608 matches
-
reacție vehementă la adresa unei realități degradate, ce s-a preschimbat într-un bâlci infam, în care valorile și-au dereglat funcționalitatea, iar aparența ia locul esenței, într-un fel de cabotinism al istoriei isterizate. Poetul percepe istoria ca stagnare, ca încremenire în proiect, ca eleatism în care individualitățile se pierd, personalitatea umană este anonimizată, iar destinul colectiv sau acela al ființei private se găsește sub spectrul reificării, al unei mecanici a hazardului imperturbabil. Radicalizarea vocii poetice este incontestabilă aici, iar ieșirea
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
ignorați. Pactul de coabitare a fost impus de la Bruxelles, ca să continue ce era. Punct ochit, punct lovit. Nu s-a schimbat absolut nimic. Nu pretind să se fi schimbat. Pretind un singur lucru: să nu mă mintă. A fost o încremenire a situației, convenabilă pentru cei doi", a spus profesorul Ilie Șerbănescu, la Antena 3.
Ilie Șerbănescu: Ruperea pactului de coabitare, o mascaradă by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81898_a_83223]
-
de care are parte poetul? Ceea ce e încă mai grav pentru un creator, ar fi intervenit, în cazul său, indiferența, "armistițiul tăcerii": "Cum se întîmplă și cu alți scriitori, pe Goga îl apasă de mai multă vreme un mare risc: încremenirea imaginii lui într-o schemă rigidă a receptării, perpetuată în virtutea inerției. Nimic nu ar mai fi în stare să resuscite vreun interes dincolo de verdictele unor judecăți casante". Dar autorul Cîntecelor fără țară a fost o glorie a literelor românești cum
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
gânduri. Oricare ar fi fost resorturile ei adânci, nu se poate ca ieșirea din cursă a șefului statului să nu-l fi frisonat puțin pe Iliescu. Dacă alergând alături de Constantinescu nu aveam răgazul să-l analizăm prea bine, acum, în încremenirea de-o clipă, îl putem contempla în întreaga sa ticăloșie. Un supraviețuitor al războiului rece - și nimic mai mult. Un bătrân pofticios de putere care, la șaptezeci de ani bătuți pe muche, pretinde că ar mai fi în stare să
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
testamentului conține ceva brutal, sufocant, ireparabil. E o experiență a limitei. Îți contempli propria finitudine, ieși din zodia indeterminării ignorante, a disprețului față de timp și de biologic. Accepți că, dincolo de zbaterea ta dezordonată, există un moment al tăcerii și-al încremenirii într-o efigie de care nu erai conștient. Autoscriptura reprezentată de redactarea testamentului e, simultan, o ușurare și-o piatră de mormânt. Dar oricât umor ai avea, oricâtă detașare, oricâtă filozofică înțelepciune ai fi dobândit, nu poți să nu constați
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
împletire, despletire/ din liane de nisip,/ viscole de amăgire/ troienesc pe arhetip.// Te rup gînduri în neștire,/ visuri iar te înfirip,/ împletire, despletire/ din liane de nisip.// O secundă de iubire/ pentru veci ți-ar da un chip:/ dorul de încremenire/ strigă-n setea lui Oedip,// împletire, despletire!" (Asupra lumii) Constatăm o atracție particulară a lui C. D. Zeletin către imaginea pietrei, sugerînd un "clasicism" natural: "Aud lăuntric ziua căzînd în săptămîni,/ ca pietrele desprinse prin beznă din fîntîni" (Ziua). Sau
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
căzînd în săptămîni,/ ca pietrele desprinse prin beznă din fîntîni" (Ziua). Sau: " Mișcarea se încarcă în simțuri; orice rază/ dă timpului o daltă și dalta mă sculptează" (ibidem). Sau: " Spre arbori mă îndrept și nu mai știu/ nimic din piatra încremenirii tale" (Ninsoare sacră). Sau: "și stau cu gîndul, unic obelisc,/ păzit de vasta albă stăruință" (ibidem). Dar viața nu poate fi încatenată nici în "clasicismul" naturii care e piatra, nici în cel al artei care e verbul orfic, decurgînd muzical
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
Cronicar Prostologhikon Ziarele din 14 noiembrie reproduc o declarație a unui parlamentar P.D. referitoare la PSD: ,,Înțelegem rațiunile politicii de imagine a PSD, dar nu acceptăm prostia și încremenirea în proiect" . Nu avem idee de sensul pe care-l dă dl Liviu Negoiță expresiei subliniate de noi. Știm că a fost propusă de dl Gabriel Liiceanu cu sensul: prostie. Fie că vicepreședintele P. D. comite o tautologie, fie că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15719_a_17044]
-
punct de vedere narativ, cît și din punct de vedere plastic. Iconografic, scenele de revoltă nu pot fi decît scene de grup, iar ca modalitate de tratare ele sînt opuse atît ideii de ceremonial, cît și suspendării previzibile într-o încremenire hieratică. Revolta nu este însă niciodată la Corneliu Baba o stare pură și o acțiune sălbatică. Dublată întotdeauna de durere, de o anumită descompunere lăuntrică, ea capătă, simultan, înfățișarea pierderii de sine, a disperării și a spaimei. O asemenea scenă
