1,207 matches
-
pe porumbei i-am dibuit - el gânditor, ea plictisită, „Nu-i tocmai cuplul fericit”, mi-am spus uitându-mă la ei cum spate-n spate lâncezeau. „Ce le lipsește ăstora îndată eu am să le dau: Nițică variație în liniștea încremenită, ca să-și astâmpere aleanul cu seva-n vrere priponită ... ” Și, lunecos precum un șarpe cu chip de-arhanghel ipocrit, m-am furișat lângă femeie - chitind c-acolo-i de lovit de vreau ca zidul șubrezit al ascultării să-l străpung
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
picătură dintr-o licoare străină, tot astfel în poeziile de care ne ocupăm nimic nu rămâne nedeterminat și fluent, totul cristalizează și capătă formă. Totul este apoi văzut: desfacerea bolții albastre peste întinderea lavei în fuziune a pământului primitiv, spasmul încremenit al munților, crengile crispate către licoarea opalină a cerului, imensitățile verzi și stătătoare ale oceanului nordic, fabulosul ofiral banchizelor etc. Iată atâtea viziuni, desigur, fantastice. Dar care implică o funcție intensivă a ochiului”.(T.Vianu-Ion Barbu) Este interesant că singurele
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
gât și ne-am cocoțat la „casa” gospodinei. În dimineața aceea, ca prin minune, se întârzia scoaterea la atelier. Așa încât se răspândise o atmosferă caldă, bună de intimitate”.(Dr. Galina Răduleanu, op. cit. p. 337-338) Uimitor este faptul că peste atmosfera încremenită a zidurilor și a celulelor înghețate, limbile celor suferinzi se dezlegau în povestiri împletite cu umor fin, parfumat și cu cântece murmurate de colinde. Pentru că nu au acceptat „lumina de la răsărit-care propaga dispersia întunericului peste creștini”, opunându-se ateo-comunismului și
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
picturii lui Ghenadie Jalbă: monumentalitatea eroică, fundalul dramatic, manifestarea a două tipuri de realități în interiorul imaginii: una de forță-dramatism și alta de forță - fragilitate, care pune în paranteze capacitatea omului de a se exprima liber, personaje prezentate static, cu atitudini încremenite. Pictura lui poate fi asociată în aceeași măsură și cu pictura românescă și cu cea rusească. În schimb, după părerea aceluiași critic de artă, Inga Edu este un pictor abstract, care trăiește exuberant în spațiul culorii, ce din instrument devine
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU”, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369020_a_370349]
-
o luase de mână și o dusese într-un cabinet deschis la parterul unui bloc. Până să înțeleagă prea multe, Vasilica fu ridicată pe un pat și curățată pe interior, cum ai curăța un porc abia tăiat de Ignat. Stătuse încremenită, cu picioarele ridicate pe brațele metalice, reci, fixate de pat, privindu-l fix pe Nicu, care îi zâmbea la fel ca în ziua în care îl întâlnise pe terasă. - Ce căutai în poșeta mea? - Aveam nevoie de niște bani. Totul
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
prin ceață, alături, buclele inelate, negre ca pana corbului ale tinerei profesoare, care pluteau haotic într-un lichid gros, de un roșu intens. Rochia ei albă, mulată pe corpul suplu, părea o pictură impresionistă. În spatele lor, celelalte două tinere stăteau încremenite. Se auzi apoi sirena salvării și oamenii cu veste portocalii deschiseră cu greu, ușile blocate ale autoturismului. Radu simți cum niște mâini puternice îl iau și-l pun pe o targă. - Șoferul este viu! Mai trăiește încă! strigă unul dintre
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PENTRU CĂ MERITAȚI Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului PENTRU CĂ MERITAȚI Îmi surprind privirea uneori încremenită rânjet întins peste botul pisicii în strădania de-a mesteca amarul fir de iarbă și mă scutur să-mi desprind gleznele de nevăzuta pânză de păianjen ce a cuprins pe nesimțite locul ca o pasăre-mpușcată zvâcnește inima și cade alături
PENTRU CĂ MERITAŢI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370049_a_371378]
-
regula, o casă cu acareturi pentru animale si păsări, un spațiu pentru închis oile pe timpul nopții, sau pentru muls. Câinii lătrau de zor, numai ei știau motivul. Era singura activitate care tulbura liniștea monumentală a dimineții de mai, pe balta încremenită. Deodată, parcă una dintre bambine a început să danseze ușor. Era un dans firav, nu unul hotărât al vreunui pește mare, care să muște din momeală. Cred că era ori un rac ce-mi controla momelile, ori vreun ghiborț [ii
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
