1,250 matches
-
prin mulțimea care se îmbulzea, el căutând să ajungă cât mai în spate. Unii îi puneau în palmă mici monede de aramă fiindcă așa era obiceiul cu cei care erau eliberați. Se întoarse prin mulțime și văzu privirea aspră și încruntată a lui Pilat urmărindu-l. Se întoarse apoi și își făcu din nou loc printre sutele de bărbați iudei care se îmbulzeau către treptele pretoriului unde Pilat spunea ceva către cei din primele rânduri. Un bărbat însă își făcu loc
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
ruptul capului să-și supere noul său prieten, poate cel mai bun. - Nu trebuie să povestești nimic nimănui. Să nu uiți asta niciodată, a zis Bătrâna. - Nu, nu voi povesti. Îți promit, căluțul meu drag! Bunicul era destul de supărat. Privea încruntat, puțin pieziș, fără să spună o vorbă. I-a trecut destul de repede, dar numai după ce a examinat iapa cu atenție și a văzut că este bine hrănită iar băiatul este întreg și vesel. Mulțumit, a bătut cu palma crupa Bătrânei
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
nechezat, l-a împins jucăușă cu botul în piept, a scuturat capul și a plecat agale unde i s-a spus. Tudorel privea uluit la tot ce face bunicul său și la manifestările animalului. Strângând pietricelele în buzunarele pantalonilor, aștepta încruntat muștruluiala de care nu credea că a scăpat. După ce și-a frecat mâinile și s-a uitat lung după Bătrâna, până a dispărut în curtea cu acareturi, bunicul s-a răsucit încet, mustăcind, l-a fixat oarecum distrat, cu gândul
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
unui scrin confuz, Tu mi-ai dăruit speranța Rătăcită-n al meu gând, Eu am plămădit-o-n carte Iubind până la refuz. Într-o lume-n care Luna Nu-ncetează să apară Deși, nimeni n-o mai vede Printre norii încruntați, Mi-ai atins în șoaptă struna, Adormită-n prag de seară Să mă pot din nou încrede ... Citește mai mult Într-o lume-n care stresulși depresia e-n floare,Eu te-am întâlnit pe tineRătăcind prin vis de seară
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
viațaSe clădește navigândPrintre malurile moarteAle unui scrin confuz,Tu mi-ai dăruit speranțaRătăcită-n al meu gând,Eu am plămădit-o-n carteIubind până la refuz.Într-o lume-n care LunaNu-ncetează să aparăDeși, nimeni n-o mai vedePrintre norii încruntați,Mi-ai atins în șoaptă struna,Adormită-n prag de searăSă mă pot din nou încrede... XV. CÂT MĂ DOARE!, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 308 din 04 noiembrie 2011. Atât de mult te-am așteptat, Ca pe
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
ochii limpezi, poznași și plini de satisfacție ironică și a zis doar atât: - Tată, neica m-a bătut și nu... - Și nu te-a bătut bine! Asta ai vrut să-mi spui, nu? l-a întrebat taică-său privindu-l încruntat. Ce-i cu pălăriile astea rupte? Am venit la muncă, ori la distrus recolta? Din semințele care le făceau astea rupte, se putea produce aproape o jumătate de litru de ulei. Tu..., tu nu ai știut că uleiul s-a
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
Că fata... știu că vrea și ea! - Și eu vreau, nea Petrică și sunt fericită că ai venit..., dar cuuuu...., știi matale, ce zici?... Ești de acord? Toate privirile au trecut pe chipul omului care înghițea în sec, încordat și încruntat. Părea că nu și-a revenit din surpriză. Emoțiile îl învăluiseră vizibil. A mai înghițit în sec de două ori, și-a dres vocea și a vorbit aproape șoptit. - Eu știu ce e mai bine să fac?! Mi-e greu
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
joacă frumos, bătrânul ce zâmbește cald, cățelul plin de bucurie, pisica leneșă ce toarce a tihnă, toate pot deveni adevărate porții de sărbătoare pentru suflet și minte. Desaga cu bucurii este în inima fiecăruia. Dumnezeu nu are nevoie de oameni încruntați și veșnic nemulțumiți. Dincolo de momentele mele de povestit cu Dumnezeu, mă bucură mult scrisul, mă împlinește. Am cochetat și cu pictura, cu fotografia. Mă mângâie artele într-un fel aparte. Aștern gânduri, mă joc cu rimele, sau cu versul alb
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
și nu o să le fie rușine deloc? Și or să rămână la fel plini de defecte și de păcate, ce te faci, Doamne, atunci? Domnul s-a întristat deodată și mai rău, căzând pe gânduri. Avea chipul tare întunecat și încruntat, și pe obraji i s-au văzut lacrimile cum îi curgeau pe barbă. - Dacă nici după ce or să citească Opera lui Caragiale nu or să se schimbe, să știi că le trimit românilor un război mondial ca să se învețe minte
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
-i închide de teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este strigătul de iubire al cerului, acum însă simt altfel... Funiile ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă înfricoșează. Ador însă fântânile arteziene care par o revanșă a pământului, țâșnind spre cer în lumina razelor de soare și oferind strălucirea desăvârșită. Privesc spre geamul ferestrei. Vijelie strașnică. De data aceasta o neliniște
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
