540 matches
-
săptămână : tânărul inginer A.P. Insomnie, cine știe, sau o fi dormit adânc, trezindu- se devreme, într-o dispoziție de lucru, mai harnic decât altă dată ? Inginerul se așază pe locul său, Ortansa se află în fața sa, o vede. Umerii triști, încovoiați, gâtul ridat, cu pete cafenii, ca la bolnavii de ficat. Părul prea scurt, ciufulit, cu mici porțiuni goale, peste care smocurile rărite și decolorate nu au putere. Obosită de vreun chef prelungit, indispusă de începutul altei săptămâni de lucru sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lumina, Bologa! ― Aici e lumina! răspunse Apostol, triumfător, bătîndu-și inima cu palma. ― Da, da, ai dreptate! Aici e lumina și suferința... Aici e toată lumea! zise Cervenko cu o sclipire în ochi. Apostol Bologa trecu înainte prin șanțurile întortocheate, cu spatele încovoiat, cu ochii strălucitori, cu sufletul plin de încredere, împăcat și mulțumit, parcă s-ar fi purificat într-o baie de virtute. 9 Pe la amiază, pe când Bologa dormea încă, un zbârnâit strident, la căpătâiul lui, îl făcu să sară drept în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ochii binevoitori ai șefilor; amețiți în aroma aspră a viitoarelor prăzi le căzuse ca nadă-n plus victimele: peștii solzoși, argintii de un colorit indescifrabil aruncând iridescențe inegalabile. Ca de fiecare dată erau uimiți de varietatea sorturilor. Au văzut păstrugi încovoiate, moruni uriași cu butoane osoase și pe mijloc un simplu cartilaj gălbui fluorescent; păstrăvi de mare cu punctișoare de-un colorit impresionant atingând toată gama spectrală; anghile uriașe cu sânge otrăvitor a căror vitalitate îi uluia când trebuia să le
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
frânghie de mijloc, robul vâslea din greu. Era dintre robii rome, luați din câmpiile de jos ale țării Ta Kemet. Părea să fie țăran, muncitor de pământ, așa îl arătau mâinile lui înnegrite și brăzdate de crăpături, și spinarea lui încovoiată, și ochii lui triști deasupra feței uscate și supte, ca și întreg trupul lui slab, înalt și osos. - Ți-e dor de ai tăi, Iahuben, așa e? îi spuse Auta, după ce se mai uită câteva clipe la vâslaș. Niciodată nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
șiruri de clădiri scunde și cenușii, din granit cioplit, cu acoperișuri drepte din plăci de bronz. Printre arborii din dreapta se zăreau mișunând soldați. Dincolo, în stânga, nu era nimeni; acolo, numai noaptea târziu se întorceau de la muncile grele oameni uscați, slabi, încovoiați, cu pielea neagră, galbenă sau roșie. Acolo, în casa robilor, stătuse Auta câteva luni până când o întîmplare dintre cele mai rare l-a adus în casa Marelui Preot. Odată, acest adevărat stăpân al Atlantidei de care și regele se temea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ocoli privirea bătrânului, știind că aceste cuvinte aveau numai rostul de a-i îndepărta gândul de la răspunsul așteptat. Bătrânul ridică dintr-un colț al raftului lângă care i se afla jilțul un toiag de lemn negru, al cărui mâner ușor încovoiat închipuia un om cu spinarea îndoită și cu mâinile legate la spate. Tălpile omului se prelungeau în toiag. Oricât de mult ar fi vrut să se stăpânească, Auta scoase un strigăt: omul pe trupul căruia trebuia să-și sprijine mâna
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plană. Puneți palmele pe suprafață pentru a vă sprijini și ridicați un picior la câțiva centimetri deasupra solului. Înclinați piciorul în față din gleznă cât de mult puteți, apoi retrageți-l și îndoiți-l spre spate cât de mult puteți. Încovoiați degetele în față în timpul extinderii și spre spate în timpul revenirii. Repetați de 20-30 de ori, destul de energic, apoi repetați și cu celălalt picior. Apoi, învârtiți fiecare picior descriind cercuri din articulația gleznei, pe rând, de 20-30 de ori pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
-o o tâmpenie făcută la beție, dar Gillman a simțit gustul sângelui de poponar și n-o s-o lase baltă acum. Urmărim cu râsete batjocoritoare, ca o mulțime pusă pe linșat, silueta dărâmată a sodomitului de Inglis, pe când spatele lui Încovoiat se face din ce În ce mai mic pe alee. Ray are alt pahar În mână. Îl aruncă În direcția lui Inglis, dar ratează cu câțiva metri și se sparge cu un bufnit Înfundat pe șosea, ciocnirea fiindu-i amortizată de stratul gros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
