460 matches
-
și restaurantele de pe Main Street. Leigh nu-și amintea să mai fi fosta atât de fericită, atât de mulțumită, și, în timp ce beau vin, îmbrăcate pentru cină, și-a dat seama că palpitațiile ei cauzate de anxietate, mâinile umede și pumnii încleștați până îi intrau unghiile în carne erau de domeniul trecutului. Nu mai avea nevoie nici de gumă Nicorette. Dormea mai bine noaptea. Era aproape de neimaginat, dar dacă ar trebui să aleagă un singur cuvânt care să descrie starea ei emoțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În scopul de-a lua din el probe pentru analize. Imaginându-și intrarea cea tainică expusă și desfăcută de fălcile de metal, simți În stomac un acces subit de greață. Îi scăpă un sunet asemănător unei inspirații adânci printre dinții Încleștați, ca și cum s-ar fi opărit și s-ar fi stăpânit să nu țipe de durere. Lângă dilatatoare erau aranjate Într-o ordine perfectă foarfeci lungi, forcepsuri, diafragme În ambalaje de nailon sterile, Închise ermetic. În spatele biroului doctorului, În partea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
calculator, glume, bătăi cu perne sau domino. Ceva apăsa sufletul copilului, dar toate Încercările lui de a-l descoase despre școală, dupăamiaza petrecută la vecină, oboseală, dureri de burtă, programul spațial al Statelor Unite nu reușeau să scoată din gura lui Încleștată decât aceleași cuvinte: „Destul. Ajunge“. Era posibil să fie un Început de amigdalită? De pneumonie? Meningită? Fima se Înghesui și se așeză alături de el, pe fotoliu, făcându-l pe micul Challenger să se bage și mai mult În colțul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vărsat, sprâncenele cărunte și groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în care se iveau câteodată două luminițe dulci, pornite din adâncuri. - Am să le întind cu barda, făcea Moș Avram de câte ori scăpa strachina dintre degetele-i încleștate. Și așa făcu unchiașul într-una din zile. Își așeză mâna stângă pe buturugă, cu palma în sus, cu dreapta prinse cum putu coada securii și cu o izbitură, își reteză patru degete. Tăișul fierului îi căzu de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lemn și mă vâră între pantalonii ei, din spărtura căra, rana sexului pălmuiește pentru întâia oară un copil care o asigură bâlbâind că mai cunoscuse până la dânsa încă o sută de amante, în vreme ce o ultimă juisare îl ține cu fălcile încleștate și cu gâtlejul strâns, din care i se prelungește un „âââââ”... pe două tonuri false”. ...Poate că ți s-a întâmplat și dumitale una ca asta, mă iscodi, curios să știe, Ferdinand Sinidis, și râse scurt, fixându-și ochii rătăciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plină cu cerebrină bromată. „În locul maiorașului neisprăvit, așezat în fața mea, la un pahar cu vin, îmi apăru altă brută de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis. Îl voi urî până la moarte, scrâșni el, cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă ținuse o săptămână împlinită în ambulanța batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt și azi nevoia să scuip în obrajii lui, sfârtecați de spadă. Îl disprețuiesc fiindcă avea țeasta plină cu beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
intră. Aceasta afectă jocul lui, care Începu să Îngroașe rolul mirelui nerăbdător, Într-o Încercare disperată de a concentra din nou atenția publicului asupra piesei. Florence abia dacă mai putea privi. Ba chiar Închise ochii și ascultă, așteptând cu degetele Încleștate ieșirea dnei Saker. Dar și scena următoare decurse la fel de prost. — De ce deschide Alexander gura așa, Într-o parte? Îi strâmbă toată fața, Îi șopti John Singer Sargent prietenului său, Graham Robertson. Pentru că e scos din ritm, Îi șopti la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Alexander? De ce nu-l scoate pe Henry din scenă? Alexander stătea imediat În spatele și puțin În lateral față de autor, cu o expresie stânjenită, vinovată, pe față, mutându-se nerăbdător de pe un picior pe altul. — Nu știu, răspunse Elizabeth cu dinții Încleștați. De ce l-a adus pe scenă? Poate că nu durase mai mult de două sau trei minute, dar prietenilor li se păru că Henry James stătea de un ceas acolo, asediat de salva de zgomote, până când, ridicând din umeri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deasupra mormântului deschis: — Căci eu sunt Învierea și viața... Urna fu coborâtă și mormântul acoperit. Fiicele lui