473 matches
-
trebuie să ți se spună câteva lucruri despre tine însuți înainte ca autoritățile să se apropie, ceea ce vor face foarte curând. Acum, te rog, grăbește-te. - Cum mi-ai spus? - Mișcă! Păși încet, dar mintea îi era ca un pumn încleștat, strângându-se în jurul realității teribile care-l înconjura. Ea îl cunoștea. Această femeie pe care ei o capturaseră, această - cum spuseseră că se numea? - Anrella Craig îi cunoștea identitatea reală. Avusese un plan vag să se întoarcă asupra ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
aleși de bătrânii satului, Seihachi, Ichisuke și Daisuke, stăteau lângă trei cai împovărați cu desagi, iar dincolo de poartă se înghesuiau țăranii adunați ca să-i petreacă. După ce încălecă, samuraiul își plecă încă o dată capul în fața unchiului său. În spate vedea chipul încleștat al soției sale care se străduia să-și stăpânească emoția. Samuraiul zâmbi silit și își plecă adânc capul către Gonshirō pe care îl ținea în brațe o slujnică și către Kanzaburō care stătea lângă ei. În acel moment se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
schimb, zise: Credem că e de prisos ca voi doi să vă mai întâlniți o vreme. Apoi le zise că așa poruncise Sfatul Bătrânilor. De ce ne poruncesc să nu ne mai vedem? zise Nishi apropiindu-se de slujbași cu pumnii încleștați. — S-a hotărât ca toți aceia care s-au creștinat o dată, oricare ar fi fost pricina pentru care s-au făcut creștini, să nu se mai întâlnească unul cu altul, zise slujbașul arborând chiar un zâmbet firav. Apoi le spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În scopul de-a lua din el probe pentru analize. Imaginându-și intrarea cea tainică expusă și desfăcută de fălcile de metal, simți În stomac un acces subit de greață. Îi scăpă un sunet asemănător unei inspirații adânci printre dinții Încleștați, ca și cum s-ar fi opărit și s-ar fi stăpânit să nu țipe de durere. Lângă dilatatoare erau aranjate Într-o ordine perfectă foarfeci lungi, forcepsuri, diafragme În ambalaje de nailon sterile, Închise ermetic. În spatele biroului doctorului, În partea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
calculator, glume, bătăi cu perne sau domino. Ceva apăsa sufletul copilului, dar toate Încercările lui de a-l descoase despre școală, dupăamiaza petrecută la vecină, oboseală, dureri de burtă, programul spațial al Statelor Unite nu reușeau să scoată din gura lui Încleștată decât aceleași cuvinte: „Destul. Ajunge“. Era posibil să fie un Început de amigdalită? De pneumonie? Meningită? Fima se Înghesui și se așeză alături de el, pe fotoliu, făcându-l pe micul Challenger să se bage și mai mult În colțul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
totuși, alteori, ceea ce pare să fie o impresie puternică, ajunge să se șteargă în așa măsură, încât nici nu-ți mai amintești de ea. Fenomenul își are cauzele lui, iar Institutul de nexialism le-a descoperit. McCann tăcea, cu buzele încleștate. Privind peste umărul lui, Grosvenor văzu cum cei patru chimiști, strânși acum lângă ușa dinspre coridor, discuta în șoaptă. Grosvenor nu le dădu atenție și continuă să-i vorbească geologului: - La început au fost momente când simțeam că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
acolo se odihnea verdele banilor. Tot În același ritm, degetele scoaseră dolarii. Apoi, cu atingerea unui doctor pe burta pacientului, negrul mișcă Înapoi toboganul de piele, Întoarse Închizătoarea aurită. Sammler, care-și simțea capul mic, micșorat de tensiune, cu dinții Încleștați, Încă se uita la geanta de lac călătorind, prăduită, pe șoldul femeii, descoperind că este iritat de ea. De faptul că nu simțea nimic. Ce idioată! Umbla cu țeasta plină de un mucegai de prostie. Zero instincte, nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
haremuri și spintecau cu iataganele bărbații, dacă Încercau să se opună. Țara de Sus era, toată, un vaier mut. Voievodul văzuse totul, iar Alexandru nu-l Întrebase nimic, prinzând doar, cu coada ochiului, fragmente dintr-un portret al mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din orbite, obrazul alb, fără sânge, mâna dreaptă strângând convulsiv mânerul sabiei. Erau amândoi flămânzi și murdari. Cu o seară Înainte Alexandru o luase Înainte, spre un cătun alcătuit din câteva case risipite pe versantul abrupt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