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
Coposu și alegeri a contribuit la crearea unei mitologii aproape mistice: românii s-au repezit la urne ca si cum ar fi urmat să-l aleagă pe Corneliu Coposu, si nu pe mediocrii săi companioni. Gângăvelile penibile de care am avut parte, încremenirea senila într-o inactivitate păguboasă (dar extrem de lucrativa pentru ăvechea gardă") a unei echipe ridicate la putere exclusiv pentru că hazardul îi adusese în preajma lui Corneliu Coposu au început rapid să dezamăgească. Obtuzitatea vârfurilor țărăniste (destui dintre ei cu probleme rușinoase
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
echipe ridicate la putere exclusiv pentru că hazardul îi adusese în preajma lui Corneliu Coposu au început rapid să dezamăgească. Obtuzitatea vârfurilor țărăniste (destui dintre ei cu probleme rușinoase de dosar), tactică - excelentă în vremea opoziției, nefasta o dată cu ajungerea la guvernare - a încremenirii pe poziții de inflexibilitate și inactivitate au transformat cel mai important partid al opoziției în formațiunea cea mai vulnerabilă. Astfel se explică atacurile aținerilor lupi" ai lui Petre Român, care au simțit că pot rupe o halca și mai zdravăna
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
fi acuzate de păcatul tinereții, dar care ocupau funcții importante au avut de ales între a-și apăra ideile, caz în care erau silite să se despartă de funcția lor sau să se adapteze. Făcea carieră pe atunci o sintagmă - "Încremenirea în proiect" - lansată de dl. Gabriel Liiceanu, dar a cărei putere de pătrundere era dusă la ultimele ei consecințe în lumea dezbaterilor de idei, populată îndeobște de umaniști, nu și în lumea economiștilor și a tehnicienilor, susținută de politicienii puterii
Bătrîni paznici ai democrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17031_a_18356]
-
Mariana Neț Literatura e plină de ceasuri. Cele din casa domnișoarei Havisham au fost demult oprite, din dorința, avută, de a ține în loc timpul, însă demonstrează doar că totul moare - sau, mai rău - decade, în absența - sau încremenirea - timpului. Ineluctabil și ireversibil. Deci mai pronunțat decît se produce același fenomen în timp și din cauza timpului. Pentru că acceptarea unui timp care se scurge implică și o încercare de a i te opune, deci o luptă. Din care, uneori și
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
copilăriei văzute solar și neprihănit. S-a observat că Dan Lungu alege o soluționare a prozei lui pe filieră rusească, prin instaurarea unui misticism specific. Rezolvarea este valabilă numai pentru finalul cărții. Întreg romanul stă sub semnul provizoratului și al încremenirii. Iar ceea ce păstrează iluzia existenței este alcoolul. Ei bine, în redarea universului unui alcoolic sensibil rezidă tot farmecul cărții. Dacă există un Dumnezeu al bețivilor, atunci el poate să-și aleagă negreșit profeții din stirpea lui Victor. Dan Lungu alege
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
creația lui Naum participă, într-un fel sau altul, la o serie de momente de ruptură în planul gândirii artistice românești, rămânând, însă, cât se poate de personală. Pe de alta, scriitorul fuge în orice mod posibil de clasicizare, de încremenire în oricare din aceste rupturi. Structura insurgenței avangardiste este, în concepția poetului, una radiantă, care sălășluiește simultan în mai multe dimensiuni, dar fără să se identifice în totalitate cu nici una. Ea este dincoace de ele, ca ideile platoniciene. În fine
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
viitor. V-ați născut ieri", raportează Neculai Crăciun, însărcinat cu operația de curățire a trecutului lui Grancea, de eliminare a omului din acel trecut. Victima se răzbună, însă; personajul umil, tăcut - o umbră - devine reprezentarea lumii înseși; Petra Maier, în încremenirea și umilitatea ei, e chiar lumea românească postbelică, Cezar, copilul născut iar nu făcut într-un lagăr sovietic (din Supunerea), e un Mesia al vremurilor tulburi, simbolul christic al unei lumi răstignite ("Dumnezeu nu vine pe pămînt. Are trimiși", spune
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
putea zice, riscând o definiție polemică a genului - un tip aparte de autoficțiune. Deoarece condiția esențială și obligatorie de existență a controversatului gen nu este nici identitatea nominală, nici jonglarea cu timpurile verbale (dinspre trecutul autobiografic înspre mai-mult-caprezentul autoficțional), nici măcar încremenirea într-un eu enunțiativ lipsit de nuanțe, ci problematizarea, explicită sau nu, a acestui raport delicat, imposibil de tranșat, între adevăr și ficțiune, între ceea ce există și ceea ce se scrie că există. Când Carrère promite să spună adevărul despre el