Du Maurier plângeau Încet, strângându-se În brațe, dar Emma, mai tare, rămase dreaptă, cu câte un nepot de fiecare parte, cu mânuțele Încleștate În mâinile ei, cu chipul impenetrabil dincolo de văl. Ainger invitase familia și pe prieteni la el acasă după aceea, la o gustare. — Veniți, nu-i așa, domnule James? Îi spuse Emma În cimitir, În timp ce Îi lua mâna În ambele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Nu pot... nu pot... oh, Doamne... Edmunds Începu să țipe. Țipătul era ascuțit și continuu, cu excepția icniturilor pentru respirație. Nu se mai vedea prin roiul de meduze. Priviră unul la altul, apoi la Barnes. Fața acestuia era rigidă, iar maxilarele Încleștate, În timp ce ascultau cu toții țipetele. Apoi, deodată, se lăsă liniștea... ALTE MESAJE O oră mai târziu, meduzele dispărură la fel de misterios precum apăruseră. Corpul lui Edmunds zăcea În fața habitatului, culcat pe fundul mării, legănându-se ușor În curent. În materialul costumului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și mort. Luminile aprinse în câteva case erau lipsite de viață. Ceasul electric se agita sub clopotul de sticlă, dar altceva nu se mai auzea. Privea în gol, spre spațiul înghețat, cu pumnii strânși vârâți în buzunare și cu dinții încleștați. Ce anume fusese nu mi-a spus - se gândea - sau n-a vrut. Își repeta întruna vorbele astea în gând și nimic altceva, într-un cerc vertiginos. „N-a vrut“, își spunea cu glas tare. Simțea ceva nedeslușit, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și pe măsură ce înțelegea asta simțea un fel de plumb în mâini și în picioare și în cap încremenindu-l. Îi venea să strige: „Privește-mă, uită-te în ochii mei, pricepe odată ce e în mine și ce simt!“, dar fălcile încleștate îi zvâcneau nervos și arăta rău și dur și abia atunci ea l-a privit cu atenție și a izbucnit în lacrimi, în timp ce deschidea ușa coborând valvârtej pe scări. Și pe urmă lui îi venea să urle, i se descleștaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar legăturile cu el rupte sau prea firave și de dincolo de hotar, de pe un alt pământ, o atrăgeau forțe irezistibile, nici măcar legături, ele n-aveau să vină decât mai târziu, atunci nu erau decât forțe irezistibile care îi smulgeau picioarele încleștate și o făceau să meargă într-acolo. Asta însemna o aventură, sau mai mult. Și el știa și ea știa că el știe și că știind o poate opri, dar el n-a știut ce trebuia... Se zvârcolise de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ce s-a-ntâmplat? a șoptit ea cu ochii la tava cu mâncarea neatinsă pe care o țineam, Încremenită locului, În mâini. Păi, se pare că Încântătoarea noastră șefă a servit deja masa de prânz, am șuierat eu printre dinții Încleștați. Și mi-a făcut o scenă pentru că nu am prevăzut, nu am ghicit, nu am fost În stare să mă uit direct În stomacul ei și să-mi dau seama că nu-i mai e foame. Glumești, a zis ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prea devreme din punct de vedere organizatoric pentru discutarea amănuntelor. S-a Întors din nou spre Emily și i-a zis: — Te-ai ales cu o asistentă secundară pe cinste, nu crezi? — Absolut, a reușit Emily să zică printre dinții Încleștați. E cea mai bună. Și a rânjit. Am rânjit. Domnul Tomlinson a rânjit cu mai mulți wați, iar eu m-am Întrebat dacă nu cumva suferă de un dezechilibru chimic, poate de o hipomanie. — Ei bine, domnul T. ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încălecară bordura; un lințoliu cretos, care se Învîrteji printre palmieri și Înecă aleile vilelor arătoase de pe marginea șoselei. CÎnd aerul se limpezi, am putut vedea casa Hollinger pe dealul ei pîrjolit, un uriaș grătar Înfundat cu jar stins. Cu fălcile Încleștate, Paula manevra de zor schimbătorul de viteze, luînd curbele În siajul mașinii polițistului și Încetinind doar din respect pentru beregata mea rănită. — N-ar trebui să fim aici, Îmi spuse ea, părînd Încă șocată de ceea ce mi se Întîmplase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ușilor acoperite cu graffiti ale garajului, de parcă sperau să fie Încorporate În acel colaj sinistru. Crawford Își conduse Porsche-ul foarte Încet pînă În fața vilei cufundate În tăcere, unde opri să arunce o privire. Îi vedeam tendoanele gîtului Încordîndu-i-se și fălcile Încleștate, În timp ce buzele-i murmurau cine știe ce vorbe grele pregătite pentru Întîlnirea cu psihiatrul. Acceleră brusc, frînă și intră În marșarier pe poarta deschisă. Coborî din mașină pe prundișul nemăturat, se apropie de o fereastră și privi Înăuntru, așteptînd să iasă Sanger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
