1,069 matches
-
permanență posomorâtă, cu ploaie și ceață. Într-o seară, pe când mergeau agale pe aleile grădinii, cavalerul îi mărturisi că o place și sub un felinar o cuprinse în brațe și o sărută ușor pe buze. La rândul său, Narcisa îi încolăci brațele pe după gât. Deodată, totul păru atât de straniu de parcă strângea la piept o statuie. La rândul său, prințul fu cutremurat de un fior ciudat de parcă femeia era de gheață. Narcisa îl respinse ușor și-i șopti: - Relația noastră nu
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
a verificat a observat că este descărcat-. Uite telefonul, e mort! Vino să te pup și să-mi cer iertare că nu am fost atentă! Nu se va mai întâmpla! Tu ce ai făcut? - Femeia a pus întrebarea în timp ce își încolăcea mâinile în jurul gâtului iubitului său. -Nimic deosebit, am avut câteva spețe în instanță, apoi am băut o cafea cu un coleg și am făcut politică. În drum spre casă te-am sunat, doar că tu nu ai răspuns, să nu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
cu visicu...Măcar o moleculă...Nici n-a observat când o peștoaică blondă i s-a așezat pe genunchi și l-a îmbrățișat. Ah, are pielea catifelată...Țâțele goale cu sfârcuri roșii îl apasă pe piept...brațele moi i se încolăcesc după gât ...Îi simte răsuflarea parfumată...Visează?..Simte că ia foc, că se turează, precum motorul mașinii, când apasă la podea pedala accelerației...Prinde suta...Este gata să explodeze...Se cufundă în valurile din depărtări... --De ce este domnu’ așa
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377495_a_378824]
-
și-a cumpărat moartea în sicriu de plumb, foc veșnic în balans cu vântul ce încă mai flutură insomnii peste catasrgele bisericilor decapitate de fulgerele de lumină ce îmbracă întunericul în haină de piatră, inima mea, o rădăcină de spin încolăcind sicriul morții cu moartea ce în fiecare seară îmi dă acoperământul dimineții până la miezul nopții când gongul bate ora șase din zero infinit, cu un somn reglat cu regularea pământului. Citește mai mult răsărit de pașiîn morminte de zgură,pământ
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
sfârșit, în toată deplinătatea ființei ei. Pleoapele-i păreau croite anume pentru prelungile ei priviri drăgăstoase, în care nici nu i se zăreau pupilele... Ai fi spus că un artist priceput în tainele desfrâului îi potrivise pe spate buclele părului, încolăcite la voia întâmplării într-o claie grea, după capriciile adulterului, care le desfăcea în fiecare zi. Vocea avea acum mlădieri mai moi, ca și talia; ceva deabia simțit, dar pătrunzător emana chiar din faldurile rochiei și din arcuirea piciorului. Charles
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
amăgind, În veacul acesta lipsit de lumină cu sete căsăpind, Frumusețea cea sădita și hrănita cu viața cea dătătoare de viață. Luptând încă din leagănul prunciei asupra vlăstarului să fie robul robiei. Până ce oasele lui calde și fragede le topește, încolăcindu-se pe grumazul copilului, Că nu cumva să se ridice la lună, la lună plină și senina. Oprindu-l să bea din Izvorul cu apă cea cristalina, Omul tiran exploatând frăgezimea copilului prin împilare, Aducând prin valuri de războaie fără
ȘARPELE UCIDE RODUL IUBIRII de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377581_a_378910]
-
la corp, la cap Așteaptă să se dea pomeni în neștire, Trec prin viață, prostie căt încap, Se cred victime, dar e crasă nesimțire! Să te ferească Domnul de-așa copii Ce-ți aștern vremelnic lințoliul în patul morții, Se încolăcesc în jurul tău reci ca șerpii Pentru a lor nimicuri, ridicole aspirații! Referință Bibliografică: INIMĂ DE ȘARPE / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1890, Anul VI, 04 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marilena Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate
INIMĂ DE ŞARPE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377658_a_378987]
-
Când dormi, ești un copil ce visează, intensele trăiri din zi se estompează. Dispare vârsta care curge tumultos, trăită trist sau, alteori, frumos poate ai lacrimi ce zâmbesc pe față, acolo, unde răutățile te lasă te ghemuiești, ascunsă după noapte, încolăcită lângă mine, ești departe, când dormi, frumusețea ta mă doare, iar ochiul sufletului meu nu moare. A doua zi, devii femeia care pleacă, o Penelopa în valurile fără Arcă! Referință Bibliografică: ochiul sufletului / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
OCHIUL SUFLETULUI de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378573_a_379902]
-
