4,538 matches
-
cele mai neașteptate, urmări pe care le cunosc foarte bine și sunt pregătit, cu condeiul în mână, să le fac cunoscute și altora. Iată. Locuind de multă vreme singur și fără prea multe legături sociale, treptat, Anton se deprinse cu înclinații către monolog. Prin urmare, în fiecare dimineață, fără nicio excepție, el se înfățișa în fața oglinzii sale, așa cum s-ar înfățișa în fața unui vechi prieten, salutând-o cordial și continuându-și cu patimă monologul lăsat întrerupt din ajun. Astfel, de fiecare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
temperaturile au fost foarte scăzute, În jur de - 20 25 de grade. Uneori , mergând pe stradă, simțeai că ți se oprește respirația. Mantia albă, strălucitoare, oferea o imagine magică, ruptă, parcă, dintr-un basm. Vannesa avea Încă din copilărie o Înclinație către poezie. Înnăscută cu o sensibilitate exacerbată, Îi plăcea nespus de mult să-și petreacă timpul În mijlocul naturii. Doar acolo se regăsea pe sine, se contopea cu frumusețile ce o Înconjurau, putând să asculte În voie muzica universului. Hei, Trezește
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai intensă pentru persoanele din satele centrale comparativ cu participarea din satele periferice. Pe de o parte, participarea la activitățile comunitare organizate de primărie este mai intensă în cazul celor orientați tradițional, cu un profil accentuat de religiozitate și cu înclinația de a avea încredere în ceilalți. Pe de altă parte, o astfel de orientare este specifică celor din satele periferice sau, oricum, este prezentă în cazul lor în mai mare măsură decât în cazul celor care locuiesc în satele centrale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
trăiește în comunitățile sărace?tc " Cine trăiește în comunitățile sărace?" Romii care trăiesc în comunitățile sărace au un stoc educațional scăzut, o rată/experiență scăzută a migrației în străinătate, o valoare medie mai ridicată a dimensiunii gospodăriei și o orientare/înclinație mai pronunțată spre a vorbi curent limba romanes (tabelul 17). Desigur, relațiile dintre caracteristicile menționate și sărăcia comunitară sunt multiple, de sensuri diferite. În esență regăsim în acest caz regularitatea generală a educației scăzute ca rădăcină a sărăciei. În al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
colectivă mai mult sau mai puțin violentă. Atitudinile comunitariene (participative) și democratice merg mână în mână și se opun orientărilor rebele și autoritare. Inconsistența negativă, caracterizată de un status economic mai scăzut decât nivelul de educație din cadrul gospodăriei, determină o înclinație mai mare spre atitudinile rebele și autoritare. Inconsistența pozitivă stimulează niveluri mai ridicate de participare socială. Așa se întâmplă în mod deosebit în ceea ce privește tipul de inconsistență pozitivă care indică o importantă putere predictivă a dimensiunilor orizontală și verticală ale statusului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
partidul unic. În plus, este premonitorie pentru schimbările ce aveau să survină în viața unei generații care, decenii la rînd, a visat la libertate. Respectiva listă subliniază aplecarea autorului spre cercetările istorice înu doar spre cele de istorie a muzicii!), înclinație dovedită și în alte capitole ale cărții. Astfel, spre a-și alcătui arborele genealogic îriguros trecut în revistă în secțiunea Originile) și pentru a vorbi cititorilor despre înaintașii lui - mai ales despre „moșul” său, Nicolae Cotlarciuc, ajuns Arhiepiscop și Mitropolit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
datorie de onoare, Albumul de familie, de exemplu), dacă ar fi dezvoltate, ar fi incitante volume, în care ar căpăta viață personaje și întîmplări amintite doar în treacăt în acest op. Ursita copilăriei furate dezvăluie în modul cel mai convingător înclinația spre scris a autorului. Pagini de proză autentică, prin care Sorin Cotlarciuc se întoarce într-un paradis de două ori furat : o dată i-l fură timpul, cu implacabila și insesizabila lui trecere îcine, la vîrsta de aur, își face o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pat, spărgând semințe de bostan și floarea soarelui, într-un „dolce far niente”, așteptând ajutorul social sau pensia de revoluționar. Fără a fi malițios, constat că schimbarea mentalității nu s-a realizat în cei peste douăzeci de ani, căci persistă înclinațiile fanariote, balcanice, de supușenie, gen „capul plecat sabia nu-l taie”. Nu sunt o fire răzbunătoare, dar pentru cei care au bătut „cuiele coșciugului”, unui neam străvechi, blând și mult prea tolerant, o să înghețe iadul în ziua când îi voi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