cine mi i-o fi trimis? întrebă încântată Helga și se repezi cu nerăbdare spre plicul ce însoțea trandafirii. Pe plic scria cu litere caligrafiate ordonat: „Frumoasei și gingașei domnișoare Elisa, de la Nicolae”. Helga înșfăcă cu putere hârtia și privi încremenită grupurile de versuri ce o acopereau. - Cum, pentru Elisa sunt? Nu sunt pentru mine? Eu sunt mai frumoasă, eu trebuia să primesc florile! Și ți-a scris și-o poezie! Mie nu mi-a scris nimeni niciodată vreo poezie! spuse
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
ci unul care era numai pentru mine, unul care îi adâncea și mai mult gropițele semănate în mijlocul obrajilor. Glasul ei ca o simfonie îmi pătrunde urechile, inima-mi e slăbită din strânsoare, firicele fiebinți rostogolindu-se greoaie îmi brăzdeză fața încremenită, deschid ochii- ninge, ninge liniștit cu fulgi mari și albi ca sufletul mamei mele. Acum știu de unde avea atâta putere și cum reușea să facă vrăji. Dumnezeu o iubea. O iubea atât de mult încât în inima ei i-a
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
mea, ca un vinovat, deși Nazarineanul era calm și liniștit ca un nevinovat. Când a venit la mine, s-a oprit deodată și ca printr-un semn, părea că-mi zice: Iată-mă, am sosit! Câtva timp eu am rămas încremenit și priveam cu admirare, respect și frică, asupra acestei figuri de om supranatural, o formă de om, necunoscută numeroșilor pictori și sculptori, care au dat forme și figuri la tot felul de zei și eroi. „Iisuse, i-am zis în
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
totul și, uitându-se la oameni, simte cum i se înmoaie picioarele. - Mușcă-ți limba ! strigă Gavrea și iar se pornește pe râs. Se întoarce spre oameni. Arată cu un deget spre Ilarion și râde ca un apucat. Oamenii stau încremeniți [...] Nu râd, nu clipesc... Al lui Jurca, mărunțel și negricios, cu mustăți răsucite, își împinge pălăria pe ceafă și mormăie ceva, mânios. - Na, una ca asta n-a mai pățit cioroiul de când l-a făcut mă-sa ! râde Gavrea, mulțumit
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
la Emanuela și la Dragoș și iar la doctor. - Ilincaaaa! Fatăăă, cui m-ai lăsaat mamîîî! Strigătul mamei a cutremurat întreg spitalul de neurochirurgie, timp de câteva secunde repetându-se, parcă, prin toate holurile și încăperile. Cei prezenți au rămas încremeniți, însuși timpul părând a-și fi oprit curgerea. - Îmi pare tare rău, „mamă”, dar, din nefericire, nu a avut nicio șansă... Fiica matale... nu mai este..., spuse doctorul. Femeia plângea prăbușită în brațele Emanuelei, rostind cuvinte fără înțeles. Emanuela plângea
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
pe picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză speriat Istrate. Vru să prindă în mâini capul lui Ghiorghiță, dar rămase încremenit. Ortacul lui nu-l mai avea. Îi fusese smuls de suflul celei de-a doua explozii. „Nuuuuuuuu ! Nu se poate ...!” - urlă în sinea lui minerul neputincios. ................................. După un timp, în spate, la câțiva zeci de metri în sus pe galeria
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
La suprafața apei se formase un strat albicios, tremurător. Bunu își adună ochii să vadă mai bine. - Îs pline de jiermi, bombăni nepoata și apucă gălețile cu furie. Cred că nici păsările nu le mâncă! Pentru o clipă, Bunu rămase încremenit, fără să spună ceva sau să facă vreun gest. O auzea pe nepoată din ce în ce mai slab, pe măsură ce se îndepărta pe cărarea care ducea spre curtea păsărilor. Se întoarse spre toiagul rezemat de perete, se propti în el și se avântă în
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
în: Ediția nr. 1180 din 25 martie 2014 Toate Articolele Autorului Și fu iarăși lumină când se hotăra să se plimbe cu mâinile drese-ntr-o cupă pe langă bulevarde largi, despicate-n scuaruri potopite de vedeață. Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală, se scurg pe langă tălpile lungi, de înțelept repetent, si păsuie adierea trecerii sale. Apă uscată se prelinge și ea nevazută-n splendoare că să-nmoaie fântâni de tăcere și apoi gata, gândul muri. http://artelesistiintelevietii
ZANMAI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353835_a_355164]
-
voi și ... Dar nu apucară să-și termine balaurii vorbele, că dintr-odată se auzi ca prin farmec un foșnet puternic de pasăre și când de uitară să vadă cine face așa, Prințesa Lalelelor, balaurii, îngerii, oamenii și animalele rămaseră încremeniți. Foșnetul puternic de aripi se auzea din înaltul cerului. Toți văzură cum o pasăre neagră cu capul alb și cu ciocul auriu, înconjurată de culorile curcubeului, zbura cu avânt spre Țara Lalelelor. Zborul său măiestru îi fermecă. Numai vorbeau acum