sunt posesiv și egoist, dar vreau să fii numai a mea. - Da? Mă bucur, răspunse fata de data aceasta în șoaptă. Parcă mai exista un intrus în intimitatea lor și o auzea. Se întoarse cu fața spre el și îi încolăci mijlocul cu brațele, dornică să o primească, iar mâinile lui o încătușau cu toată plăcerea. Sărutările o înfierbântaseră mai tare ca apa dușului. Săndica tremura toată. Gemând încet, se lipi de el, vrând parcă să se contopească cu acest tânăr
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
Când dormi, ești un copil ce visează, intensele trăiri din zi se estompează. Dispare vârsta care curge tumultos, trăită trist sau, alteori, frumos poate ai lacrimi ce zâmbesc pe față, acolo, unde răutățile te lasă te ghemuiești, ascunsă după noapte, încolăcită lângă mine, ești departe, când dormi, frumusețea ta mă doare, iar ochiul sufletului meu nu moare. A doua zi, devii femeia care pleacă, o Penelopa în valurile fără Arcă! Citește mai mult Ochiul sufletului...Când dormi, ești un copil ce
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Ochiul sufletului...Când dormi, ești un copil ce visează,intensele trăiri din zi se estompează. Dispare vârsta care curge tumultos,trăită trist sau, alteori, frumospoate ai lacrimi ce zâmbesc pe față,acolo, unde răutățile te lasăte ghemuiești, ascunsă după noapte,încolăcită lângă mine, ești departe,când dormi, frumusețea ta mă doare,iar ochiul sufletului meu nu moare.A doua zi, devii femeia care pleacă,o Penelopa în valurile fără Arcă!... XXV. EȘTI PLANTĂ CARNIVORĂ FEMEIE, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
fie frică?” - am întrebat-o eu , trecându-i mâinile prin părul ei mătăsos și mângâind-o cu palmele peste obrajii ei înfierbântați și peste ochi și peste gură și peste gât. “Nu ștu...”- zice ea șoptit și tace și-și încolăcește brațele pe după coapsele mele și mă sărută lung, un sărut care a oprit timpul în loc și n-am mai știut de noi minute în șir...” Nu știu, își reia ea gândurile, ce se va întâmpla cu noi...”, după care își
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
anotimpuri cu inele în cioc. Fiecare noapte cu solzi de crocodil, dinți de rechin, își pune sub cap apele la pândă stropite cu sânge. Diminețile apar noduroase în oase cu lemn. Lumina crește lichidă și rece cu șerpi de foc încolăciți la răsărit. Ochii capătă văz peste întinderi până unde cerul atinge pământul și se îndrăgostește, punându-i pe răni sărutul soarelui. Dumnezeu aduce prea departele aproape în ochiul său magic binecuvântând viața. Lumina intră prin celule setoase ca vinul în
PÂNĂ UNDE CERUL ATINGE PĂMÂNTUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382009_a_383338]
-
camera Darianei cu niște mâini reci a căror degete alunecau pe oglinda transparentă încercând să-și contureze o formă de-o clipă. Umezeala naturii se reflecta în ființa Darianei prin izvorul ochilor ce au început să picure. Amintiri vechi se încolăceau prin prezentul ce frământa viitorul. Stânca vieții Darianei a luat chip în vis și nu putea să fie biruită. Cum ar putea-o învinge când ea nu-și găsea calea? S-a rătăcit într-o lume a deșertăciunii. Lumina a
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
ca o aluniță”, “lună lunișoară/ ca o tămâioară/”, din mirosul frunzelor de nuc ori din freamătul mestecenilor, dar mai ales din codru! „M-aș ascunde în desișul pădurii,/ printre crengi uscate,/ m-aș aciui/ ca o ciută fugărită de glonț/ încolăcindu-mă în juru-mi/ mi-aș acoperi fața cu părul/ m-aș face una cu frunzele,/ una cu viețuitoarele speriate/ una cu lutul reavăn/ cu zăpada căzută/ cu liniștea.../una cu pădurea/”. (Una cu pădurea). Volumul se încheie cu un frumos
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]
-
eroi autentici (excepție face Războinicul-Absolut-împotriva-Morții, Tudor, din povestirea omonimă, ultima din volum...: “Nimeni să nu întrebe dacă Tudor mai trăiește ori nu. Socotesc absurdă această întrebare” - cf. Tudor, p. 127), fără demoni autentici (...excepție făcând, cel mult, cei doi șerpi, încolăciți în moartea Duhului, unul prin altul: Vronea-crâșmărița, care-l silește, pe nepotul ei, Vasilici, la învățătura infernului lăcomiei sordide, determinând defectarea, definitivă, a cântarului moral: “l-a trimis să fure găini...el a plâns cu sughițuri, zicând că nu-i
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
e nici ură nici încăpățânare ci doar un zid umed și înalt cu ferestre false care nu mă lasă să privesc într-acolo... încerc să mă târăsc prin smoala din zid și mi-e greu presimt ceva rău neputința se-ncolăcește pe mine și îmi taie răsuflarea dar mă gândesc că de fapt toate sfârșiturile sunt părți care egalează distanța dintre noi aici în lumea mea cu o singură moarte e ca un fel de joc cu remiză... *** nu nu-mi
