667 matches
-
au batjocorit pe tinerii din partid (halal tineri: mici și neajutorați cerșetori la marile curți ale corupției!), au început să se extermine între ei: într-o hărmălaie generalizată, ce seamănă mai mult a retragere decât a atac, Nica s-a încovoiat sub greutatea lui Mitrea, Dan Ioan Popescu revine (după ce fusese dat afară pentru incompetență) cu puteri discreționare, în timp ce din echipa forte a lui Năstase nu pare să fi rămas decât sulful unor amintiri coșmarești. Până și pe bietul Agathon l-
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
în traversarea rapidă a acestei poteci sinuoase întrucât, doar ușor atinse, grămezile uriașe de cărți se puteau prăvăli, conducând la o adevărată reacție în lanț a celorlalte mormane". "Omul care mi-a răspuns când am bătut la ușă era scund, încovoiat de artrită, cu ochelarii alunecându-i pe nas și un păr cărunt și hirsut, îndeajuns de lung pentru a-i atinge gulerul, într-un chip nu tocmai elegant. Doar ochii luminoși l-ar fi distins într-o mulțime și zâmbetul
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
trebuia să stai îmbrăcat cu paltonul. Uneori, }ărmul târziu se întâlnește cu Jurnalul lui Mircea Zaciu: "Vorbă care circulă în București: ŤCine n-a murit de frig în iarna trecută va regreta în iarna astať." " Mizeria și umilința răbdării ne încovoaie" - notează diaristul; exasperat, el simte cum alunecăm "în haosul unui dezastru din cauza demenței unui singur individ și a iresponsabilității și incompetenței unei clase îngrămădite în jurul lui". Benzina se dădea cu țârâita, lipseau medicamentele, studenții și profesorii, în loc să se ducă la
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
arată „răstignit pe cruce”. Cum am puteao uita? Într-o epocă a dezbinării, el a militat pentru reconciliere, iar asta nu i-a iertat-o niciuna dintre taberele aflate în conflict. Ani în șir, în timp ce ulcerul îl făcea să se încovoaie de durere, nu s-a întâmplat să lipsească vreodată de la o reprezentație cu Macbeth sau de la o cină în tovărășia lui Camus. Sacrificat în numele lui Brecht, și-a văzut prietenii din tinerețe abandonându-l rând pe rând. A trăit la
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
Sigur că, în speță, despre natura creativității ei e de discutat, dar nu mai trebuie demonstrat că orice ediție care-și merită numele reprezintă un patent intelectual. Meseria de editor nu va dispărea decât în formula vetustă a buchisitorului solitar, încovoiat pe file colbuite. Chiar și în era cărții virtuale vor fi necesari specialiști, mai precis echipe de specialiști care să realizeze respectivele cibertomuri. Cu leptopuri, scanere și copiatoare în loc de pixuri, cu internetul și faxul în locul deplasărilor costisitoare, cu biblioteci informatizate
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
tinerilor nu rețin nici titlurile poeziilor acestuia, reamintim căteva pasaje din caracterizarea pe care Caragiale, contemporanul lui Eminescu, le-a făcut despre poetul național: "Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit și de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată, și nu dintr-una care se găsește pe toate cărările" (I.L. Caragiale) Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari - la
Ascultă cel mai mare actor român în viață recitând Scrisoarea I-a. Astăzi este aniversarea lui Mihai Eminescu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65169_a_66494]
-
sau: "Lung învestmîntata în barizul cel de doliu, sora inimei mele se pleacă sub suflul orgei, ca un crin funebru. Te văd cum te frîngi în lunga-ti haină neagră, privesc frumoasă încovoiere a lungului tău val Și orgă se încovoaie sub dumnezeiescul, " (17.IX.1899). Altă apariție feminină dezvăluie la rîndul ei "o înclinare de plantă exotică" (15.X.1899). O superioară energie demonstrează mișcările de torsiune și distorsiune care anima spațiul poetic și îi conferă propriul lor dinamism: "Sălbătăcita
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
cercuri concentrice, lirica lui George Vulturescu, un poet din Nord, din vechiul neam al costobocilor, cum se definește el, care știe a mânui la fel de bine cosorul, dar și versul, bătându-l pe nicovală la cald și la rece, până se încovoaie și devine flexibil ca un râs sacerdotal. Având întotdeauna, cum se spune, arma la tureatcă, poetul nu se sfiește a o folosi cu grație, dezarmându-i pe prieteni și punându-i în gardă pe dușmani. Cuțitul, piatra și lemnul constituie
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
