destul de mult despre contextul estetico-moralo-spiritual în care mai funcționează acum acest străvechi și misterios amestec dintre meșteșug, penitență și devoțiune. De altfel, expoziția nici nu este în mod strict una de icoane, ci o demonstrație mai largă de vigilență festivă închinată iconografiei și obiceiurilor pascale în general, pentru că alături de scenele canonice ale răstignirii, ale coborîrii de pe cruce, ale punerii în mormînt etc. sînt și lucrări de pictură populară și naivă pur și simplu, în a căror construcție hieratica postbizantină este înlocuită
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
deceniul următor al "eliberării" catastrofale, deasemeni - la limita sărăciei, făcându-și din ce în ce mai des semnul crucii. Doar - doar cerul, barem, să se îndure, dacă nu programele politice neputincioase... Dacă până și un ateu, un comunist de soi, îndărătnic, pe viață, se închină de zor în public, bun ortodox, ca domnul Iliescu... Dacă și această prefăcătorie penibilă nu ajută... Sentimentele creștinești ale populației, vreme îndelungată interzise, se adânciră odată cu sărăcia din ce în ce mai apăsătoare pentru cei mulți și necăjiți, cărora, repet, credinciosul șef de stat
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
formule incidente, de nu coincidente. Pillatismul își are, deci, izotopia sa". Așa cum un regizor actual intervine, uneori extrem de voluntar, în textul piesei de teatru pe care o pune în scenă, Al. Cistelecan are ambiția de-a modifica radical scenariul critic închinat pînă acum poetului de care se ocupă, operînd inclusiv asupra mărturiilor pe care acesta le-a lăsat în legătură cu propria sa creație. Aici intervine vocația sa modernă, adică dorința de-a da o față nouă obiectului știut, cu cît mai nouă
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
servicii secrete, președintele și premierul actuali nu fac decât să-i construiască lui Vadim Tudor viitoarea legitimitate. Îmbibați de-un naționalism primitiv, trudind la mitul patriei în primejdie și la teoria purității sângelui, toți acești gradați de doi lei se închină unui singur interes: prezervarea privilegiilor și ridicarea de ziduri impenetrabile în jurul vilelor supradimensionate construite, desigur, din leafa de bugetar! Dincolo de naivitate, precipitarea pedesereilor de a-și alcătui servicii de spionaj proprii ascunde o uriașă spaimă. Ajunși la putere în circumstanțe
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
lui Brummer cu tînărul Chiril începuse din ziua în care, plimbîndu-se împreună pe un bulevard central al capitalei, întîlniseră alaiul mortuar cu sicriul unui muncitor mort într-un accident de mașină și se opriseră să privească... O singură babă se închina pe trotuar. Fanfara civilă executa un marș funebru pășind alene, cu șeful ei în frunte care sufla într-un clarinet ascuns într-o pungă de plastic, probabil instrumentistul să nu inhaleze praful... Plecaseră mai departe cu o dispoziție funebră care
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
pretutindeni vor să-ți dea împărtășania lor. MAJESTATEA SA: Spune-le să se întoarcă în altarele lor și să le transmită din partea mea Dumnezeilor lor că, din mila-mi binecuvântătoare, bisericile nu le vor fi dărâmate, de mi se vor închina. (Mângâindu-și coroana.) Nu mă strânge. Oare până când? MĂSCĂRICIUL: Strașnică coroană. Acum ai antenă directă cu Ăl de Sus... MAJESTATEA SA: Gura! MĂSCĂRICIUL: Ai văzut că m-am abținut? Răsplătește-mă că nu te-am făcut de râs. De-ai
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
de la Paris i-a adus noile teritorii, ea căpătînd, pe drept, denumirea de România Mare. Un vis secular se împlinea. Și el se petrecea sub sceptrul regelui Ferdinand. Destinul a fost bun și cu el. Martha Bibescu, care i-a închinat, prin anii douăzeci, un extraordinar portret, publicat, mai întîi în franțuzește și, apoi, tradus, în 1930 și în limba română, socotește, în stilul ei inimitabil, că trăsătura dominantă a regelui Ferdinand era timiditatea. " Cine nu l-a cunoscut nu și-
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
se așezară în satul Vlădeni, satul amintirilor ei. Tatăl lui Marco tocmi o slujbă întru pomenirea morților dragi. Slujba simboliza și lespedea pusă pe trecut. "Morții cu morții, viii cu viii, asta-i legea vieții și a lumii, zise Ionaș închinînd el mai întîi de sufletul celor duși, la pomana de după slujbă." Ruslina simțea că "din sufletul ei cresc rădăcini nouă și se împlîntă în seninătate și în lumină. Dar destinul își urma calea. Într-o noapte, după mulți ani, cînd
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
cântat câteva celebrități ale vieții muzicale internaționale, spre exemplu pianistul Leon Fleisher; violoncelistul Yo Yo Ma nu a putut ateriza din cauza viscolului. La București, la Atheneul Român, cele două concerte ale Filarmonicii - concerte conduse de dirijorul Horia Andreescu - au fost închinate memoriei celor doi dispăruți; partea mediană lentă - Punerea în mormânt - a Simfoniei Mathis pictorul de Paul Hindemith a fost prezentată de muzicienii orchestrei drept omagiu adus celor două personalități evocate; întreaga asistență a păstrat momente de reculegere. în cadrul aceleiași seri