s-o dezbrace și să se dezbrace, aproa pe sfâșiindu și hainele într-un neastâmpăr de nestăvilit. Am tot încercat să-mi imaginez senzația aia că mori în următoarele clipe. Spune-mi, cum e? îl iscodea, pe când el o îmbrățișa încleștat, mușcându-i pielea de nerăbdare. E mai mișto decât un orgasm? De ce taci? Tăcerea lui o ațâța peste măsură. își înfipse mâinile cu degete lungi în pletele lui negre și îl trase cu furie de păr, pentru a-l obliga
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de nopți, că mi-e spaimă de scurgerea timpului: Timpul trece peste noi și ne fură tinerețea era să-i spun... Am ridicat privirea: bolnavul ședea cu capul într-o parte, pe perna ponosită, cu privirea fixă și cu maxilarul încleștat... Doctore, doctore, am strigat din răsputeri. Să vină cineva!... Moare Sturz!...Moare, omul acesta, cu zile!... Am izbucnit, urlând înspăimântat, pe culoarul pustiu, al Spitalului cu pereții scorojiți și cu uși întredeschise din cauza broaștelor defecte. Într-un târziu, începu agitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
n-o fi fost suficientă pentru comunicare. Iar atunci, un gând perfid Își făcu loc În mintea mea ascuțită de cocaină și gândul ăsta mă strecură În spatele țigăncii dansatoare. Am Început și eu să mă bâțâi, palid și cu fălcile Încleștate, proptindu-mi bărbia de umărul dezgolit al mult râvnitei. Ca să-i șoptesc la ureche toate tâmpeniile pe care i le Înșira negrul. Ca să fiu mai limpede: traduceam chiar numai tâmpeniile, doar frazele În privința cărora eram sigur că nu-și vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
boare ce cutremura flacăra lumânărilor, ființe moi, plutind precaute În preajma mea. * - Gata, băieți? Mă dezmeticesc greu, știu că e vocea Andreei, pe ea n-o văd, nu văd pe nimeni. Simt o greutate aspră pe frunte, am din nou dinții Încleștați, ochii larg deschiși, privesc ceva alb-gălbui, poros. În palmă am o chestie rece, umedă. Încep să mă recompun pornind de acolo: țin În mână ceva tare, lunecos, cu muchii groase, Înghețate. Fiorul Îmi străbate brațul, urcă pe umăr, coboară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe stânca aproape verticală. Întinde o mână către ea și o prinde cu putere. Îngrozit, Marius remarcă cum datorită ploii care începe brusc, cu toate eforturile lui disperate palma alunecă încet pe pielea umedă a brațului Smarandei. Cercul degetelor sale încleștate spasmodic coboară inexorabil spre încheieturi, apoi mai jos către degete. În tâmple aude bubuitul propriului sânge pompat de inima care bate nebunește. Fiecare atom al mușchilor este încordat într-o ultimă sforțare uriașă. Pare că reușește, dar strigătul ei sfâșietor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ei reprezintă viitorul. Prin ei supraviețuim. Altceva nu mai contează. Nu știu dacă ți-am spus ceea ce voiai să auzi, dar ținând cont de realitatea care ne înconjoară, vreau ca lucrurile să fie limpezi în legătură cu tine. Chipul întunecat și fălcile încleștate ale lui Marius, îl fac să-și îmblânzească considerabil vocea atunci când i se adresează din nou. Să nu te superi pe mine, dar ești încă tânăr și inima ta trebuie să-și găsească liniștea de care are nevoie. Acum poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se arată peste marginea saltelelor groase puse ocrotitor în jurul ei și a celor doi copii ținuți în brațe, la piept. Albă ca marmura, Smaranda zace în continuare pe pat. Marius îngenunchează lângă ea și scoate masivul Luger dintre degetele ei încleștate. Ți-am spus că nu voi da voie la nimeni să facă rău fetelor noastre. Se stinge ca o lumânare sfârșită, dar ultimele ei puteri se adună în cuvintele ce le smulge morții cu energia disperării. Marius, trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cuțit... Nu te agita, mi-a răspuns cu pleoapele coborâte, când n-o să mai avem lemne mă ocup eu să fie iar pivnița plină..." Ajuns aici Petrică se opri. Așteptai însă zadarnic să continue. Mă uitai la el: avea fălcile încleștate. Înțelesei că nici până astăzi nu rezolvase, în el însuși, acest episod, care era proaspăt. De aceea poate soții, întîlnindu-se pe stradă, nu se opriseră, nu-și spuseseră nimic? Da, dar ea avea un surâs răpitor... Cu ce greșești tu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]