4,058 matches
-
toate cele bune și au rămas să-i dirijeze pe băieți pe banda cealaltă, înapoi, după noi. N.C. a fost urcată în salvare, eu m-am urcat alături de ea, iar asistentul medical la picioarele ei și am pornit. Am întrebat încotro mergem: - Înapoi spre Viena, într-un sat. Când am auzit de sat, am avut înaintea ochilor minții satele noastre fără nici un fel de asistență medicală și am avut un moment de cutremur interior. Apoi m-am lăsat în voia Domnului
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
totuși: infinitul nu poate fi considerat un întreg, o totalitate "rotundă", izvorăște mereu din el însuși); la fel și în ce privește desfășurarea temporală din neînceputuri până în momentul de față. Mai mult, cosmosul este mereu în devenire, nimeni nu poate ști vreodată încotro se îndreaptă evoluția sa. Ca atare, Joseph Arthur Gobineau avea dreptate să afirme: "Ignoramus et ignorabimus". Kant formulează concepția conform căreia ceea ce noi cunoaștem este creația aparatului nostru cognitiv subiectiv sensibilitate și intelect de care dispunem. Lucrul în sine" (das
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
De fapt, de aici venea ezitarea: nu-i înțelegea pe deplin mirosul. Lupino purta cu el, așa cum poartă toți lupii, mirosul strămoșilor lui. Putea vedea Arus, mirosindu-l, ploile și soarele multor anotimpuri; putea simți nebunia libertății de-a alerga încotro vedea cu ochii, fericirea de-a se ști stăpîn absolut peste pădurile seculare; precum și mîndria de-a fi deținător al învățăturilor primite de la mai-marii înțelepți ai atîtor generații miros de lup adevărat. Mai era ceva acolo, un iz, o adiere
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
întuneric, Lupino avea să înainteze greu. Vroia să evite cît putea de mult contactul cu apa înghețată. Asta i-ar fi îngreunat călătoria, și avînd în vedere că nu se grăbea nicăieri, atîta vreme cît, de fapt, nici nu știa încotro se îndreaptă, nu exista motiv să nu fie atent la toate amănuntele. Avea emoții Lupino. Se pregătise sufletește pentru plecarea asta mult timp. Pe de o parte, resimțea regretul despărțirii iminente. Aici, în sînul acestei haite primitoare, își petrecuse copilăria
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se repet\. P\rin]ii C u mult înainte ca toate acestea să se întîmple, într-o vreme în care Lupino nici nu era născut, un alt lup tînăr și curajos, aidoma lui, își luase soarta-n mîini și plecase încotro văzuse cu ochii. Îl urma aleasa inimii, lupoaica pentru care, dacă ar fi trebuit, și-ar fi dat și viața. Plecau în lume, să găsească locul potrivit pentru a se stabili și a întemeia o familie numeroasă și puternică, asemenea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de friguri. Lupinoooo! Era un urlet sinistru, de animal rănit. Alergă nebunește spre stînga, apoi spre dreapta, apoi reveni de unde plecase. Trebuia să-și găsească puiul. Trebuia să se adune și să judece limpede. Puiul fusese aici acum cîteva clipe. Încotro putuse să se îndrepte? Ridică nările în vînt. Mirosi cu înfrigurare văzduhul. Se aplecă apoi, căutînd urmele micuțului ei. La cîțiva pași zări o crenguță ruptă. Se îndreptă într-acolo. Încordă auzul. Departe, printre copaci, un zgomot surd de animale
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
e! Așa, voinicule, strigă cît poți tu de tare! Cheam-o pe mama, să vină să te ia! Nu judecase greșit Lupino. Cît de departe de puiul ei poate să stea o mamă îndurerată? Speriate de apariția lupului, căprioarele alergaseră care încotro. Mai tinere sau mai bătrîne, dar zvelte deopotrivă, ele știau că fuga era singura șansă de scăpare în cazul unui atac. Și mama nou-născutului știa asta, și inima i se frînsese în două cînd trebuise să-l lase în urmă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
motiv. Mă tem că toate astea au rămas, deocamdată, învăluite în umbră. Și atunci? Lupino simțea că trebuie să fi apărut ceva în plus față de ceea ce bănuise sau știa deja. Și atunci ne-am consultat unii cu alții ca să știm încotro să te îndrumăm. Și ați găsit... Nu, de găsit n-am găsit noi. Va trebui să cauți tu și să găsești singur. Ascultă aici: cam la vremea la care tu "uceniceai" deja în haită, un animal înfiorător la vedere și-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cunoscuseră. Da, îl știu! Mare lup! Da, l-am întîlnit! Minunat interlocutor! Impresionabil! Modest! Generos! Întreba mereu despre o lupoaică cu un pui după ea. Căuta o femelă... Își căuta fiul și consoarta. Bietul animal! Fără vedere, fără ajutor, înainta încotro îl duceau picioarele și nimeni nu l-a putut opri din drum. Era decis să meargă pînă la capăt, să nu renunțe pînă nu-și va fi recuperat familia... Deja totul se înfățișa ochilor puiandrului într-o altă lumină. Ca