preluat meseria bunicului Ioan, a urmat și o școală profesională de electricieni, meserie rară în anii ’50, fiind repede angajat ca electrician șef la atelierul mecano-electric al Fabricii de cherestea Vama, unde am făcut și eu trei ani ucenicie. Deosebita înclinație profesională în repararea aparatelor de radio cu lămpi și a televizoarelor Grigorescu și Dacia, care, ce-i drept, se stricau mai greu, l-a determinat să-și înființeze întâi un atelier de reparații acasă, apoi în cadrul Cooperației de consum Vama
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
promis amânarea medicală a serviciului militar. Dar lucrurile vor lua o stupidă întorsătură, cum se va vedea mai departe. Europa Liberă O latură bine conturată a identității și personalității mele în formare, încă din primul an de liceu, a fost înclinația spre muzică. Lecțiile de pian învățate cu doamna Frenkel, de acordeon cu Liviu Mihalache, de percuție cu tata, de tehnica solfegiului predată de mama și includerea în corul școlii, au pregătit terenul pentru viitorul meloman al postului de radio „Europa
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
interesele acestora în relațiile cu terții, care au legătură cu asociația. Desigur că nu-i chiar atât de simplă acțiunea de înființare a unei asociații de proprietari, însă, dacă se găsesc printre proprietarii de apartamente persoane binevoitoare, corecte și cu înclinații în administrarea bunurilor și gestionarea fondurilor bănești ale comunității, problema se poate rezolva mult mai ușor. După cum s-a arătat anterior, procedura legală de înființare a asociațiilor de proprietari se desprinde din cuprinsul Legii nr.230/2007 și din Normele
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
o acțiune care este conform datoriei sau dintr-un interes oarecare. Immanuel Kant Înfățișează un tablou al datoriilor umane, dar insistă asupra comprehensiunii datoriei din pură datorie. Necesitatea practică de a acționa conform datoriei, nu se Întemeiază pe sentimente, impulsuri, Înclinații, ci pe raportul ființelor raționale Între ele, În care voința unei ființe raționale trebuie Întotdeauna considerată În același timp ca legislatoare, adică drept scop În sine. Immanuel Kant accentuează fapul că doar moralitatea este fundamentul Întemeierii ființei raționale drept scop
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
kantiene, suprema menire a rațiunii constă În Întemeierea unei voințe bune, iar supraordonată acesteia este problema datoriei. Referindu-se la valoarea datoriei, Kant socotea că dacă o acțiune a cuiva este conformă datoriei, și nu unui interes Îngust sau „scopurilor Înclinației”, ea arată că Însăși „valoarea caracterului, care este morală și incomparabil supremă, anume să facă binele (!), rezidă nu În Înclinație, ci să-l facă din datorie”. Conceptul de libertate este cheia pentru explicarea autonomiei voinței; libertatea trebuie să fie presupusă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
valoarea datoriei, Kant socotea că dacă o acțiune a cuiva este conformă datoriei, și nu unui interes Îngust sau „scopurilor Înclinației”, ea arată că Însăși „valoarea caracterului, care este morală și incomparabil supremă, anume să facă binele (!), rezidă nu În Înclinație, ci să-l facă din datorie”. Conceptul de libertate este cheia pentru explicarea autonomiei voinței; libertatea trebuie să fie presupusă ca proprietate a voințelor tuturor ființelor raționale; ea arată cum este posibil un imperativ categoric. Kant argumenta că Întrucât voința
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un imperativ categoric. Kant argumenta că Întrucât voința stă la mijloc, Între principiul ei apriori care este formal și mobilul ei aposteriori, care este material. Datoria este necesitatea de a Îndeplini o acțiune din respect pentru lege (și nu pentru Înclinație sau pentru efectul acțiunii etc.). „Nimic altceva - scrie Kant - decât reprezentarea legii În sine, care desigur nu are loc decât Într o ființă rațională - Întrucât ea și nu efectul scontat este principiul determinant al voinței, poate constitui acest bine atât
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
așa cum este deosebit de a fi silit (Müssen), care se exercită din afară cu forța, are forma că omul știe că trebuie să răspundă unor exigențe și că singur și le impune: să se abțină de la acțiunea spre care Îl Îndeamnă Înclinația sa naturală, să Înfăptuiască acțiunea spre care Înclinația sa naturală nu-l Îndeamnă. Paulsen afirmă cu claritate: „Numim această obligație resimțită și recunoscută intern DATORIE. Ea apare În conștiință Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se exercită din afară cu forța, are forma că omul știe că trebuie să răspundă unor exigențe și că singur și le impune: să se abțină de la acțiunea spre care Îl Îndeamnă Înclinația sa naturală, să Înfăptuiască acțiunea spre care Înclinația sa naturală nu-l Îndeamnă. Paulsen afirmă cu claritate: „Numim această obligație resimțită și recunoscută intern DATORIE. Ea apare În conștiință Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă generală, obiceiul sau legea morală”. Paulsen mai lămurește
