614 matches
-
care au fost întemnițați și, mai ales, siliți să-și macine viețile la Canal sau prin alte locuri ale întemnițărilor. O stranie senzație de văl de mătase așternut peste acel timp de crime. Constat că în mărturiile supraviețuitorilor nu răzbat încrâncenare, ură, ton vindicativ. Sunt relatări făcute pe un ton blajin, înțelegător parcă, aproape neutru, ca și cum ar povesti un film sau o piesă de teatru. Și iar mă conving de faptul că sufletul românesc nu este purtător de ură, nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
este legat de un odgon, la capătul căruia un altul îi hotărăște pașii, întotdeauna alți pași decât cei ai libertății despre care este silit să se extazieze că și-o recapătă periodic. Câte vieți nenorocite aiurea, din tembelism contabilicesc, din încrâncenarea de a transforma un simplu carnet maroniu, cartea de muncă, în semn al puterii și al supunerii insului mereu atârnat de un înscris oarecare, al unui altuia. Printre alte nenorociri inventate de comunism a fost și teroarea cărților de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Chinuitoare zădărnicie și minune mai presus de toate darurile Lumii, sufletul. Mă deprinsesem cu Vichi, cu gingășiile ei mărunte, cu mămoșenia ei, cu felul ei molcom de a nu mă lăsa de capul meu, de a-mi suporta fantasmele și încrâncenările. Durea fără ea și trupul. Dureau și gesturile părăsite. Durea renunțarea. Dar mai mult, mai adânc decât toate acestea, durea frica în care mă dezmeticisem. Mă pomenisem singur, rătăcind fără însoțitor, fără sfătuitor, fără alinător trupului meu prăbușit în fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Acești „holerici” au istovit și secătuit trupul țării ca pe timpul năvălirii hoardelor asiatice. Azi nu se mai muncește. Nu mai avem nici țărani, nici muncitori de calitate, conștienți și demni. Totul este pospăială și goană după bani. Trăim într-o încrâncenare, între muncă și nemuncă, între moralitate și amoralitate. Unii trăiesc numai pentru a mânca. Suntem o țară binecuvântată de Dumnezeu și înzestrată cu toate bogățiile pământești, dar „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă” așteptând. „De veacuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai aveam glas, ci doar un tremurat înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam sfâșiată încrâncenarea cu care de atâția ani ne zbăteam să ieșim din cenușiu. — Am mers să văd închisorile comuniste, unde au murit atâția martiri, se întunecă Ioana. Când te duci la 116 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE război, măcar știi pentru
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
stârnească dacă ar fi fost el Însuși Dumnezeul lumilor. Asemeni furtunii pe care, cu puterile lui și ale Întregii țări, o stârnise cu adevărat. Imperiul fusese oprit aici. Nici un pas mai departe. În jurul lui, miile de oameni Îngenuncheau, privind cu Încrâncenare spada care le vestea că Învinseseră cel mai puternic dușman al Europei și al Întregii creștinătăți. Ceea ce nu Îndrăzniseră să creadă că se va Întâmpla se Întâmplase astăzi, 10 ianuarie 1475, aici, la Vaslui, sub ochii lor. Fără nici un ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
decât târziu, și asta doar atunci când dorul de Ștefănel m-a aruncat Într-un fel de disperare. Tânărul se opri, căutându-și cuvintele. Nimeni nu-i Întrerupse gândurile. Căpitanul continua să călărească, privind fix În față cu un soi de Încrâncenare. Discuțiile despre fiul său cel mic Îi provocau Întotdeauna suferință. Se simțea neputincios fiindcă nu știa nimic și nu putea face nimic. Se Întreba mereu de ce nu-l luase În brațe, atunci, la Albești, de ce nu-l strânsese la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avea o formă și un comportament unitar. Dar În situația fără ieșire În care se aflau În acel moment, mâna Erinei peste a lui era parcă din altă lume. O lume În care n-ar putea avea loc nimic din Încrâncenarea și din oboseala tuturor celor care se aflau, călare, pe malul Prutului, așteptând clipa În care vor ucide. Oană Își desprinse mâna cu un gest pe care l-ar fi vrut tandru, dar care nu reuși să fie decât stingher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dușmanul, În punctul În care e putea fi ucis fără vreun sunet. Tăia cu o precizie inumană. Mai mult decât atât, șuierul ușor al sabiei nu era Însoțit de celălalt zgomot, anume gâfâitul, dovada sonoră a efortului, a sudorii, a Încrâncenării În luptă. Era doar sunetul imperceptibil, pur, aproape delicat, al unei săbii care aducea moartea Într-o lume cufundată În ceață. * Nu mai funcționa nimic. Nu mai existau flancuri, nu mai exista centru, nu mai existau nici măcar adversarii. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
