399 matches
-
unde te afli în fiecare moment. Totuși, nu era un loc în care să poți să te rătăcești atâta vreme cât știai unde trebuie să ajungi. Pașii te purtau transhumantic încotro ți-era îndreptat gândul. De ce anume a fost ales acest spațiu încrețit și după ce principii ermetice a fost construit acest sat, nimeni nu știe! Adesea m-am gândit la acest loc ca la o civilizație de gasteropode adunate aici din toate colțurile lumii. Au sosit pe rând fiecare cu casa ei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Înainte, pe coastă. Da, trecuseră doi străini, care se Îndreptau Într-acolo. Negura se risipea, eliberând mlaștina din Întuneric. Trecu de o ultimă dună, În timp ce calul pufnea de oboseală, acoperit de sudoare. Dedesubt, țărmul nisipos al Mării Tireniene, cu valurile Încrețite ale unui curent violent. Marea era pradă unei furtuni de vară, care pe uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald. Aruncă o privire rapidă de-a lungul liniei de coastă. Înspre stânga, către sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ori de câte ori se întorcea spre stăpâni, își arăta în lumina faclei ochii adânci și calzi. Era un bărbat zvelt și poate numai cu câțiva ani mai în vârstă decât Iahuben. Pielea lui neagră strălucea, dinții erau albi, părul des și ușor încrețit mărginea o frunte bogată, nasul puternic umbrea buzele destul de subțiri, ca arcul destins. Mâinile lui păreau vânjoase, umerii lui erau buni de urnit stânci. Și aproape tot timpul, cu capul ușor dat pe spate, se uita la cer. Soldații se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
teribil fiindcă Îl vedea pe tata cum se chinuia să-i ia greutatea, iar el stătea În covățica aceea de plasă "ca un mâț plouat" (cum Îi spusese "mama mama", adică bunica după cum o botezase verișoara sa, Alexandra), cu boticul Încrețit a plâns. Cred că eram tare ușor, spuse el mai mult ca pentru sine, și cred că... Erai un plângăcios și un pișorcos, Îl alintă mama cu o falsă mustrare, iar el sări de gâtul ei și o bombardă cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un adevărat Vulcan(##notă: Zeul focului și al metalurgiei În mitologia romană.##) la forja lui, cu părul strîns În coadă de cal, se mișca printre ei, Îndreptînd cîte un buric de lut cu arătătorul lui noduros sau netezind vreo sprînceană Încrețită. În Estrella de Mar, am descoperit la scurt timp după aceea, exista o comunitate artistică Înfloritoare. Pe străzile Înguste ce coborau spre port, un alai de galerii comerciale prezenta cele mai recente lucrări ale pictorilor și designerilor din stațiune. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că râde lumea de noi, spunea bătrâna în șoaptă. S-adunaseră vecinii meșterului, muieri cu copii după ele târâș, gospodari curioși și golani din cartier, glumind cu niște cârlane de fete. Nuntașii au pldcat în trăsuri împodobite cu panglici albe, încrețite, petrecuți de cântecele lăutarilor. În față ședeau mireasa cu nașul și cu soacra, după ei veneau Roșioară, nevasta brutarului și ginerele, apoi ceilalți mai în urmă. Caii gătiți tropăiau veseli. Biserica era tocmai în Grivița. Au străbătut mahalalele vecine, ocolind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce-i ținea capul înfășurat. Vițe cenușii de păr îi scăpau de sub legătura prost făcută și-i cădeau peste obraz. Și le îndrepta repede, mai se bătea cu palmele ei osoase pe genunchii ascunși sub o fustă neagră, largă și încrețită. - Numai să ai grijă de el, spunea, e cam pădureț, și mă uit la tine, maică, biserică de fată ești... e zgârcit, dă-l pe brazdă, învață-l cu o mâncare bună, cu o cămașă ca lumea pe el. De-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
beton, scoțând cuțitele. Strigătele se amestecară cu înjurăturile și parlagiii tăiară scurt. Boii cădeau. Cu mișcări iscusite, oamenii despărțeau capetele de trunchiuri și trăgeau pieile. Ultimul animal pe care-l tăiase Marin Pisică era roșcat, cu un păr scurt și încrețit. Căzuse la picioarele lui și se mai zbătea puțin, mustrîndu-l parcă cu privirea lui moartă. - Țin-te, nea Marine! îi strigă Chișcă dintr-o parte. Pe poarta de fier intra în galop o ciurdă de tăurași negri. Tăietorului îi tremurau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de un parfum puternic încât să mă amețească, de parcă cineva l-ar fi pulverizat chiar atunci în fața mea. Venea de la un rond de crini albi, care-mi ajungeau până la brâu, în formă de pahare de șampanie cu picior, cu marginile încrețite, cu petale opace și cerate, fără cusur, ca în povești. Tulpinile erau atât de închise la culoare încât nu se distingeau în întuneric, iar florile păreau că plutesc, suspendate în spațiu. Am rămas pironită în fața lor. —Sam! zise Hugo, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