și grațioasă a grumazului a înălțat capu-i” ș.a.m.d. Și mișcările statuii nu continuă doar, ci se înlănțuie pentru a descrie o acțiune viguroasă, ritmată de tensiunea comună a mușchilor și concentrării nervoase: „brațele-i goale, unul se încovoaie în sus să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; cellalt se razimă pe creștetul ciutei” etc. Și scriitorul, cu geniul anticipației, îl lasă pe cititor să aleagă între diversele continuări ale unei acțiuni care se naște mereu sub ochii
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
topit în gura celui care ar fi comis răpirea unei fete, ne putem închipui că cruzimea persecuțiilor, oricât de rafinată ar fi fost, nu-i neverosimilă. (n.s. 30, p. 402) footnote>. Dar nici după aceste chinuri el nu s-a încovoiat, cu toate că adversarii lui se vedeau învinși și aproape neputincioși în fața răbdării lui supraomenești”. (Eusebiu de Cezareea, Martirii din Palestina, IV, 12-13, în PSB, vol. 13, p. 402) „Au apărut dintr-o dată iarăși în toate provinciile edictele de persecuție îndreptate de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cârmaciul, ne merităm soarta! Asta e! - a repetat Nicolae, mâhnit, printre bătăile clopotului: bang! ...bang! Mă, Costică, adevărul e că nici nu ai cu cine! Tataie a tăcut. Și eu am rămas gânditor și zgribulit. Doar vecinul nostru s-a Încovoiat din nou cu sfoara clopotului Înfășurată pe după mână, gata, iar, să-l tragă. Dintr-o dată, bubuitul unei puști a răsunat de-a lungul văii Bulzeștiului. Ne-am speriat. - Cine să fie? Nicolae a numărat pe degete. Îi știa pe cei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
urmat alte două experiențe frustrante: prima, la colegiul florentin snob unde și-a făcut studiile, a doua, în societatea închistată și represivă a Siciliei anilor '50 unde și-a petrecut restul adolescenței. Dar toate aceste restricții și opresiuni în loc să o încovoaie, au făcut din ea rebela și luptătoarea de mai târziu și de astăzi. Hotărând să părăsească Sicilia, la optsprezece ani s-a stabilit la Roma, unde și-a continuat și sporit activitatea jurnalistică începută la Palermo, colaborând mulți ani la
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
s-a răcit, mîna preocupată cu care îți ștergi penița stiloului cînd întinează sau gestul pripit și nervos de a-ți usca podul palmei suflînd în el sau ștergîndu-l de pantaloni, apoi poziția corpului și puzderia de gesturi însoțitoare, cînd încovoiat deasupra unei propoziții care nu se lasă scrisă, cînd proptit cu fruntea în palma stîngă, cînd ridicîndu-te brusc de la masă, pradă unui acces retoric în fața unui auditoriu imaginar, cînd stană de piatră privind în gol și întrebîndu-te cine Dumnezeu ți-
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
cârmaciul, ne merităm soarta! Asta e! - a repetat Nicolae, mâhnit, printre bătăile clopotului: bang! ...bang! Mă, Costică, adevărul e că nici nu ai cu cine! Tataie a tăcut. Și eu am rămas gânditor și zgribulit. Doar vecinul nostru s-a Încovoiat din nou cu sfoara clopotului Înfășurată pe după mână, gata, iar, să-l tragă. Dintr-o dată, bubuitul unei puști a răsunat de-a lungul văii Bulzeștiului. Ne-am speriat. - Cine să fie? Nicolae a numărat pe degete. Îi știa pe cei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
culme ; mutându-și greoi trupurile ciolănoase, tovarășii săi fluturau din coarne groase. Oprindu-se să zvârle peste spinări o sudalmă, omul coborî sub deal. Pe-acolo părea că a trecut Dănilă Prepeleac. Deodată viermele ce ne scosese din oraș se încovoie în valea îngustă. Înconjurat de păduri ruginite, din chelia unui pisc golaș îl pândea un foișor scheletic. Cu pași de uriaș, foișorul se întoarse și se cufundă sub pământ. M-a trecut un fior. În zare tăcerea era desăvârșită. Pâlpâiră
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
vei zice: " Nu găsesc nici o plăcere în ei"; 2. pînă nu se întunecă soarele, și lumina, luna și stelele, și pînă nu se întorc norii îndată după ploaie; 3. pînă nu încep să tremure paznicii casei (mîinile), și să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc cei ce macină (dinții), căci s-au împuținat; pînă nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); 4. pînă nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele), cînd uruitul morii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
ducea la un colț de stradă, în apropierea Școlii Normale și le vindea cu câțiva bănuți elevilor, cât să-și cumpere din profit o pâine. Parcă o văd cum venea, mai ales iarna, după o noapte de ger, rebegită și încovoiată de pe unde se aciuase în noapte. Afară abia se lumina de ziuă, când ea bătea timid la ușă. Mama deschidea și o așeza la gura sobei din bucătărie, în care aprindea focul mai devreme, pentru a ne trezi noi în