telefon. Pe când pornise cu un automobil de piață, două trăsuri de la moșie și un alt auto, mobilizat de Doru, o căutau. Înainte de sosirea ei se petrecuseră grozăvii. EJ găsise pe Lenora căzută într-un fel de sincopă apoplectică, cu gura încleștată, cu un ochi vânăt, plină de contuziuni și arsuri. Jumătate cuverturii, percleluțele erau arse, Doru nu era de recunoscut: cu ochii bolboșați, cu părul vâlvoi, năuc. Slugile fugiseră în toate părțile și baba o luase razna pentru totdeauna. Lina se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
prea albă, aproape lipsită de sânge. Claia de păr auriu de pe cap părea să fie comună pentru o parte dintre oamenii de aici, ceilalți având părul castaniu, ca al lui Patru. În momentul acesta fața lui Breemeg prezenta un maxilar încleștat și ochii îngustați, ca și cum omul ar fi fost preocupat de un gând neplăcut. Cum Gosseyn nu putea ști care-i erau gândurile până ce acesta nu le-ar fi dezvăluit, nu-i rămase decât să-și continue drumul în mare grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
zăcea lângă stăpânul său, veghindu‑l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n‑o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu‑și degetele mâinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să‑și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pântecele avea să se Însuflețească, apoi plămânii și chiar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ofițer! Domnilor, să‑i aducem omagiul nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sângele rece prin rugăciune, cu Îndârjire, cu dinții Încleștați, Înfrânându‑și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu‑se În spiritul legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pînă la el nici o voce. Conversația continuă multă vreme și un răstimp ce i se păru interminabil i se explica ceva unei persoane nevăzute. Atît de tare se prelungi scena, încît pînă la urmă Hedrock rămase cu dinții și pumnii încleștați. Scoase un oftat de ușurare cînd luă sfîrșit acest răgaz de tăcere și cînd Peter Cadron spuse: ― Raportăm cu regret că Negatistul, Edward Gonish, consideră că nu sînt destui factori cunoscuți lui ca să-i ofere vreun fir conducător. Așadar ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Aici își primește poetul pe derizoriul său argonaut cu pieptar nu de aur, ci de lână verde, semn al degradării și al putrezirii, căci, într-adevăr, Nastratin Hogea, mereu soitariu, bufon, eșuează cu caicul său la mal, părând, cu fălcile încleștate, ca se autoadevoră: "Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei,/ Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite,/ Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite/ Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel./ Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de nopți, că mi-e spaimă de scurgerea timpului: Timpul trece peste noi și ne fură tinerețea era să-i spun... Am ridicat privirea: bolnavul ședea cu capul într-o parte, pe perna ponosită, cu privirea fixă și cu maxilarul încleștat... Doctore, doctore, am strigat din răsputeri. Să vină cineva!... Moare Sturz!...Moare, omul acesta, cu zile!... Am izbucnit, urlând înspăimântat, pe culoarul pustiu, al Spitalului cu pereții scorojiți și cu uși întredeschise din cauza broaștelor defecte. Într-un târziu, începu agitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși, cu bărbia căzută, cu genunchi tociți, cu palmele încleștate, cu umerii exfoliați, cu fruntea brăzdată. Un decor nu-l poți locui cu un alt decor. Este imposibil să saluți un decor, nu poți să-i ceri iertare unui decor, nu ai cum să te cerți cu un decor, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de menghină, arcade desfăcute a secetă, ochi fumegând a tăciune de lemn putred, sinusuri șiroind a canale de scurgere, pavilioane înfundate cu țipete. Sub frunte, ca sub o piatră funerară, mormânt pentru toate păcatele lumii. 66. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