călare ne așteaptă un baraj de ieniceri, cu șanțuri de apărare și țepușe pentru oprirea cailor. În mod ciudat, oamenii nu sunt obosiți. Au luptat mai bine de cinci ore, la lumina făcliilor. Acum continuă marșul spre sud, cu aceeași Încrâncenare. Este un mod uluitor de a răspunde, sufletește, unei porunci care venea parcă din interiorul lor. Ștefan le-a spus, la Suceava, doar atât: „Eliberați Moldova”. Sec, neutru, alb. Fără să țipe, fără să țină discursuri patriotice. Dar oamenii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai aveam glas, ci doar un tremurat înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam sfâșiată încrâncenarea cu care de atâția ani ne zbăteam să ieșim din cenușiu. — Am mers să văd închisorile comuniste, unde au murit atâția martiri, se întunecă Ioana. Când te duci la război, măcar știi pentru ce te duci, pentru ce mori. Aici
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
muniție. Sergentul, cel care vorbise, Îi luă la Întrebări. „Cu cine sunteți?” „Cu nimeni.” „Ați venit așa, de capul vostru?” „Da”, răspunse iarăși Scurtul, cu glasul nițel sugrumat. Lică nu zicea nimic, numai se uita la Sergent cu obrăznicie și Încrâncenare. „Știați că n-aveți voie pe graniță, cum să nu știți. Da’ ce v-ați zis voi? Ia mai dă-i În pizda mamii lor cu granița de stat! Ia să ne căcăm noi frumos pe legile țării și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu nici un chip să creadă În visul În care ceilalți se lăsau trași și Învăluiți. Mai târziu, când bătrânețea Îi lovea fără milă trupul beteag și când se spunea că avea un diavol atârnat de umeri, Începuse să vrea cu Încrâncenare a crede În Întâmplarea cu rătăcirea și să-și dorească, dureros de tare, o pereche de aripi. Până să-l doboare orbirea și boala, Însă, se ținea țanțoș și vesel și abia aștepta să-l Întâlnească pe Ectoraș la cârciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
crezut, de a privi același fapt, același moment, din altă perspectivă decât cea aleasă de cititor... Cu asemenea riscuri a ales a se înfrunta domnul profesor Alexandru Mânăstireanu, nonagenarul autor al acestei călătorii prin vâltoarea vremii, o călătorie făcută fără încrâncenare, în ciuda momentelor de crâncenă încleștare cu neguroase vremuri, o călătorie urmând firul cronologic al unui parcurs clasic: copilărie, vârsta armelor, durul botez al focului, maturitatea deplină - acel mezzo del camin di nostra vita - sinonimă, aici, cu perioada apostolatului, retragerea din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
oarecare, până când valul arestărilor se părea că s-a domolit... Ce știe lumea tânără și mai puțin tânără de astăzi cât de greu ne-a fost nouă, celor care nu inspiram încrederea regimului comunist, care își apăra cauza cu atâta încrâncenare! După ce s-a lămurit, inginerul mi-a vorbit despre atmosfera și preocupările elevilor din acea perioadă, punând accent pe felul diferit al elevilor de a percepe persoana educatorului, a profesorului. Menționa că persoana mea inspira disciplină și respect, deosebit. Îmi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe care am finalizat-o bine. Prin Vrancea, Buzău, Prahova s-au produs inundații. Prin Covasna și Harghita se anunță situații și mai dramatice, din punct de vedere climatic. Din spicuirile informative la TV, aceleași certuri politice nerezolvate încă, aceeași încrâncenare demnă de o cauză mai nobilă, încât nu știi cine are dreptate. Se anunță sigur că economia merge bine, se anunță și unele sporuri ce se vor atribui pensionarilor în a doua jumătate a anului. Ironic, vorbind... tragem nădejde de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de exemplu, a dăruit săracilor și bisericilor, mult mai mult decât acest sfânt. Numai că Becali dăruiește, fără a avea pretenția să fie trecut în rândul sfinților. Pentru noi românii, de vreo doi ani acest Sfânt Nicolaie, vine cu mare încrâncenare. Iată ce scriam anul trecut de Sfântul Nicolaie „Se votează. Se alege președintele țării pentru următorii cinci ani. Cine mai