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
permit nici măcar o greșeală. Nu sînt dispus să te pierd din nou, copile. Nici eu pe tine, tată. Nu-ți fă griji pentru mine. Voi fi mai prudent decît am fost vreodată pînă acum. Să pornim atunci, Lupino. Spune-mi încotro, și te conduc. Înspre cîmpie, încolo, dincolo de liziera pădurii. Cîmpie zici? Cum arată cîmpia asta, tată? Ai s-o recunoști de îndată ce ai s-o vezi, băiete. Este exact pustiul din visul tău. Și o recunoscu. Era o priveliște dezolantă. N-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
haitei mele dacă mi-aș pune mintea cu un pui. Spune, lupoaico, cîți Oameni se adăpostesc aici? Lupoaica îi răspunse fără resentimente. Doi Oameni. O femelă și un mascul. Haita lor a fost una numeroasă, dar s-au împrăștiat care încotro, în căutare de pămînturi roditoare. Ei singuri au rămas aici, împreună cu micuțul, puiul lor. Acum sînt plecați după hrană, și, ca întotdeauna, l-au lăsat în grija mea. Nu se vor întoarce înainte de apusul soarelui. Doi Oameni, spui? Arus medită
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sever, necruțător. Chiar și la începutul acestei ședințe avusese o tresărire, o iritare în priviri, se foise pe scaun și își aprinsese nervos o țigară, ceea ce putea să însemne și altceva: „Asta-i situația! Mă veți lăuda pentru că nu aveți încotro! M-aș bucura să fiți măcar odată sinceri, dar v-aș cere prea mult! Răspundeți la o îndatorire de serviciu... În fond, fiecare cu serviciul lui... unii-s făcuți să muștruluiască, alții să fie muștruluiți! Pe undeva (pe unde? - nota
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
până când una dintre candidate îți face oarecare impresie. Îi spui că, deocamdată, postul este „blocat”, dar să mai treacă, eventual să încerce o colaborare externă, dacă are timp, dacă nu îi este prea greu, dacă... Ea acceptă pentru că nu are încotro, cel puțin așa se înțelege, iar tu începi să aștepți momentul psihologic. Îi dai să execute câte o lucrare măruntă, „de probă”, apoi nu-i mai dai nimic, o săptămână, și trei chiar! Căci așteptarea este teribilă! Ea trebuie bine
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o fi fost ea timp de treizeci de ani nu dădea însă nici un semn cum că i s-ar părea că e vremea să facă ochi și să apară. Se foi și se suci, dar, simțind că nu mai are încotro, își luă inima cea lipsită de ureche muzicală în dinți și intră în dormitor. În dormitor, nimeni. Nici măcar semne cum că ar fi dormit vreodată cineva în pat. Alt așternut, curat, întins impecabil și vârât sub mar ginile saltelei, perna
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să faci nimic din ce nu-ți dorești să faci. Totul trebuie să pornească de la tine, de la ceea ce vrei cu adevărat. Eu am răbdare să aștept să te hotărăști dacă mă vrei sau nu. Tu încă ești debusolată, nu știi încotro să te îndrepți. Cu mine ai avea fericirea după care tânjești, sau poate nu. Nu e ușor să fii cu un om ca mine, dar îți promit că niciodată nu voi face ceva care să te rănească, să suferi. Nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nimic. Ești dezorientată, nu mai știi ce să crezi. Te-ai îndepărtat pentru a-ți găsi liniștea, dar asta a lăsat în urmă un mare gol. Ești la o răscruce în care nici un drum nu pare cel potrivit. Nu știi încotro să te îndrepți. - Spre mine. De mine uit de fiecare dată. Alții sunt o prioritate întotdeauna. - Dar asta nu-ți aduce bucurie, nu te face fericită, nu te simți împlinită. - Nici nu mai știu ce m-ar face fericită. Am
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să-ți înțelegi inima! Colbul amintirilor-sălaș al gândurilor în căutarea fericirii din copilăria de mulți ani pierdută. Poveștile cu lumea lor de mirare sunt luminițe pe cerul întunecat al pământului. Citindu-le (la orice vârstă!) vei descoperi de unde venim și încotro ne îndreptăm. Punerea lucrurilor în ordine, vorbește de voința noastră de a gândi corect spre a face să rodească pacea în suflet, pace mult râvnită într-o viață de om atât de trecătoare. Când sunteți triști, de valurile vieții, întoarceți