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
prăpastii de plînsetele lor,/ cresc negurile sure, alunecînd tăcute,/ Ies după stînci în pripă și pier că un decor/ Retras de mînă unei ființe nevăzute..." (St. O. Iosif, Talăngi); Nici un pic de vînt nu bătea și toate cele aveau o încremenire stranie de decor zugravit, care de la o vreme te făcea să clipești din ochi fără să vrei, ca să te asiguri de realitatea lui" ( D. Anghel, Din tainele lunii). Decorul secesionist, așa cum am mai spus, este construit prin excelență din efecte
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
ghirlande. Vom asista la încovoieri, mlădieri, ondulări, șerpuiri, încolăciri, despletiri, destrămări. Flexibilitatea infinită a liniei secesioniste modelează puternic viziunea scriitorilor și obține prin ea efecte inedite. Căci literatura că arta a succesiunii conferă graficitătii o dimensiune temporală, o smulge din încremenire și îi imprimă dramatism. N-ar fi, poate, un abuz terminologic să vorbim în consecință de... desen animat! Șarpele, "că o panglică undoioasa, a alunecat prin ierburi și s-a ascuns printre flori" (D. Anghel, Din paradoxele unui muribund); "orzurile
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
prefațatorul, preia comod și fără furie tocmai clișeele protestatare, ale revoltei cu sau fără ștaif. Găsim în acest român toată recuzita livresca uzata a genului: mai "68, mișcarea hippie, stilul câmp, Catcher În The Rye, Eminem, 2Pac, Cobain, BodyCount ș.cl. Încremenirea în nonconformismul clasic, déjŕ-vu pe toată linia. În loc să se încarce de tensiune, românul devine previzibil și, pe alocuri, teribil de plictisitor. Dar să vedem cam care ar fi indeciziile autorului și impreciziile prefeței: 1. Tocmai pentru că Șchiop, naratorul-personaj, deși își
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
pesediste. Spaima de nou, întreținută la modul isteric de aparatul de stat, îi determină pe dezmoșteniții soartei să se bulucească și să voteze compact în favoarea împilatorilor. E un vot irațional, veți spune, dar cu atât mai puternic. E votul în favoarea încremenirii, a speranței de a bloca societatea la acest moment când - au ei impresia - cineva, Tătucul, încă se gândește la ei. Marea mea dezamăgire sunt, însă, românii din străinătate - așa-numiții căpșunari. S-a creat iluzia că, trăind într-un mediu
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
agonie lină, oboseală fără împotrivire, amestec de greu de nesuportat al vieții și de curiozitate față de ea. Așa încît, neavînd pe cine face experimente, Claudia Millian se oferă, ca manechin al propriei arte. Ea, și nu altul/ alta, străbate spațiile încremenirii apărată de voaluri care vin și pleacă din viață, cu pasăre albastră pe umăr: În ritmul meu dansează înstelarea/ și'n spații noi mi-alunecă cuțitul,/ Când tot mai sus mă cheamă depărtarea/ și ma adânc se face Infinitul..." (Prăbușire
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
durerea și leșinai; 5) statul pe prici în șezut cu picioarele întinse în față, cu mîinile pe coapse și privirea ațintită asupra degetelor de la picioare. Poziția părea un fleac pe lîngă alte posturi de schingiuire, dar după cîteva ore de încremenire îți venea să urli din cauza contracției musculare; 6) privitul îndelungat la becul aprins din tavan, ca într-un exercițiu de autohipnoză; 7) genoflexiuni și flotări făcute pînă la prăbușire; 8) echilibristică: ți se cerea să stai într-un picior pe
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
nu-l mai petrecem pe când dispare, îndepărtându-se (dedurându-se) din acum-ul de laolaltă-cu-noi (cei care îi rămânem doar în-urmă și nu ca-urmă). Expresia acestei orientări în raport cu acum-ul timpului este de atemporalitate, ca suspendare din timp (opus expresiei de încremenire în/sau eveniment). Credem că muzicile degajând acest etos de timp sunt clasificabile ca onirice. Nu de referim însă la oniricul ca design (ținând de estetica muzicală), ci la cel de caracter componistic, dat de modul concepției ca atare. Așadar
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
-mi memoria nu-mi amintesc să fi urât vreodată pe cineva, necum o entitate cvasi-abstractă precum Nicolae Ceaușescu. Pot fi supărat pe cineva într-o chestiune punctuală (îmi trece repede), pot disprețui pe altcineva (după mai multe probe irefutabile de încremenire a respectivului în proiect, sfârșesc prin a-l ocoli), pot refuza pentru câteva zile dialogul cu cineva care mi-a făcut un mare rău, dar apoi, inevitabil, lucrurile reintră în normal. Ceaușescu pentru mine nu a existat. În anii de
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]