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
Dumitru Avakian Surprinzător de adevărat, anul comemorativ închinat lui George Enescu - se împlinesc în primele zile ale lunii mai cinci decenii de la plecarea în eternitate a maestrului - suita manifestărilor prilejuite de acest important moment nu a debutat în România, ci în Italia, la Cagliari, în Sardinia. "Teatro Lirico
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
publicat în Ediția nr. 1427 din 27 noiembrie 2014. Stela funerară ... De ce m-ai izgonit Mama, În lumea de iluzii? Ți-am rănit trupul sfânt Te-am cântat, Te-am blestemat, Ție ți-am dat fiece vis Ție m-am închinat, Cu lacrimi te-am udat Și m-ai râs Dar, la tine mă-ntorc de moarte ostenit Primește-mă azi, Mama Pământ! Citește mai mult Stela funerară... De ce m-ai izgonit Mama,În lumea de iluzii?... Ți-am rănit trupul
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
de moarte ostenit Primește-mă azi, Mama Pământ! Citește mai mult Stela funerară... De ce m-ai izgonit Mama,În lumea de iluzii?... Ți-am rănit trupul sfântTe-am cântat,Te-am blestemat,Ție ți-am dat fiece visție m-am închinat,Cu lacrimi te-am udatși m-ai râsDar, la tine mă-ntorc de moarte ostenitPrimește-mă azi, Mama Pământ!... XXV. GENESIS XX, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1419 din 19 noiembrie 2014. Genesis XX În Ziua Întâi, am
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
într-un vers îl înalță spre orizonturile reveriei. Haina sa este sculptată de timp în versuri tremurătoare care se unduiesc în vântul nemuririi. Melodios și copleșitor, sonetul său capătă valori de mare însemnătate, venind parcă din alte veacuri să se închine prezentului. Însetat de libertate și aspirații depline, poetul pășește pe potecile biruinței. Soarbe vremelnicia din pocalul adevărului căutând să o definitiveze printr-o baladă a frământărilor. În calea sa curg râuri de suspine, iar pașii îi sunt călăuziți de doinele
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
un azur al independenței supreme. Sub scântei intense, stelele dezlănțuie un farmec al înstrăinării, iar bolta aspirațiilor sale se răsfrânge pe aleile unei taine care-și lasă aripile să se deschidă . Refugiu îi este templul divin al poeziei unde se închină naturii la poalele viselor preacurate. Zborul său rămâne neîntinat, asta fiindcă poetul luptă cu legile efemere, înălțându-se în văzduhul credinței condus de legământuri nepieritoare. Pe umerii săi poartă parfumul vechimii din stele și în ochii săi culorile armoniei se
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
la veșnică tăcere, ard ca făclia lumânărilor de pe cruci. Când vibrează-n lacrimi, dorul de revedere. Cu fiori de spaimă îngenunchez la mormânt, le mângâi amintirea și irișii din flori. Spre pace și odihnă mă rog la Tatăl Sfânt. Mă-nchin și le sărut pozele ce-mi dau fiori. La casă părintească duc plumb în picioare că, bucuria revederii-i amintire. În ceața ochilor încremenește zare, când văd căsuța ca pe-o veche mânăstire. ,,Sfânt" a rămas doar locul, de ,,om
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]
-
E Postul Mare în ortodoxie Cum a mai fost și-o să mai fie. Creștinii se reîntorc la rugă, Participă cu toți la slujbă, Smeriți, evlavioși, cuminți Urmează pilda celor sfinți. În pelerinaje iar pornesc, Se roagă și se pocăiesc. Se-nchină la icoane și la sfinți. Pentru copii, pentru părinți De sănătate, de iertare Se roagă întruna la Iisus La Precista și Cel de Sus. Viața să pară mai ușoară Fără de lacrimi și povară. Aprind lumânări, pun flori În Duminici și
PELERINAJ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382708_a_384037]
-
singure, nălucind, lunecă la vale pe seară, în timp ce îngerii zboară. ciute cu ochii de stele vin pe poienele mele, bruma lunii se scutură-n apă când cerbii se-adapă. nu știu la cine să vin și la cine să mă-nchin, e numai feerie și culoare, a visa, visând, visare... noaptea nopților se lasă peste ceruri de mătasă și ușor trece prin mine ca un zumzet de albine. urc pe ruini, un călător, spre tăcutul meu izvor și ascult așa o
SEARĂ MELANCOLICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382723_a_384052]
-
într-un garaj de ecouri undeva departe un foc acuză dimineața A DOUA MOARTE A LUI ZEUS Zeus în speranța nemuriri Cât a existat la Pontul Euxin Și-a modelat din lut și piatră Statuia lui la care să se-nchine Oamenii din fiecare vatră. Apoi de teama îndumnezeirii a urcat În al șaptelea cer de unde nu se vine. Diana, iubita lui, plecată la vânătoare Aflând că zeus e sus în neuitare s-a întors să proslăvească statuia ce strălucea măreață
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
pictor aplecat deasupra șevaletului său. Se opri pe loc. Bătăile inimii începură să i se accelereze. - "Doamne, Dumnezeule, sper să nu am halucinații și să-l văd peste tot pe Giacomo, în fiecare pictor întâlnit în Italia", își spuse tânăra închinându-se temătoare. "După siluetă pare a fi el, dar ce să caute tocmai aicea?" Picioarele i se înmuiară, nu mai avea curajul să meargă mai departe. Ce să facă acum? Să se întoarcă, sau să-și continue plimbarea de recunoaștere
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]