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Inventatorul fusului n-a bănuit la câte trăsnite „învârteli” îi vor supune oamenii obiectul descoperirii sale... Unii consideră gazeta (ziarul, jurnalul) drept un mijloc de a satisface o mare curiozitate a oamenilor și anume: de a afla alături de cine și încotro călătorim prin univers! În fond de ce n-ar fi așa?! Pentru a reuși în viață trebuie să te bizui mai mult pe forțele tale decât pe bunele „intenții” ale altora! Nu călca de prea multe ori într același loc, asta
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cu fiecare al său... Dacă ai fi văzut ce lucruri i-a spus tatăl său aseară!... Filosofii! Nu mănânci mai mult, Clarita? Nu, nu am poftă. Treaba ta, dar fără să manânci, nici... Alaltăieri mi-a vorbit de unde venim și încotro ne îndreptăm... ce știu eu! Șst! Odată vom vedea... Lasă asta! Și citește unele lucruri! Bah! Pofte de pierdut timpul pe care ni l-a dat Dumnezeu pentru a ne câștiga viața. Și Apolodoro vine în casă și începe să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
șalele... de nici nu mai pot sta la televizor. EDUARD: Șalele or să te mai doară. Că prietenul lu' Sonia e doctor în economie. Finanțe bănci! (decepție la Bunică) GETA (mulțumită): Finanțe?? Păi atunci e serios de tot! N-avem încotro, o trimitem la studii! Trebuie să vedem... Să vedem unde o înscriem pe fetiță. EDUARD: Dar ea nu vrea să se înscrie nicăieri! Zice că nu vrea să mai învețe. GETA: Eu o înțeleg perfect. EDUARD (oftează): Și eu. Sonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sapiens” și „faber”, lăsându-se mai laterală, trăirea afectivă, ca fiind fragilă, trecătoare. O lucrare care convinge, prin extrapolare, cu distanțările ce rezultă din cartezianismul esenței divine și relativismul, aleatorismul socio-uman. Iar între astea două, interogativul dramatic uman: „dar eu, încotro s-o iau?” Un încotro, de care depinde infinitul de dincolo. Un altfel de „out... out”. Deși lucrarea gravitează, competent, la normativul unui atribut cotidian al omului dintotdeauna - „cum să se circule pe Terra” - din ea emană și reverberații laterale
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
mai laterală, trăirea afectivă, ca fiind fragilă, trecătoare. O lucrare care convinge, prin extrapolare, cu distanțările ce rezultă din cartezianismul esenței divine și relativismul, aleatorismul socio-uman. Iar între astea două, interogativul dramatic uman: „dar eu, încotro s-o iau?” Un încotro, de care depinde infinitul de dincolo. Un altfel de „out... out”. Deși lucrarea gravitează, competent, la normativul unui atribut cotidian al omului dintotdeauna - „cum să se circule pe Terra” - din ea emană și reverberații laterale, adiacente la antropologia singularului și
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
ajuns. Firesc, are un aparat de fotografiat de care nu se desparte aproape niciodată (nota autorului - are încă unul, digital, în rucsac, dar toate la vremea lor) și mai ales atunci când își permite să iasă din oraș și să umble încotro îl poartă pașii, trenurile, autobuzele, mașinile de ocazie sau avioanele. Fotografie rapid zidurile înalte, pe alocuri măcinate, din care mușcaseră, în decursul timpului, aversele de ploaie și furtunile, îndepărtându-se și apropiindu-se de ele pentru a găsi exact unghiul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
atins; altminteri ea nu e decât evoluție de dragul evoluției, adică simplu proces în cadrul căruia vor fi tot mai greu de distins diferențele; ceea ce înseamnă că acest proces își va pierde treptat calitatea de evoluție). Odată cu avântul modernității nu mai știm încotro ne îndreptăm. Am păstrat din creștinism imaginea Raiului pe care am dorit să-l creăm pe Pământ, însă istoria contemporană a dinamitat acest ideal. Cum nu putem zări un scop spre care ne îndreptăm, nu putem identifica un sens de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
era bătălia mai crâncenă și mai grea, acolo se avânta, lovind În stânga și În dreapta cu paloșul său făcând dreptate țării.Și Își Încuraja voinicii cu vorbe bărbătoase și Își Îngrozea dușmanul cu privirea-i tăioasă ca oțelul. Turcii n-aveau Încotro și văzându-se bătuți, făceau cale Întoarsă și plecau de unde au venit și mai rușinați și mai de ocară.Iar Ștefan Își aduna morții de prin văi și-i plângea pe fiecare, zicându-le pe nume, Îi Îngropa creștinește ca
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]