UN FEL DE REMIZĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381122_a_382451]
-
să pot să-nvăț ușor a abandona Speranța cum că viața înseamnă altceva, Mă ține universul în a lui splendoare Și certitudinea că viața e visare, Visarea întru idealul perpetuării, Vânt împletit în cozi din capetele zării, Visare de rotund încolăcit în spire De infailibilă și pură fericire. Silvana Andrada Tcacenco- 12.04.2016 Referință Bibliografică: FERICIRE / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2022, Anul VI, 14 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvana Andrada : Toate Drepturile Rezervate
FERICIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381484_a_382813]
-
în același unu cu buze crăpate cu gânduri înfierbântate cu limbi de foc rătăcite-n nemurire în împlinire în noroc? Mai ții minte, iubite, că-mi erai cer că-ți eram mare că ne uneam în zare? Existând, murmurând, gemând încolăcind, împreunând dezmierdând, înflăcărând vorbe de dor înghițând în al nouălea cer zburând... iubirea-n absolut răcnind! Citește mai mult Mai ții minte, iubite,când ne rostogoleamunul peste altulunul în altulunul în același unucu buze crăpatecu gânduri înfierbântatecu limbi de focrătăcite-n
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
amăgind, În veacul acesta lipsit de lumină cu sete căsăpind, Frumusețea cea sădită și hrănită cu viața cea dătătoare de viață. Luptând încă din leagănul prunciei asupra vlăstarului să fie robul robiei. Până ce oasele lui calde și fragede le topește, încolăcindu-se pe grumazul copilului, Ca nu cumva să se ridice la lună, la luna plină și senină. Oprindu-l să bea din Izvorul cu apa cea cristalină, Omul tiran exploatând fragezimea copilului prin împilare, Aducând prin valuri de războaie fără
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Acasa > Impact > Relatare > COLIBA DIN MUNȚI Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1690 din 17 august 2015 Toate Articolele Autorului COLIBA DIN MUNȚI de Urfet Șachir IV Reculegerea Soarele era sus de-o suliță, dar coliba era încolăcită în brațele liniștii. Nici văntul nu mai adia, să nu miște oblonul rămas deschis, de parcă ar fi vrut ca cei aflați în colibă să-și continue somnul în tihnă, căci îi apucase zorile tot trăncănind. Peste puțin timp însă, obișnuit
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373423_a_374752]
-
Iti dăruiesc o toamnă ( ciob de viață... ), Cu dragoste, vetust, te înconjor. Arome de gutuie, must sau frunze, Amestecate-n ține prisosesc, Mă-mbăt și gust din primăveri de buze, Ne înălțam, dual, spre dor celest. Pe coapsă ta se-ncolăcesc ger, jaruri, Corăbii mii se-ntorc dinspre zenit, E vară luda pe-ale tale maluri, Tril, luturi adumbrind a infinit . E doar un vis? E timpul... Nu ne iartă! Simt...Tu, frumoasa, știu, mereu vei fi, Iubirea noastră, tandru punct
DIMINEAŢĂ AUTUMNALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371358_a_372687]
-
du-te fără grijă-n jos pe scări nici la 6,7 pe Richter ele nu se dărâmă înaintea mea. eu mă autodemolez -process anevoios de poet citit doar la Liturghia de la zece” - -din poezia „Dumnezeu își caută înlocuitor” X „încolăciți la căldură îmi hibernează șerpii sub piele” - din poezia Ispita. Și multe altele, asemănătoare. X Premiul III - Poezie: Sibechii Vlad din localitatea Boroaia, județul Suceava. Doctorand în Filologie. Citate din poeziile premiate: „motoarele create de noi sunt sfărâmate în interiorul paginii
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
lunecă-n delir ... Pe transparența orei sunt frumoasa doamnă, -Mă-mbată toamna- ca o licoare în potir. Magic arde privirea pe culori târzii, Se zbate pasărea din suflet ... n-are suflul! Iubire nebună, sub frunza focului tu vii ... Cresc iar fiorii încolăcindu-mi trupul. O, stăm sub gutuiul cu felinare-aprinse, Cuvinte speriate se risipesc stingher ... Mă-mpleticesc! Clipa mă leagănă cu vise Și, ... un magnet ne-prinde-n sărut ... E un mister!!! Referință Bibliografică: RÂS AURIU / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
RÂS AURIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371564_a_372893]
-
stinse! Nu universul vestic al tentațiilor cele mai fenomenal împânzite printre români, ca un năvod, a atras-o, ci Danemarca, regatul insondabil pentru mulți dintre români. Cântecele artistei Éva Kiss, însă, au călătorit, dar fără să lase țara unde se-ncolăceau toate necazurile de pe lume, pe o altă lume a bogățiilor și fascinației. Éva Kiss a rămas până azi cu aceeași contemplare a patriei sale natale în ochii sufletului ce-au privit-o întotdeauna numai cu iubire. N-a plecat din
ÉVA KISS. CÂNTECE CU DOUĂ PATRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374972_a_376301]