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
ca nicicând; se țin petreceri lungi de săptămâni; în față la altar miresele mai plâng, când li se pun întâi pe creștet cununii. Rămâne-n suflet dorul cuibărit de toate câte trec pe rând, se duc... La gura sobei stau încremenit, că, de la o vreme, nu pot să mă culc. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: TOAMNA / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile
TOAMNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353890_a_355219]
-
Albumul sugerează efortul sintetic și totalitar al artistului plastic, criticul făcând o lucrare de ordonare și consolidare rațională pe o operă inefabilă, subtilă prin chiar esența ei misterioasă. Preocuparea pictorului este de a nu lăsa „actele” artistice într-un tipar încremenit, întrucât simțul său artistic se exprimă cu claritate în limbajul culorilor rupte din mediul în care creează. Iar dicțiunea ideilor din eseul lui Dumitru Velea e un mod de expresivitate a intelectului. Inteligența sa critică se consumă în nenumărate ceremonii
PETRU BIRĂU SAU POLICROMIA CA MOD AL EXPRESIVITĂŢII IDEILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353665_a_354994]
-
din aceleași buzunare teancuri de dolari, în bancnote mari și verzi, pe care le îndesă în piele până când Patronul își recăpătă forma inițială. În final îl cusu cu mare grijă. - Gata, e plin de bani. Cine urmează ? Savantul și Pilotul, încremeniți, nu scoaseră o vorbă. Omulețul își îndreptă privirile către Savant. Acesta se gândi, plin de panică “E rândul meu, ce mă fac ?” Dar chițăitul care i se adresă avea un ton amabil. - Tu ce dorință ai ? Savantul se mai liniști
ÎNTÂLNIRE DE GRADUL ZERO de DAN NOREA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354092_a_355421]
-
Desfacerea și înlăturarea bandajului a fost însoțită de ultimele explicații oferite de cele două specialiste în oftalmologie. A fost o clipă de tăcere profundă când s-au văzut ochii închiși ai lui Iustin. El a simțit momentul, dar a rămas încremenit. Lăură îl prevenise să nu deschidă ochii orice s-ar întâmpla. De altfel, imediat, ea a ridicat ochelarii de protecție pentru a fi văzuți de public și i-a așezat lui cu gesturi grațioase și pline de afecțiune. Nu a
UN ALT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354065_a_355394]
-
cuminte. Te bag în portbagaj, altfel.. - Să crezi tu, dobitocule! Deschide! a țipat Amalia încercând zadarnic să deschidă portiera. A încercat cu cea din stânga. Niciun rezultat. Deschide dobitocule, nu auzi? Când s‑a întors către el, odată cu întrebarea, a rămas încremenită. El rânjea diabolic și ochii parcă‑i scăpărau în cap. În mână avea un cuțit cu lamă lungă pe care‑l răsucea în fața ei. Printr‑o mișcare fulgerătoare, a îndreptat lama către bărbie și a lovit‑o puternic cu pumnul
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
risipita de viorile piccole Adieri sîngeroase tristețe durere Talgerele risipesc în cerul pădurii ultimele stele sclipitoare Castanietele mai se aud de departe, de niciunde Și deodată bourii negri Izbesc cu frunțile în frăgezimea driadelor Munții se pleacă în respirația animalului încremenit În propria noastră uitare de sine Cristina LILA Symphonie pour flûte et violoncelle avec une basse suspendue aléatoire Et soudain, le vent se lève Arbres enracinés dans le sol leur feuilles bruissent déchirées par de sombres nuages, Fourmillant comme des
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
CORDONUL OMBILICAL Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cordonul ombilical Gară, pustie... Lumina palidă a felinarului îngheață sângele , șinele nu mai cântă, coarde ruginite, arcușul nu le mai atinge demult. Mâna încremenită salută umbrele nopții, privirea caută perspectiva. A zburat... își caută gama. cântecul lui se va înălța? O ,mamă, tu ai fost doar lăcaș, nu e al tău. Lasă-l! Referință Bibliografică: Cordonul ombilical / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CORDONUL OMBILICAL de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357936_a_359265]
-
crudul război nu avea curajul să se arunce în linia întîi, ca eroii sau ca fanaticii, mai avea răbdare, dar această așteptare era dureroasă, năucitoare, doamne, cine o scăpa pe ea de singurătate, de dorul nestins și de palpitațiile nopților încremenite?! Nu, își zicea ea, viața ei nu se putea ofili în acel fel, ea nu era doar o femeie, în ființa ei gemea de nerăbdare o viitoare mamă, o amantă înflăcărată, o gospodină harnică și o nevastă blîndă și iubitoare
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]