irosit. Oare l-am dat și pe Box I (fiul și soțul lui Loulou, cățelușa menajerei), acel bătrân dachshund maro care doarme buștean pe canapea? Nu, cred că el Încă Îmi aparține. Botul lui sur, cu un neg În colțul Încrețit al gurii, stă cuibărit În curbura alcătuită de picioarele din spate și din când În când un oftat adânc Îi destinde coastele. Este atât de bătrân și somnul lui este atât de bine capitonat cu vise (visează niște papuci buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
plăcut. - Era copilul meu. - Și al meu. Ți-am atras atenția că o să fac asta și am făcut-o... Problemele lui s-au Încheiat. - Nimeni nu are dreptul să dispună așa de viața altuia. Se uită la ea cu fruntea Încrețită: - Eu am, o asigură. În vechea Grecie, spartanii Îi aruncau În prăpastie pe copiii cu probleme. Multe animale Își ucid și ele puii... Numai specia noastră se complace În a-i lăsa să trăiască pentru a-i distruge apoi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
De - anul nou el sta de strajă. Și din trestia plecată El privea la apa fină, Cu oglinda-i nemișcată Strălucind sub luna plină. Deși știi că apa-i moale Totuși placa-i de cristale Parc-ar fi încremenit. Ne-ncrețite, plane, pale, Viorii au adormit. Rădăcinile în pături Sub pământ s-a-ntrețesut Și pornesc în mii de lături, Flori frumoase la văzut. Colo-n snopi, colo câte - una, Colo-n fire se-mpreună Îndoite într-un trunchi; Ici o pajiște într-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
semn de refuz și se despărțiră. —A fost foarte ciudat, spuse Lauren. Instalate pe bancheta din spate a Mercedesului lui Gerski, așteptam să ieșim din parcare În spatele unui șir de mașini negre identice. Toate, inclusiv ale noastre, aveau perdeluțe negre, Încrețite, peste geamuri. Era ca și cum te-ai fi aflat Într-un salon funerar ambulant, numai că nu ne mișcam. Traficul era un haos. Nimeni nu se deplasa. — Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o. —Păi, ne-am Împrietenit la cataramă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
categorie de oameni, nu se mai prea înregistrau modificări importante. Așa era Karin - tante. Parcă și acuma îi văd capotul acela destul de sobru, de mătase, cu flori pe un fond muștar, la mâneci brodat cu gust, și mâinile cu piele încrețită și ușor pătată cu semne de mamă, care apar, așa cum știam eu, la bătrânețe, ca și cum dorul de mamă al bătrânilor, ar fi mult mai ardent sau ca și cum odată cu o vârstă înaintată, tinzi să auzi mai frecvent chemarea mamei. Hainele și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ta și te voi ruga să-mi dai drumul“. Nu se adresa unei iubite. Cuvintele nu aveau puterea să aducă În memorie fața vreunei fete din anii săi pustii și dedicați politicii, dar i se arătară părinții lui, cu fețele Încrețite a râs, fără a mai fi intimidați de omul cel educat, de doctor, de cel aproape domn. Apoi, cu o voce ceva mai Înaltă, el cântă partea fetei. Glasul Îi era mai puțin aspru și s-ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ascund printr-o tunsoare zero, am burtă și port ochelari rotunzi cu ramă neagră. Ochelarii, pe care nu i-am cumpărat decât de vreo două săptămâni, Îmi provoacă o permanentă ridicare a sprâncenelor, așa că umblu mai tot timpul cu fruntea Încrețită, părând mirat, Îngândurat. De fapt, acum nu mă gândesc la nimic. Simt c-ar trebui s-o fac, că aș avea la ce, Însă mai amân o vreme. Încalec pe bicicletă, Încep să pedalez agale, fără chef. În fine, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
îngăduia mobilitatea liniilor, dar și o bruscă fixitate, de mare efect. Fruntea netedă, obrajii de mătase. Buzele palpitând continuu, umede. Ochii intenși, ape negre, violete, pline de vârtejuri. Părul rărit acum și aspru s-a fixat în rugina unei calote încrețite, zburlite. Ridurile subțiri ale frunții par urmele unei perii metalice care a rănit cu răbdare. Pielea fumurie, trasă, peste pomeții ascuțiți. Fața uscată de vânt și soare, carbonizată, orbitele adâncite, cicatrice în jurul ochilor și la tâmple. Rotește puțin fereastra din stânga
