559 matches
-
nouă salvă lovește clădirea, mai precis de această dată. Bucăți de mortar și tencuială cad peste. În urma lui, prăbușirea unui întreg perete blochează parțial holul. Praful plutește ca o ceață groasă. Tușește cu greutate. Îl ustură gâtul, nasul, ochii. Umbre încovoiate aleargă peste tot. Una dintre ele se izbește puternic de el, ca să dispară repede. Clădirea continuă să încaseze lovitură după lovitură. Tunetul zidurilor care se prăbușesc este asurzitor. Ajunge în sfârșit la subsol. Aici, fumul și praful este mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
V-ați fi așteptat la altcineva? Nu dacă Obiectul Obscur era perfectă pentru a juca rolul surorii răzbunătoare, era de la sine Înțeles că eu aveam să-l joc pe profetul bătrân și orb. Părul meu sălbatic sugera clarviziunea. Poziția mea Încovoiată mă făcea să par gârbovit de ani. Vocea mea pe jumătate schimbată avea o calitate dematerializată, atinsă de har. De asemenea, Tiresias fusese femeie, desigur. Dar pe atunci nu știam acest lucru. Și În scenariu nu era prevăzut. Mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din gloria sa trecută. Recepționerul și casierul lucrau după geamuri antiglonț. Mocheta vieneză era umedă sub caloriferele care picurau, iar oglinzile fuseseră scoase, lăsând În urmă dreptunghiuri fantomatice de ghips și șuruburi decorative. Liftul era antebelic, cu gratii aurite și Încovoiate, ca o colivie. Pe vremuri existase un liftier; acum nu mai era. Ne-am Înghesuit geamantanele În spațiul strâmt și am Închis ușa. Aceasta tot sărea de pe șină. A trebuit s-o Închid de vreo trei ori până când mașinăria s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prima treaptă, fata s-a oprit ca trezită din vis. A privit trist porțile deschise în lături în care, ca și înainte, cei doi curioși stăteau ca niște cerberi; apoi, mi-a adresat un zâmbet umil și, cu capul plecat, încovoiată, și-a acoperit fața cu mâinile. Prinzând-o strâns de subsuoară, am împins-o pe ușa deschisă slugarnic de portar. Când, peste un ceas sau nu mai știu cât timp, am ieșit, ajunși în curte, am întrebat-o pe Zinocika
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
uscățiv, cu mustățile adunate, cu ceva bătrânesc în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre a nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în altă parte, fără pretenții, fie că și le îndeplinise, fie că nu se mai gândea la ele, știind că e prea târziu să le ridice... După o vreme el spuse
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fapt, acea vagă trimitere spre abstracționismul modern "cadra" cum se spunea atunci cu noile cuceriri științifice întrupate de combinele care purtau, deloc întâmplător, numele de "Gloria". Sau altfel, nu departe de batoza care înghițea snopii de grâu ale căror spice încovoiate aduceau în memoria privitorului stilul neobrâncovenesc de pe fațadele clădirilor interbelice ale burghezo-moșierilor, reprimat sub năvala unui internaționalism biruitor din Kamceatka până la Odra cu care mă solidarizam citind povestea exploratorilor prin marea Bahrens. Pe copertă erau aceleași linii alb-negru care dădeau
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
păr, ca simbol al curățeniei; Karra, o brățară din oțel la încheietura mâini drepte, ce înseamnă vasalitate, legătură între persoane și simbol al înfrânării; Kachha, o pereche de pantaloni scurți, ce impun o reținere simbolică; Kirpan, un pumnal cu vârful încovoiat, însemnând bunătate, onoare, respect și libertatea spiritului. Pumnalul, fără să vreau, m-a pus pe gânduri la ideea unui trecut din istoria lor. Acești oameni sunt foarte pașnici, dar nu cred că-i cazul să-i înfurii! Nu de aceeași
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
rău. Trecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de jos, apoi scara începu să scârțâie ca apăsată de o greutate extraordinară și cu o iritantă încetineală. Când provocatorul acestor grozave pârâituri fu jos, tânărul văzu mirat un omuleț subțire și puțin încovoiat. Capul îi era atins de o calviție totală, și fața părea aproape spână și, din cauza aceasta, pătrată. Buzele îi erau întoarse în afară și galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinți vizibili, ca niște așchii de os. Omul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ușor mâna tânărului. Otilia opri pe Felix în fața femeii mai mature. Era o doamnă cam de aceeași vârstă