remarcă: diverse specii de foci, morsa, ursul polar. Morsa (Odobenus rosmarus), spre deosebire de focă (ce face parte tot din categoria pinipedelor) trăiește numai în zona circumpolară nordică, având un areal de distribuție destul de fragmentat. Ușor de recunoscut după cei doi colți încovoiați îndărăt, fixați pe falca de sus, morsa poate depăși 3m lungime și poate cântări frecvent peste 1200kg (adultul poate ajunge până la 2000kg). Dintre pinipede, doar elefantul de mare o depășește ca dimensiuni. Morsa preferă apele puțin adânci din zona de
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
pretutindeni, peisajul nu se poate naște decât în ochiul citadinului care-l privește de departe fiindcă nu trebuie să lucreze zi de zi în mijlocul lui. Țăranului nu-i pasă de peisaj, fiindcă e sufocat de nevoi și asudă cu spatele încovoiat, precum fermierul provensal de care vorbea Cézanne și care se ducea cu căruța să vândă cartofi la piață și "nu văzuse niciodată Muntele Sainte-Victoire". Numai omul urbanizat, deja destul de sigur pe traiul său, se poate deda la plăcerile promenadei și-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
chemat să vadă, îl trăgeam de mână să vină mai repede, ca și cum m-aș fi temut să nu dispară Pantocratorul de pe boltă, s-a urcat pe schelă ridicându-și poalele hainei preoțești, eu urcând în urma lui, ajuns sus cu spinarea încovoiată s-a uitat îndelung la Pantocrator, eu așteptam să-mi spună ceva, dar a tăcut și după un timp cât veacul a început să coboare scara și eu după el, neîndrăznind să-l întreb nimic, era duminică și clopotele ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
surprind în creion privirea rătăcită de lume, 2 septembrie, dezgropăm varul și mă pregătesc pentru pictarea pe boltă a mandylionului, apoi voi trece la registrele superioare ale pereților, voi scăpa cel puțin de poziția incomodă, cu gâtul înțepenit și spatele încovoiat, părintele Ioan a văzut Ungerea din Betania și a remarcat compoziția perfectă a tabloului, 11 septembrie, abia acum mi-e îngăduit să-mi deschid ochii după o inflamare oribilă, mi-a intrat din abundență varul în ochii, n-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
evident preocupat. Nu voia să vorbească decât despre muncă. Profilul publicului-țintă, costurile tipăririi, valoarea unei pagini de carte. Nu părea deloc la locul lui în atmosfera șic din Halo. Se lupta de zor cu aperitivul, încercând să facă niște creveți încovoiați să stea într-o furculiță si apoi în gură. —Iisuse, exclamă el dintr-odată, când al doilea dumicat încercă să fugă. Mă simt ca o girafă. Lisa se adapta circumstanțelor. Nu vedea rostul de a încerca să recreeze atmosfera relaxată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Am tot repetat asta la nesfârșit, apoi am simțit o atingere blândă și am fost recunoscător pentru blândețea ei. M-am întors și am văzut un bărbat cu fața plină de cicatrice, care ținea în mâini niște instrumente mici și încovoiate, pentru tăierea și prelevarea de probe. Se mângâia cu scalpelele pe obraji. Scăpând un icnet, am revenit cu picioarele pe pământ și am dat să-mi scot pistolul. Două lame de oțel au sfârtecat aerul în direcția mea. Arma îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de smântână sau un avocado. Se auzi o scârțâitură, zgomotul unui televizor și apoi sunetul unei Încuietori trase. Apoi o cheie Întoarsă În yală. Ușa fu deschisă de un bărbat abia trecut de 30 de ani, cu părul lung, nasul Încovoiat și barba Îngrijită. — Bună... fu tot ce reuși să spună. Watson ajunse dintr-o săritură lângă el, Îl apucă de braț și Îi arătă o modalitate de a-l Îndoi pe care natura nu o prevăzuse. — Ce dra... hei! Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan, hotărât să nu o deschidă el. Nu atâta timp cât avea un amărât care să o facă. Trecu ceva vreme, dar În final, agentul murmură un „Da, domnule“ și apucă hotărât clanța. Era o ușă care se urnea greu, având balamalele Încovoiate și ruginite. Agentul scrâșni din dinți și zgâlțâi ușa. Se deschise cu un scârțâit, lăsând să iasă cel mai teribil miros de care avusese parte Logan În toată viața lui. Toată lumea se trase Înapoi. O avalanșă de muște albastre moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să treacă prin parcarea alunecoasă. Agenta Watson fu prima care duse la capăt călătoria de la mașină la Turf ’n Track, lipindu-se lângă ușă, cu bastonul la-ndemână, exact ca-n filme. Cu mâinile vârâte adânc În buzunare, cu umerii Încovoiați, cu urechile ca para focului din cauza vântului