1,721 matches
-
se gâdească la arta scrisului, căci îi sângerau penele și o usturau visele. Dădea timpul înapoi-în perioada liceului-și intra într-un spațiu tulburător și pur,singurul care era nemuritor și o înălțase până la cer,dar care o ținuse și încordată ca un arc.Era perioada când se îndragostise pentru prima dată, când totul era decarnalizat,lipsit de sex,când sufletele vibrau în trupuri de liceeni și liceene,fascinați de miresmele care explodau pe câmpurile aurii ca în timpul unei hierofanii.Și
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
teamă necontrolată. - Răspunde Deșire și oricine ar fi nu-ți pierde cumpătul draga mea! Nu ești singura! Curaj! Deșire se apropie de telefon, străduindu-se vizibil să-și calmeze frisoanele ce începuseră deodată să o scuture prin toți nervii săi încordați. În cele din urmă a ridicat telefonul, răspunzând cu voce nesigură: - Pronto? De la capătul firului o chema vocea veselă a mamei sale: - Deșire! Amore mio, ce faci? Ești bine? Eu și ,,papà” ne făceam griji pentru tine, ca te-am
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
cădea înapoi, spre pământ. Odată născută în zonele stelar-cosmice, Poezia se hrănește acolo, cam cât „o viață“, «cu muzica sferelor», abia după aceea, prin radarele/ receptoarele divin-cosmice ale poeților, se lasă „captată“, rostindu-se în semnificat- semnificanți lirici: Cu pavilioanele-albastre încordate, / numai viitorul o așteaptă / să-i intre-n auz, / și ea stă acolo, o viață, hrănindu-se / cu muzica sferelor. Apoi / se-ntoarce deasupra noastră, / spunându-se pe sine, în cuvinte. O sublimă ascensiune - „în trepte“ - a eroului liric, între
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
gustat din vraja sa, va trebui să duci aventura până la capăt. Dacă o vei termina cu bine, și dacă nu-ți vei vinde sufletul demonului cu șase capete, eliberată vei fi pentru totdeauna și în viața reală!”. Aiko a ascultat încordată, atentă, temându-se să nu piardă vreun cuvânt ce s-ar fi putut dovedi în viitor atât de important. La sfârșit, a încuviințat din cap și a plecat mai departe. În fața sa au țâșnit câțiva iepuri, rapizi, de parcă ar fi
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului Răsfoind Tot răsfoiesc albumul cu poze din trecut din care tinerețea îmi zâmbește. Privesc cum încordată destinul răsfoiește dând timpului fatidicul tribut. Sunt și nu sunt. Văd anii care-au trecut în zbor cum îmi sculptează marmora ființei reliefând conturul ciudat al suferinței ce și-a făcut cuibar în orice zbor. De ce a fost să fie
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348657_a_349986]
-
doctorului Eugen Tomescu, care-și relatează povestea iubirii pentru doctorița Pavelescu, colegă de facultate. Câte personaje, tot atâtea povești de viață. Fiecare cu interpretarea lui. Idila care se înfiripează între Iuliana și doctorul Eugen e menită să mai destindă atmosfera încordată legată de accident. Iustin Dobrescu începe să-și depene amintirile în fața doctorului curant la fel de firesc de parcă s-ar fi aflat în fața unui prieten vechi. Pe alt palier epic și tot sub forma dialogului cu sine, se dezvoltă povestea Laurei, iubita
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
în picioare.Să nu-i dea voie copilului să plece.Cu mișcări nesigure,pașii îl purtau printre colții stâncilor,uzi de valurile învolburate. ***** Într-o sâmbătă după-amiază,Carmen, mai mult trează decât dormind, văzu imaginile descrise mai sus. Era foarte încordată, speriată și plină de întrebări. Una nu-i dădea pace:,,Oare îmi pierd mințile? După ce am discutat cu Adrian,( prietenul real, cel de pe site-ul de socializare), am crezut că s-au terminat visele astea halucinante. Dar acum ,,văd'' și
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
și cumințenia întipărită pe cer a turlelor blând aurite sub mărinimia soarelui pârguitor - iată ce a însemnat pentru mine primul contact cu lumea Athosului. Plutirea între două porturi, Uranopolis și Daphni, pe vaporul Sfântul Pantheleimon, cu mâna întinsă către aripile încordate și ciocurile avide ale acestor prevestitori ai libertății ca supunere” ... (Potrivit afirmațiilor autorului Dan C. Mihăilescu, din Prologul cărții, pag. 9 - 11). Cu alte cuvinte, invitat find de către prietenul său - Teologul Costion Nicolescu (căruia îi și dedică acest volum), într-
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