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ciudat Încât prima oară când Îi văzurăm, ne speriarăm de ei. Erau mici și slabi, nu prea aveau dinți În gură, iar ochii abia dacă li se vedeau din spatele unor crăpături Înguste, ce urcau ascuțit spre tâmple. Aveau cu toții pielea Încrețită și cafenie și miroseau a seu rânced, mai ceva ca cei din neamul Cipusik. Au luat-o la fugă deîndată ce ne-au văzut, lăsând În urmă toată bruma lor de avut. Am strigat după ei, dar atunci au fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și eu, mai de-aproape și în voie, fața inginerului, care se asemăna atât de mult cu o broască, ochii atât de bulbucați și gura atât de mare, într-un cap rotund și tuciuriu, cu fruntea joasă și părul negru, încrețit, iar trupul scund, umerii încovoiați, pântecul diform și picioarele scurte. Simpatia și dragostea pe care le răspândea acest patron al meu erau cu atât mai greu de înțeles. Cel puțin pentru mine, Narendra Sen era un bărbat seducător, deștept și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
loc și pentru alte cifre, sub greutatea ceasului. Pur și simplu trebuie să mai scrijelesc, acolo, și alte cifre. Sunt sigur că așa trebuie să fie. Un bărbat porni, cu pași nehotărâți, spre ușa de la intrare. Se întoarse cu fruntea încrețită: - Poate că e bine să știți că ceasul despre care vorbeați s-a oprit... exact la miezul nopții. Maynard nu se clinti. Continua să mormăie: - Sunt sigur că totul o să fie bine. Două femei se ridicară. - Ne ducem sus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
meu s‑a Întrebat dacă va fi În stare să suporte o nouă „surpriză“. — Mă aștept să fii diseară la petrecere, ca să Întâmpini oaspeții. Asta‑i tot. M‑am uitat la Emily, care părea absolut, total uluită, iar fruntea ei Încrețită dovedea că sarcina asta constituise pentru ea o surpriză la fel de mare ca și pentru mine. Am auzit eu bine? i‑am șoptit lui Emily, care nu a putut decât să dea din cap și să‑mi facă semn să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de modă din New York, o trupă de stiliști În coafură și machiaj parizieni și o selecție de mare clasă din cea mai stilată și scumpă garderobă din lume. — A venit mașina, Ahn‑dre‑ah? Arăta superb, Într‑o rochie scurtă, Încrețită, din catifea. — Da, doamnă Priestly, a intervenit Monsieur Renaud și ne‑a condus pe lângă un grup care părea format din editori americani, veniți tot pentru prezentările de modă. O tăcere Încărcată de deferență s‑a lăsat peste grupul super‑șic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gânditor și cu o privire de admirație invidioasă spre Titu, care înfuleca zdravăn din tocana ardelenească păstrată caldă. Gavrilaș era tot atât de mic la statură ca și nevastă-sa, avea niște mustăți groase și prea mari pentru chipul lui, fruntea foarte încrețită și o roșeață pe toată fața, parc-ar fi fost vopsit pentru o reprezentație de circ. Urmă o dezbatere amplă asupra perspectivelor tânărului. Se amestecă și doamna Gavrilaș cu amintiri discrete despre administratorul din Vlașca. Numai Marioara tăcea, pufnea din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lenevia și întrebă: ― Ce s-a întîmplat, omule? ― Poznă mare, nene, belea mare, glăsui Pravilă, parcă mai prăpădit el însuși din pricina efectului ce-l făcuse asupra șefului. Primarul era mijlociu de statură, cu ochii mici, vicleni și obrajii tăbăciți și încrețiți. Venea glonț de la conac și avea în urechi proaspăt glasul boierului cel bătrîn: "De unde știi, să-mi aduci hoții, primare, că altfel pe tine te iau de guler!" Parcă niciodată nu-l nimerise atâta de proclet pe boierul Miron, încît
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i ajute în toate. Iar ca o dovadă a solicitudinii guvernului, citi rar și cu glas muiat în emoție manifestul cu reformele, lămurind pe graiul poporului ceea ce i se părea mai puțin lămurit. Țăranii ascultară cu capetele goale, cu frunțile încrețite, cu priviri ciudate și nedumerite. ― Rămâneți sănătoși, oameni buni, și să nu vă abateți nici în viitor de pe calea cea dreaptă! strigă Baloleanu sfârșind și urcîndu-se în trăsură. Până la Lespezi, o jumătate de oră, nu mai conteni a scoate în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]