cu Pascalopol, însă cu părul negru pieptănat bine într-o coafură japoneză. Fața îi era gălbicioasă, gura cu buzele subțiri, acre, nasul încovoiat și acut, obrajii brăzdați de câteva cute mari, acuzând o slăbire bruscă. Ochii îi erau bulbucați, ca și aceia ai bătrânului, cu care semăna puțin, și avea de altfel aceeași mișcare moale a pleoapelor. Era îmbrăcată cu bluză de mătase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să fie pedepsit, chiar dacă spunea niște adevăruri. Trebuia pedepsit imediat, și a fost. Cine a pierdut din această dispută este lesne de Înțeles. De unde morala: nu te pleca după cum bate vântul pentru că, chiar dacă nu-ți rupe spinarea, rămâi cu ea Încovoiată, și asta se vede, urât de tot. Și de atunci și-a luat obiceiul moderatorul să-și permită să Întrerupă invitații fără să-i lase să termine fraza și să-și expună, pe larg, propriile puncte de vedere, fără nici un
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
era și muncită. Asta-i cum i-a spus ei madam Ioaniu, a fost femeie nvățată madam Ioaniu și-a ținut doi bărbați. — Vica, asta să știi de la mine, i-a zis, că femeia muncită nu-i bună nevastă... Merge încovoiată, de parc-ar avea un gheb în spate, cu paltonul albastru, decolorat, pocnind de toate câte și le-a pus pe dedesubt și cu țoașca în mână. Merge cu capul în jos, nu se uită nici în dreapta, nici în stânga, poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-l ducă la omu ei, lasă, își zice la urmă, și se șterge cu batista la gură, lasă, își zice, că-i destul de gras și așa, și tot își ia el singur, când iese la Cișmigiu, plăcintă cu brânză... Merge încovoiată, a trecut de grădinița unde vara joacă șah pensionarii, câteva ciori croncăne așezate pe statuia verzuie a femeii ăleia despuiate, fra-su Ilie, Dumnezeu să-l ierte, știa cum o cheamă, de câte ori trecea pe aici îi zicea pe nume... Cum dracu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se scoală și se duce pâș-pâș la bucătărie și vine cu ibricu de cafea fierbinte și cu ceștile : e-he, atuncea da, viață ! Și madam Ioaniu își aprindea țigarea, uite așa sta cu țigarea-n mână, și unghiile alea tari și încovoiate, ca niște gheare de pasăre, date cu roșu ; de când o știa pe madam Ioaniu, din tinerețea ei, tot cu roșu tare se dase pe unghii. — Ete-a dracului, se gândea ea când da cu ochii de unghiile lu madam Ioaniu. Avea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oră. Sergentul George Henderson și polițistul Thomas Kifka pensionați; sergentul Lewis Stathis Încă activ, la echipa care investiga escrocheriile. Ed Îl sună pe comandantul său și, zece minute mai tîrziu, Stathis intra În biroul lui. Un bărbat solid, Înalt, ușor Încovoiat. Neliniștit. CÎnd te saltă din senin Anchetele Interne, e semn rău. Ed Îi arătă un scaun. Stathis spuse: — Domnule căpitan, este vorba de... — Domnule sergent, nu are de-a face cu dumneata. Este vorba de un polițist cu care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
evident preocupat. Nu voia să vorbească decât despre muncă. Profilul publicului-țintă, costurile tipăririi, valoarea unei pagini de carte. Nu părea deloc la locul lui în atmosfera șic din Halo. Se lupta de zor cu aperitivul, încercând să facă niște creveți încovoiați să stea într-o furculiță si apoi în gură. —Iisuse, exclamă el dintr-odată, când al doilea dumicat încercă să fugă. Mă simt ca o girafă. Lisa se adapta circumstanțelor. Nu vedea rostul de a încerca să recreeze atmosfera relaxată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
obrazul și mai trandafiriu afundat În steaua umedă a părului. Simțeam cum urcă În noi durerea enormă a sacrificiului (moartea mea!), simțeam că urcasem parcă pe creștetul lumii, chemați să ne asumăm o sarcină supraomenească, Înălțați, Înnobilați fără voia noastră, Încovoiați ca Simon din Cirene sub povara Crucii, făcînd drumul Împreună spre suferință. Niciodată Înainte nu mă mai simțisem astfel, pe drum, desprins de toate, disprețuind totul, ușurat, liber, neexistînd decît pentru acea durere și pentru iubirea mea care Împărtășea durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Întrebîndu-se dacă nu cumva capcana timpului e adevărată și Într-o zi nu va mai fi În stare să-și amintească decît partea bună, să uite singurătatea care, de atîtea ori, Îl urmărise pe străzile acelea. Gara Francia era pustie; Încovoiate asemenea unor nisipuri lucitoare, peroanele ardeau dinaintea zorilor, adîncindu-se În ceață. Julián se așeză pe o bancă, sub copertină, și Își scoase cartea. Lăsă ceasurile să se scurgă, pierdut În magia cuvintelor, schimbîndu-și pielea și numele, simțindu-se altcineva. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zîmbet blînd, ca și cum simpla contemplare a prezenței mele ar fi fost cea mai mare comoară a lui. În fiecare după-amiază venea să mă aștepte la ieșirea de la editură, singurul lui moment de odihnă din Întreaga zi. Eu Îl vedeam umblînd Încovoiat, tușind și simulînd o tărie ce i se dusese pe apa sîmbetei. Mă ducea să luăm masa ori să ne uităm la vitrinele de pe strada Fernando și apoi ne Întorceam acasă, unde el continua să lucreze pînă după miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
reped să-și ia armele și se așază în formație. — Doi... Pusio privește concentrat. Are la început impresia că fiecare apucă la întâmplare ce-i cade în mână: care un scut lung și arcuit, care o sabie dreaptă, care una încovoiată. După ce-i observă însă cu atenție, își dă seama că scutul face întotdeauna pereche cu spada, iar tracii se apără numai cu paveze mici, rotunde sau pătrate, și mânuiesc doar săbii cu lama scurtă, toate curbate, uneori chiar de la mijloc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mizerie, bătând din palme. Acuzator. Văzuse sate lângă plantațiile de ceai, unde familii întregi de corcituri se aliniau să vadă cum treceau misionarii. Băieți și fete de vârste și staturi diferite, întinzând mâinile în fața colibelor; unul se trăda prin nasul încovoiat sau urechile clăpăuge ca ale Șefului plantației sau ale inginerului, ori poate ale Ofițerului medical Districtual. O discuție șocantă cu un bărbat în fumoarul unui club de țară. Te ajută să-ți treacă mai ușor serile lungi, nu? Oricum, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-o o tâmpenie făcută la beție, dar Gillman a simțit gustul sângelui de poponar și n-o s-o lase baltă acum. Urmărim cu râsete batjocoritoare, ca o mulțime pusă pe linșat, silueta dărâmată a sodomitului de Inglis, pe când spatele lui Încovoiat se face din ce În ce mai mic pe alee. Ray are alt pahar În mână. Îl aruncă În direcția lui Inglis, dar ratează cu câțiva metri și se sparge cu un bufnit Înfundat pe șosea, ciocnirea fiindu-i amortizată de stratul gros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai încântător oferit de natură mi s-a părut a fi răsăritul soarelui. Ieșeam pe plajă ,,cu noaptea-n cap”. Mi se părea că aud răsuflarea răcoroasă a dimineții care urca din greu, gâfâind ca o uriașă gânganie pe spinarea încovoiată a pământului. Noaptea își aduna valurile ei cenușii, luându-și rămas bun și începea să coboare aceeași spinare rotundă a Terrei. Se vor întâlni, undeva în drumul lor, schimbând un zâmbet în zori sau amurg. Apa mării era neagră-vineție. Vântul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lumina, Bologa! ― Aici e lumina! răspunse Apostol, triumfător, bătîndu-și inima cu palma. ― Da, da, ai dreptate! Aici e lumina și suferința... Aici e toată lumea! zise Cervenko cu o sclipire în ochi. Apostol Bologa trecu înainte prin șanțurile întortocheate, cu spatele încovoiat, cu ochii strălucitori, cu sufletul plin de încredere, împăcat și mulțumit, parcă s-ar fi purificat într-o baie de virtute. 9 Pe la amiază, pe când Bologa dormea încă, un zbârnâit strident, la căpătâiul lui, îl făcu să sară drept în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mă pot ridica. Ea a auzit imediat, într-o clipă era din nou lângă pat, cu peria de păr într-o mână, întinzând cealaltă mână către el, te ajut eu, tati, și încearcă să îl tragă înspre ea, cu spatele încovoiat și gura contorsionată, respiră greu prin nările ei fine, până când se prăbușește peste el, roșie toată, sleită de puteri, mami, chiar nu poate să se ridice. Cum adică, întreb eu speriată, te doare ceva? El murmură, nu mă doare absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
liniștește puțin, orice, numai să nu rămân singură cu el, mă învârt de colo până colo prin casă, îndes în geanta mea veche chiloți și șosete și un halat, exact cum am făcut atunci când m-am dus să nasc, pășind încovoiată de durere și contracții, care îmi frângeau trupul în două, și o perie și un sutien, dar deodată mă uit stupefiată în geantă, ce fac eu aici, împachetez lucrurile mele, nu pe ale lui, răstorn totul pe pat și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]