vis despre un vulpoi prevestitor de rele? Sau este un vis despre sfârșit? Doamna Ghervescu nu mai radiază autoritate. Privirea-i confuză se deplasează de la fața Colonelului la cea a lui Victor, ca și cum ar privi un film mut. Se simte încordată și tulburată. Fata ei este cizelată ca în marmură. Se simte pusă în priză. Elena aranjează perna pe care Colonelul își odihnește capul fără vlagă, cu pielea inflamată. Îi scoate pantofii și-i masează tălpile pe când Victor îi ridică capul
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
se îndreaptă. La fel cum a procedat în el camino hacia tenerife, Eugen Dorcescu adoptă soluția naratorului la persoana a treia, spre a ne relata clipe, momente, din viața Bătrânului, pentru a creiona personaje, într-o operă ce configurează, prin încordată reflecție, un întreg ansamblu de idei, privitoare la insul ce se află față-n față cu senectutea: ...știe că a iubi pe cineva dintre oameni înseamnă a dori să trăiești tu în locul lui - spre a-l feri de ororile vieții
CORIOLANO GONZÁLEZ MONTAÑEZ, POEZIA METAFIZICĂ A LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362073_a_363402]
-
decât emoționant. Fiecare se concentrează asupra păstrării cadenței pentru ca nu cumva să li se ordone să facă stânga împrejur și să fie întorși în cazarmă, pe platoul de instrucție astfel încât bucuria părăsirii acestei închisori, fie și pentru câteva ore, devine încordată. Este al doilea eveniment, ca importanță, după cel de primire a armei din dotare. Dincolo de poartă, la câțiva metri, compania este oprită pentru a porni „ cu cântec, înainte marș ! ”: „ Vizavi de mine este, O grădiniță cu flori și-acolo e
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
potolească, deocamdată, micile răbufniri pentru ca totul să nu rămână doar un foc de paie. Mitru, - tatăl lui Albert- începuse să prindă câte ceva din răbufnirile din curtea vecină. Părea stăpânit de un calm imperturbabil, însă, în realitate, întreaga-i ființă devenise încordată. Ca să nu se trădeze luase câteva fire de rafie făcându-și de lucru printre araci, legând chipurile roșiile pe ici pe colo. În urmă cu doua-trei zile se căznise să despice un par, să-i iasă măcar doi araci, în
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
din Florența, se află un portret anonim al lui Machiavelli care îl înfățișează, după spusele lui Will Durant în cartea sa Renașterea, cu „o statură zveltă, o figură palidă, obraji subțiri, ochi întunecați, cu privirea pătrunzătoare, buze subțiri și strâns încordate”. Autorul își exprimă părerea că nu putea să fie un bun diplomat, deoarece era prea subtil, nu avea nici cum să fie un om bun de stat, întrucât era prea pătimaș, agățându-se cu fanatism de câte o idee „așa
„DIVIDE ET IMPERA!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366623_a_367952]
-
asta vară Să o mâncăm numai noi doi pe seară. ești.... ești mirarea ce ma cuprinde privind stelele ești întrebarea ce ma frământa în zori privindu-ti chipul alb și carismatic. ești năvălnicia apelor care imi sparge muțenia sufletului meu încordat de așteptarea venirii tale. ești visul pământeanului privind la lună ești nemărginirea mării și tăria valului. spart în inima mea. ești albastrul cerului și bogăția coloristica a florilor. ești căldură soarelui ce imi dogorește față! ești tu și numai tu
SOAPTE DE IUBIRE, DE DANIEL NICOLESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366676_a_368005]
-
Acasa > Strofe > Amintire > FELINĂ Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 175 din 24 iunie 2011 Toate Articolele Autorului FELINĂ Alunecă în pas ușor și toată-i încordată, privește prada lung și fix și sare... ce ciudată! Un strigăt lung, sfâșietor, răzbate dintr-o dată, este regretul viselor din noaptea înstelată. Ș-atunci când prada-i devorată, Ea pleacă iar, călcând ușor, șireată, iute și vicleană, cu ochi avizi, sclipind
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
suitei, sprijini superba armă cu trei țevi de trunchiul unui copac și începu să-și descheie pantalonii, ignorând ușoara amețeală ce o simțea și pe care o punea de altfel pe seama sângelui înfierbântat de bucuria sărbătorii. Tresări însă, când auzul încordat surprinse în apropiere un foșnet și un ușor sforăit. Întrerupse cu un uriaș efort de voință activitățile pentru care se retrăsese și privi cu atenție în direcția copacilor... Își reprimă un strigăt de uimire, el, Regele, care avea parte de
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