Înghețat, Logan o urmă, cu doi Îngrijitori de câini mormăind și patinând pe lângă el. Când ajunseră la pariori, ambii Îngrijitori o imitară pe Watson, lipindu-se de perete și Încleștându-și parii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mă privește prin ochii aceștia deschiși, patru cupole alungite: par niște tije fragile, Întinse spre mine ca patru guri de mitralieră; ea varsă un foc concentrat, doar-doar m-o răni prin acele gloanțe invizibile ce le aruncă spre spinarea mea Încovoiată; florile au pe marginea exterioară zimții a șapte petale, aici sunt de un roșu catifelat, foarte odihnitor pentru ochi, apoi În interior se deschid către oranj, către un galben-alb pigmentat de linii și punctișoare negre, Într-o simetrie perfectă, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aburii ce ieșeau din căldările de metal cu terci și cartofi dulci. Ridicînd mînerele de lemn, Jim se strîmbă de durere, nu din cauza efortului, ci pentru că Îl ardea sub cămașă cartoful pe care Îl furase. CÎt timp avea să stea Încovoiat, nimeni n-avea să vadă cartoful, așa că Încropi o pantomimă de strîmbături și gemete. Ah, ah... ah, Doamne... Ești demn de echipa de actori din Lunghua, Jim. Domnul Maxted Îl văzuse scoțînd cartoful din căldare, cînd plecaseră de la bucătărie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de braț. Am intrat în barul obișnuit. — Ce iei? Nu-mi răspunse. Se sprijinise cu toată greutatea de tejghea. I-am văzut mâna alunecând pe suprafața de metal către șervețelele de hârtie. Cu un gest brusc a smuls câteva și, încovoiată, s-a repezit afară șchiopătând. Am urmat-o, se sprijinise de zid cu capul aplecat. — Ce ai? Își ținea șervețelele între coapse. — Nu mă simt bine, du-mă acasă..., șopti. Era puțină lumină, dar acum vedeam că șervețelele albe deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
până când Henry Îl rugă să se Întoarcă, motivând că, altfel, avea să Își vadă și el numele pe lista neagră a Emmei. Rămase neclintit pe trotuar, urmărindu-și amicul suind panta, până când acesta dispăru În bezna cețoasă. O siluetă fragilă, Încovoiată și cam tristă. N-ai fi ghicit că era unul dintre cei mai celebri scriitori din lume. Celebritatea lui Du Maurier crescu odată cu timpul. Henry reveni la Hampstead, de data aceasta Într-o duminică, și găsi familia adunată Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o ascultau. Până să-i adune și să-i adăpostească, din înaltul cerului a venit în picaj o gaie. Cloșca a întâmpinat-o curajoasă și s-a luptat cu ea. Gaia nu a putut să o prindă cu ciocul ei încovoiat și puternic. I-a smuls mai multe pene și a lovit-o. Din nefericire, după ce a scăpat de cloșcă, a răpit doi pui pe care i-a prins cu ghearele ei puternice și a zburat spre înălțimi. A doua zi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
oră. Sergentul George Henderson și polițistul Thomas Kifka pensionați; sergentul Lewis Stathis Încă activ, la echipa care investiga escrocheriile. Ed Îl sună pe comandantul său și, zece minute mai tîrziu, Stathis intra În biroul lui. Un bărbat solid, Înalt, ușor Încovoiat. Neliniștit. CÎnd te saltă din senin Anchetele Interne, e semn rău. Ed Îi arătă un scaun. Stathis spuse: — Domnule căpitan, este vorba de... — Domnule sergent, nu are de-a face cu dumneata. Este vorba de un polițist cu care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la capăt. Stai jos, te rog. Fiona ezită și înainte de a veni să se așeze pe canapeaua din fața mea, deschise ușa spre palier și o lăsă crăpată. M-am făcut că nu observ. Se așeză pe marginea canapelei, cu spatele încovoiat și cu mâinile împreunate trist în poală. — Ce spuneai adineauri? am întrebat. — Vrei s-o iau de la început? — Pe scurt. În câteva cuvinte. — Îți solicitam o sponsorizare. Organizez o excursie cu bicicletele pentru spital, cu sponsorizare. Îmi întinse coala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
triști și lumina soarelui lăsată în urmă părea deja o amintire îndepărtată. ...perque leves populos simulacraque functa sepulchro... Zece minute mai târziu a sosit un metrou District Line, în care fiecare centimetru al fiecărui vagon era umplut cu trupuri asudate, încovoiate, strivite. Nici măcar n-am încercat să mă urc, dar în învălmășeala de oameni care se luptau să-și facă loc am reușit să-mi croiesc drum până la marginea peronului ca să mă pregătesc pentru următorul metrou. A venit după câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]