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și aprecierii propriei voințe și comportării potrivit acestei norme se numește Conștiință. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, ele sunt exprimate prin predicatele bun și rău: Bună este o voință determinată de respectarea legii orale fără a ține seama de Înclinațiile naturale; rea este contrarul!” Sarcina eticii este de a răspunde la Întrebările: 1. care este originea legii? 2. pe ce se sprijină valabilitatea ei? 3. care este conținutul cerințelor sale? Între aceste distincții esențiale ale filosofului neokantian se mai precizează
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
inferior, determină structura fundamentală a Întregii sale filosofii. Așa este În filosofia teoretică: senzorialitatea dă numai materia, senzația, iar numai intelectul ca o capacitate legislatoare, face din ea cunoaștere. Și iarăși la fel este În filosofia practică: senzualitatea, dorințele și Înclinațiile dau materia vrerii; numai rațiunea, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un domeniu unitar al libertății, cum era acela un domeniu al naturii. Aici ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfățișându se acolo
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a lui Paulsen se edifică, se constituie ca deontologie În care conceptul a trebui se așează În față, În opoziție cu a vrea, fiind „derivat din relația individului cu Întregul social, a voinței proprii cu voința generală”. Se naște cînd Înclinațiile, de exemplu impulsurile naturale senzoriale, tind să determine acțiunea În contradicție cu normele morale obiective; odată cu „nu trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o, sau alte ori cu un „trebuie!” Îmbolditor, sau, după făptuire, cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
individului cu Întregul social, a voinței proprii cu voința generală”. Se naște cînd Înclinațiile, de exemplu impulsurile naturale senzoriale, tind să determine acțiunea În contradicție cu normele morale obiective; odată cu „nu trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o, sau alte ori cu un „trebuie!” Îmbolditor, sau, după făptuire, cu un „ar fi trebuit!” sau „nu ar fi trebuit!” dezaprobator și pedepsitor. Concepția istoric-teleologică a lui Paulsen este concretizată În: 1. filosofia dreptului și 2. filosofia moralei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
determinării și aprecierii propriei voințe și comportamentului conform cu această normă reprezintă, de fapt, conștiința. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, exprimate prin bun și rău; astfel, bună este o voință determinată de respectarea legii morale fără a lua În seamă Înclinațiile naturale; rea este una contrară. Tocmai de aici se ajunge la Întrebările legate de lege și conținutul ei: care este originea legii? Pe ce se bazează valabilitatea și viabilitatea ei? Care este conținutul cerințelor sale? De unde și sarcina eticii! Pentru
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
superior, determină structura fundamentală a Întregii sale filosofii. În fîlosofia teoretică este astfel: senzorialitatea oferă numai materia, senzația, iar intelectualul - și numai intelectul -, ca o capacitate legislatoare, face, din aceasta o cunoaștere. În filosofia practică, la fel, senzorialitatea și dorințele, Înclinațiile oferă materia vrerii, iar rațiunea - și numai rațiunea -, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un domeniu unitar al libertății. Și aici, ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfațișându se acolo ca legi ale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de la opoziția dintre „a trebui” și „a vrea”. Fenomenul originar al moralei, adică apariția conceptului a trebui În opoziție cu a vrea trebuie derivat din relația individului cu socialul În Întregul său, a voinței proprii cu voința generală. Apare atunci când Înclinațiile (impulsurile naturale senzoriale, de exemplu) tind să determine acțiunea În contradicție cu normele moralei obiective. Prin „Nu Trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o; sau, prin „Trebuie!” Îmbolditor, iar, după făptuire printr-un „Ar fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu socialul În Întregul său, a voinței proprii cu voința generală. Apare atunci când Înclinațiile (impulsurile naturale senzoriale, de exemplu) tind să determine acțiunea În contradicție cu normele moralei obiective. Prin „Nu Trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o; sau, prin „Trebuie!” Îmbolditor, iar, după făptuire printr-un „Ar fi / Nu ar fi trebuit!” dezaprobator și acuzator. Funcția prin care individul Își controlează acțiunea prin morala obiectivă, conștiința adică, apare aici ca o cunoaștere de către individ a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]