nici o problemă... mă uit doar la chestia aceea verde, mi se pare destul de ciudată și nu-mi pot explica... Privirea colegului urmă direcția mâinii întinse și din gură îi ieși un sunet complet neacademic: hââhhh, uuăăă... Apoi rămase nemișcat și încordat. Nici pentru el nu era explicabil ce vedea. Încercă timid unele ipoteze, dar renunță imediat la ele când își dădu seama că sunt mult prea stupide, mai ales pentru un om a cărui imaginație depășea categoric nivelul emisiunilor televizate de
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
Doamne...Căci dacă aș fi făcut statuile mele nu din piatră, ci le-aș fi făcut vii, Te întreb, ar mai trăi, ar mai rezista ele mii și mii de ani, pentru cât le-am făcut eu ? (ascultă cu auzul încordat) Sau , dacă prin talentul meu, care e darul Tău, Tată ceresc, le-aș fi dat viață, mi-ar mai fi rămas ele fidele gândului meu? Ar mai fi păstrat ele expresia și ideea ce-am pus-o în ele? (după
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ușa aceea cu lemnul mâncat de carii. Da, dar ea avea niște ochi triști, foarte triști, iar sufletul meu a fost sorbit de gura ei, cu buzele abia întredeschise... În ceafă, simțeam răsuflarea hienei cu colții rânjiți și o știam încordată ca un arc, gata să sară și să sfâșie. ----------------------------------------- Lucian DUMBRAVĂ Portimao, Portugalia * Cartea „Povestiri în alb și negru” a apărut în octombrie 2010, la Editura „Nico" DIN Târgu Mureș. Are 180 de pagini și conține 24 de povestiri. Volumul
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
primăvară Să ne aline dorul cu-a ei boare De-abia-nverziră toate pe afară... Nu ciufuli natura dată-n floare! M-am săturat și de bocanci udați Și vântul mi-a pătruns tăios prin haine Of, mușchii-mi sunt atât de încordați Să n-ajung la spital, ajută, Doamne! Mi-aș pune, sincer, și eu o rochiță Știu, nu te-nduplec cu diminutive Mă-ndeamnă vorba cursă din peniță Tot nu mă las, vrei, poate, adjective? Iubito, minunato, frumoasa mea, Te du
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
n alta până s‑a convins că merge drept. Era aproape de poartă. Instinctul i‑a dictat să‑și proptească picioarele puternic în podea și să‑și rezeme capul, apăsat, pe tetieră, iar mâinile le‑a încleștat pe volan, cu brațele încordate. Mașina căpătase viteză pe pantă. Stratul subțire de zăpadă proaspătă acoperea zgomotul ușor făcut de motor. Bărbatul era aplecat și trăgea de acel zăvor înfipt mai bine de‑o palmă în gaura înghețată din beton. Când mașina a ajuns la
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
apără la o adică. Du-te că te așteaptă la birou și... - Stai că nu înțeleg... Te rog, spune-mi despre ce e vorba, l-a întrerupt Mariana pe șeful de sală ce-i vorbea șoptit, dar o privea foarte încordat și parcă amenințător. - Măi, tu ești matură și ai facultate. Te orientezi acolo. Nu te-a mai chemat la birou, între patru ochi, până acum?! - Nu, niciodată... La angajare și... - Lasă aia. Ai doi ani aici și nu te-a
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
găsești un client serios. Aveți o săptămână la dispoziție, începând cu azi..., a precizat Fănel aproape șoptit. Ultima frază s-a pierdut în liniștea apăsătoare a încăperii, accentuând tristețea evidentă în vocea și pe chipul său. A ieșit cu maxilarele încordate, fără să mai privească înapoi...
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
mintea lui a comparat clepsidra trupului unei chitari cu corpul unei femei. Daca a simțit imbratisandu-si chitară, aceleași unduiri și curbe moi...și același geamăt prelung...care îl scot atunci când sunt atinse...la fel ...femeie și chitara.Geamatul corzilor încordate,atinse și lăsate să vibreze prelung. Îmi plac chitarele. Au în ele tandrețea și durerea copacului ucis și ecoul nopților de vară târzie...înmiresmate de flori sălbatice ,fan proaspăt cosit și săruturi furate. Îmi place chitară răvășita sălbatic de ritmul
FEMEIE,CHITARA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356030_a_357359]
-
alături de ea. Intrinsec, auzeam un cântec, melos de tristețe și veselie, asemănător gustului dulce-acrișor. Acesta o fi cântecul de lebăda? Era atât de fierbinte! Nu mai puteam sta înveliți. A început să mă sărute. Buzele, înfometate, alergau pe trupul meu încordat. Simțeam catifeaua mâinilor trăgându-mă spre adâncurile ei. Limba, argint viu, se răsfăța între coapsele mele, într-un joc al imaginatiei, aruncându-mă pe culmile senzualității. Am îngenuncheat, gemând de plăcere, sau de dorințe, sau de amândouă la un loc
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]