departe, luminile unui oraș. La cererea lui Yanar, nava coborî spre o clădire pe care Leej o numea Gara aeriană. Când plecară, Gosseyn puse acceleratorul la maxim și se duse la fereastră, de unde examină orașul. Ce de lume! Văzu luminile încleștate ale unor nenumărate degete de apă. Uneori, oceanul pătrundea până-n centrul orașului. În timp ce privea, totul se stinse. Surprins, văzu numai negru pe insulă. Lângă el, Leej exclamă: - Oare de ce-or fi făcut așa? Gosseyn ar fi putut să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ceața baltică îmi amintiră de Bruno. Până și mirosul era același cu al amestecului de tutun pe care îl fuma Bruno. — Îl cunoșteai pe Bruno Stahlecker, nu-i așa, Tanchistule? El aprobă din cap, încă trăgând din pipă. Printre dinții încleștați, zise: — Da, l-am cunoscut. Am auzit ce s-a întâmplat. Bruno era un om bun. Își scoase pipa din gura strânsă într-o expresie dură și urmări cum iese fumul: — L-am cunoscut chiar foarte bine. Am fost împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să ne lovim cu genunchii, să ne rupem coastele. Oasele lui Ponko trăgeau greu, brațele și picioarele loveau sec, părul, pe care încercam să-l apuc, ca să-l răstorn, era ca o mătură aspră, din păr de câine. Pe când eram încleștați, am avut senzația că în lupta aceea avea loc transformarea, și când aveam să ne ridicăm el avea să fie eu și eu el; dar poate că mă gândesc la asta abia acum, sau numai tu, Cititorule, te gândești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și restaurantele de pe Main Street. Leigh nu-și amintea să mai fi fosta atât de fericită, atât de mulțumită, și, în timp ce beau vin, îmbrăcate pentru cină, și-a dat seama că palpitațiile ei cauzate de anxietate, mâinile umede și pumnii încleștați până îi intrau unghiile în carne erau de domeniul trecutului. Nu mai avea nevoie nici de gumă Nicorette. Dormea mai bine noaptea. Era aproape de neimaginat, dar dacă ar trebui să aleagă un singur cuvânt care să descrie starea ei emoțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mi-o faci pe a mea jumătate cu cofeină, jumătate fără ? aruncă Melissa peste umăr. Mi-e să nu m-apuce tremuriciul. Nu, nu pot, vită nesimțită și plină de fițe ce ești. Sigur că da, îi zâmbesc cu dinții încleștați. Cu plăcere. Ceva îmi spune că eu și fata asta n-o să ne înțelegem prea bine. Cinci minute mai târziu, când ies cu tava pe terasă, Trish și Melissa sunt bine instalate pe scaune sub o umbrelă, împreună cu Eddie. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îmi arată din cap. Reverența. Poftim? Doar nu vorbește serios. Doar nu-ți închipui că am să-ți fac ție reverență ! spun, aproape râzând. — Dar îi faci mătușii mele. Și unchiului meu. Ei sunt stăpânii mei, îi răspund cu dinții încleștați. E altceva. Și crede-mă, dacă aș putea să dau timpul înapoi, nu aș mai face prostia cu reverențele. — Locuiesc și eu în casa asta. Își dă părul pe spate. Așa că și eu sunt tot stăpâna ta. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dus în dormitor, m-am dezbrăcat și m-am băgat între cearșafurile curate. —An Nou fericit! mi-am spus. An Nou fericit pe naiba! Grija mea pentru el s-a transformat într-o furie teribilă și am adormit cu dinții încleștați. În dimineața următoare era, bineînțeles, ros de remușcări și s-a dovedit foarte înțelegător când am plâns și i-am spus că m-am speriat foarte tare. Mi-a promis că nu se va mai repeta și a vorbit serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mine, fotoliul alunecă înapoi și ne trezim pe covor, îmbrățișați. Încerc să-i desfac cămașa, ca să-l pot săruta pe gât, ceea ce e dificil, deoarece pentru manevra asta nu am decât o mână liberă - cealaltă e prinsă între corpurile noastre încleștate; nu-mi pasă, îi voi desface cămașa cu orice preț. În sfârșit, reușesc să i-o sfâșii și-mi afund fața în gâtul lui. Mormăie de plăcere și mă întoarce deasupra lui, apoi picioarele îmi rămân prinse sub măsuța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]