știe cum va vota fiecare, dar eu cred că a dispărut fenomenul numit "Votul mesianic". Sunt în minoritate cei care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lupte importante, în care mulți au pierdut imens. Păcat numai că am pierdut din gros și noi cei trecuți la modul perfid-diplomatic, la pierderi colaterale. Acum este un crâncen război economic, mult diferit de cele purtate până acum niște biete încrâncenări comerciale, pentru vreun petec de influență regională. Războiul acum, înseamnă că s-a ajuns la nivel mondial, printr o repoziționare globală a statelor lumii, pe fondul crizei, prin vaste manevre ce implică chiar până la modul nemilos mișcări economice, politice si
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Să nu uiți niciodată asta, fiule.” Nu uitase, dar învățase destul de repede că nu există viață sigură sau trai liniștit. Siguri erau doar banii. Cu ajutorul lor putea, din când în când, să-și cumpere mici felii de viață din marea încrâncenare a lumii. țara Românească fusese și încă mai era pentru el o astfel de felie. Sperase că va rămâne aici pentru mult timp. Ceva îl avertiza că în curând, mai curând decât și-ar fi dorit, această felie îi va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sunt cutremurătoare. Ce naiba s-a întâmplat acolo? Cauraincourt își strânse deodată pleoapele, ca și cum ar fi vrut să se apere de o viziune de coșmar. ― Dezastru! Hecatombă de cadavre! țăranii ăia ruși, mujicii... Ah! Ignorau toate ordinele de retragere. Luptau cu încrâncenare, cu un fel de obidă neagră, cu o mare sete de răzbunare... lavă de ură... Ura asta a mujicilor l-a doborât pe Napoleon. N-a fost un război pe viață. Nu, nu! A fost un război pe moarte. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
alungate din căminul lor de drept. Liniile de bătălie fuseseră trasate și toți cei care aveau vreo legătură, chiar și întâmplătoare, cu disputa, se simțiseră obligați să se implice și să-și facă auzit glasul. Sampath însuși fusese uitat în încrâncenare, deși numele lui era aruncat înainte și-napoi între cele două tabere adverse ca o minge de ping-pong. Scuipându-se unii pe alții pe față, abia putând să-și stăpânească mânia, indignarea și panica, se luptau din clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dovedit a fi o adevărată revelație - de fapt, ești o scârbă în toată regula. O spui de parc-ar fi ceva rău în asta. Deborah nu zâmbea, dar sclipirea din ochi dădea de înțeles că replica nu fusese spusă cu încrâncenare. Julia a rânjit. — Știi ceva? De fapt, chiar te admir pentru chestia asta. Și partea cea mai haioasă este că, deși am venit aici să mă prefac că vreau să fim prietene, într-o altă viață cred că ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lat și smolit și săream în sus de câte ori Rossi marca un gol în televizorul nostru. Aici pe acoperiș săream noi, pe alte acoperișuri, alții. Bărbații trăgeau și câte o înjurătură, ca atunci când veneau să-și plătească întreținerea, acum însă fără încrâncenare, lungind cuvintele și presărând printre ele comentarii și chiote. Păcat că nu era de față și profesoara noastră de istorie. Ar fi văzut cât e de frumos să bagi goluri. Când mingea intra în poartă, strigam toți într-un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cont de celebrarea eliberării din sclavie, vom elibera pe cineva, la alegerea voastră”. Tradiția iertării de Paște i-a dat lui Pilat oportunitatea de a pasa responsabilitatea destinului lui Isus, pe umerii acuzatorilor săi. Dacă îl vor mort cu atâta încrâncenare, atunci să-și asume responsabilitatea să-i dea sentința. Pilat nu este nici laș, și nici nu are principii. El este abil. Iertarea pascală este un adevăr istoric pentru că, dacă nu ar fi existat în realitate, nu ar fi fost
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
înspre soția sa ca să o știe cum arată : profilul mâhnit, privirea de copil necăjit care nu știe cum să se apere. O nevinovată dâră albastră mai plutește o vreme stânjenitoare printre mobilele grele de mahon, în timp ce Profesorul Mironescu tace cu încrâncenare. — Dar chiar persoane din strictul anturaj ne au spus... Jorj, nu-ți mai amintești ? Doar erai de față... stăruie, cu blândețe, Sophie. O blândețe rugătoare care, înaintea oricărui alt gând, declanșează în el o furie oarbă. O blândețe cu care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]