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
o parte niște tufișuri și se făcu nevăzut în piatra muntelui. Bătrânul îl urmă într-un soi de galerie naturală, strâmtă și joasă, prin care te puteai strecura cu greu, de-a bușilea. Câteodată locul se înălța, cât să stai încovoiat în picioare, dar fiind întuneric beznă Bătrânul continua să înainteze târâș. Din loc în loc galeria se bifurca și, pentru a-l putea urma pe călugăr, Bătrânul trebuia să-și ascută auzul. Îl încercă un sentiment nou. Nu era panică sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
internaționale. Pentru prima dată un guvern român se putea lăuda cu fenomene economice pozitive: producția industrială și exportul înregistrau o creștere mică, dar sănătoasă, deficitul intern era în scădere, datoria externă nu mai cunoștea vârfuri de sarcină care să ne încovoaie ca în cei doi ani anteriori. Se creau premisele unei cotituri în economie, de care va beneficia din plin guvernul Năstase. Reziliența socialismului și a mentalității luitc "Reziliența socialismului [i a mentalit\Ții lui" Sondajele de opinie arată că peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
propriilor ițe genetice, culturale, geografice, geopolitice, ajunsese la desăvârșire. Zilele în care proaspăta autoare de romane se înfuriase, se dăduse cu capul de toți pereții, se măcinase, făcuse să crească tensiunea din pasta pixului, acele zile în care degetele se încovoiaseră peste colile A4 într-o convulsie potrivnică actului scriitoricesc, în care se certase ca la ușa cortului cu fagotul și în care simțise că i se zbârcește creierul, și asta nici măcar din cauza prea multor circumvoluțiuni, se încheiaseră. Tristețea fagotului meu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
această categorie se află pe lista „exceptaților" de la legea incompatibilității între calitatea de parlamentar și cea de om de afaceri. Ca din întâmplare, au condus sau conduc publicații, edituri sau fundații, fiecare dintre ei continuă să reverse spre populația din ce în ce mai încovoiată de mizerie balele iluziilor de doi bani, împlinite numai și numai prin inevitabilele lor persoane. Fie că-și botează partidul-fițuică „România Mare", fie că blochează ecranul televizorului cu emisiuni sforăitoare gen „Bătălia pentru România", doi dintre indivizii menționați sunt parte
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
client. Hergot se scula vara foarte matinal, își punea un șorț mare de grădinar cu buzunar înainte și ieșea în curte, unde tăia trandafirii, îi stropea cu o stropitoare mică, cu gâtul sitei foarte lung, ca florile să nu se încovoaie sub presiunea apei. Blestema pisicile care săriseră peste flori (Ioanide îl auzea de sus), inventa tot felul de împrejmuiri ale plantelor expuse. Semințele florilor uscate, mai ales ale celor așa-zise de piatră, le colecta în borcane de medicamente etichetate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aprehensiune. Nu-i plăcea să fie târât în voia valurilor de o femeie, avea o latentă veleitate de a rămâne stăpân pe sine. Ioana era și ea pasională, în sensul că sugera pasiunile. Felul dramatic cu care lăsa pleoapele sau încovoia mâna spre a-i fi sărutată, cadența maiestuoasă a pașilor ei inspirau gândurile cele mai voluptoase. Adeseori Ioana punea în vorbă accente pline de patos și participa cu temperament la viață. Ochii săi erau profunzi și inteligenți. În total, însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mobile de lumină. Pica privi pe ferăstruica ușii și văzu câteva mici reflectoare ce îmbrățișau concentric cavoul. Agenții făcuseră rost de reflectoare electrice cu baterii, pe care le purtau legate cu curele de gât. Între timp, Gavrilcea, pășind cu spinarea încovoiată printre cavourile foarte dese aici, ajutat de întuneric și zăpada strânsă în mormane, se depărtă considerabil de locul critic, sărind cu prudență. Văzu cavoul Hagienuș încercuit de fâșii de lumină și înțelese că îl credeau înăuntru. Când ajunse într-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
felul cum îmbrățișa și săruta, în tolănirile ei pe divan, se ghicea jocul teatral. Scena mecanizase, transformând în reflexe, viața emotivă a Ioanei. Un gest îndeosebi șocă pe Pomponescu. Cum exministrul ședea pe o margine a sofalei, cu un picior încovoiat sub sine, Indolenta se întinsese pe spate și-și rezemase capul de trupul lui Pomponescu. Sofaua fiind îngustă, un picior al Indolentei atârna jos, și genunchiul dezgolindu-se, spectacolul din punct de vedere plastic era destul de grațios. Chiar ideea de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]