ocup eu de tot. Cât o să am în mâini numai hârțoage? Ce, are impresia că eu nu pot reprezenta clientul în proces? O să-i arăt eu că pot! Uite-așa, numai de-al dracu’, na!” a luat Mișu hotărârea, privind încruntat parbrizul și oglinzile retrovizoare de exterior. Odată ajunși în centrul municipiului, aproape de locul în care s-au întâlnit cu o zi înainte, a oprit lângă bordură. Preț de câteva minute nu a scos nimeni o vorbă și nu s-au
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
erau majore și petrecuseră multe nopți cu el, individual ori în grup. L-au privit curioase și neîncrezătoare. Avea față imobilă, exprimând seriozitate totală. Și-au îndreptat privirile pline de milă la celălalt, așteptând o hotărâre și, pentru că acesta tăcea, încruntat, fără sânge în obraji și cu maxilarele strânse, Angelica a început să râdă, hotărâtă să destindă atmosfera. - Nu te teme, gagiule! Cu Doru sau fără el, noi ne putem distra foarte bine, a ținut ea să facă precizarea, trecându-și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
să zică ceva. Instinctiv, s-a întors și Violeta spre ușă. Cei doi ieșiseră deja. A apucat doar să-l vadă pe Mișu cum trântește ușa după el și-i aruncă o privire scurtă, cât o clipită, pe sub sprâncenele-i încruntate. - De ce au plecat așa grăbiți? I-am deranjat eu, doamna avocată, cu ceva? - Nu, nu! Stai cuminte, nu e asta. Au înțeles, probabil ceva... Ne-au lăsat singure, dar... tu cunoști pe vreunul din cei doi avocați? - Eu? De unde, doamnă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
Și acum, continuă cel ce se dădu drept marele Budha, să vedem ce ai făcut cu viața ta. Momente de liniște se așternură, Popescu Altoi își revăzu întreaga viață, timp în care entitatea de lumină murmură de câteva ori, ușor încruntat: - Hm-mm ... hm-mm ... ! - Rău nu ai făcut, dar nici preceptele religiei mele nu le-ai respectat. - Bine, dar eu sunt creștin, strigă disperat sufletul lui Popescu Altoi. - Pentru a-ți curăța spiritul, te vei reîncarna într-o familie foarte săracă și
NU-I PENTRU CINE SE PREGĂTEȘTE, CI PENTRU CINE SE NIMEREȘTE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360504_a_361833]
-
și-i vei citi cu voce tare, până-i intră bine în cap... drepturile și îndatoririle unui militar. - Tovarășe comandant, permiteți să raportez... - Ce mai este!?... - În regulamentul militar este stipulat dreptul militarului de-a raporta superiorilor... - Știu, mă privește încruntat Ceapaev, dar nu ai citit și nici n-ai învățat bine sensul acestui articol, prin care militarul beneficiază de dreptul de-a raporta. Cred că ai reținut?... și se uita spre mine să vadă dacă n-am chef să-i
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
Cum, a fost Vera? Aici? Și de ce nu m-ai chemat? - Ba da, te-am strigat! - Și? - Ai spus „Iimediat”!... Erai pe facebook! Am stat o oră în sufragerie. S-a uitat îndelung la tablouri... Mai zâmbea, dar uneori era încruntată... Odată a și chicotit ! Dar, nu mi-a spus de ce. Apoi, a plecat. - Ei,... poate-i mai bine așa! - Cum a fost pe facebook? - Pentru mine, e o relaxare. Știi cum e facebook-ul? E o lume în care năvălești fără
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+14 !): FACEBOOK de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359758_a_361087]
-
David de mâncat(mie îmi pierise pofta după primii doi cartofi) și să ies la aer.Poate acolo voi zări oameni frumoși,mă gândeam,plimbându-se alene de mână,sub luminile de sărbătoare întinse deasupra lor. Altă dezamăgire!Aceleași priviri încruntate,ținute șleampete,femei cărora nu le puteai zări chipul sub măștile grele de fard,călcând șovăielnic,cu teamă de a nu pricinui daune caldarâmului,în cadere.Ma uităm după bărbatul mândru,drept și luminos,cu palton de stofă și fular
BARBATUL IN PALTON DE STOFA VS OAMENII MANGUSTA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359874_a_361203]
-
că tare mi‑e frică de viitorul lui. Nu se leagă învățătura de el nici cu de‑a naiba. Nu‑i place cartea, dar prostii face cât e ziulica de lungă. Știu eu cui seamănă el așa”, medita Ioana, privind încruntată preșurile decolorate de spălările făcute în timp. La ultimul gând a tresărit și s‑a uitat speriată la bărbatul ei, care tocmai plecase, parcă mai îngândurat decât ea. În acel an, la București, Gabriel s‑a simțit mult mai în
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
ochii limpezi, poznași și plini de satisfacție ironică și a zis doar atât: - Tată, neica m‑a bătut și nu... - Și nu te‑a bătut bine! Asta ai vrut să‑mi spui, nu? l‑a întrebat taică‑său, privindu‑l încruntat. Ce‑i cu pălăriile astea rupte? Am venit la muncă, ori la distrus recolta? Din semințele care le făceau astea rupte se putea produce aproape o jumătate de litru de ulei. Ori tu nu ai știut că uleiul s‑a
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
fi fost rânduiala lu Dumniedzău și n-ar mai fi fost comunism. Era în anul 2000, eu votăm pentru prima dată și nu știam ce să aleg între Ion Iliescu și Vadim Tudor. Unchiu Culiță s-a gandit câteva clipe, încruntat, înainte să-mi spună: - Băă, pe de-o parte, ar fi mai bun Vadim. Pe de altă parte, tot Iliescu-i mai bun. Da pe dirept, nu-i bun niciunu, măi ducă-să dracu. Cu oricare votezi, pe javrele helea cu
Votez pentru zâmbetul fetei moarte la Revoluție. A-ți iubi țara înseamnă să faci astăzi tot ce îți stă în putere ca s-o poți iubi și mâine () [Corola-blog/BlogPost/338705_a_340034]
-
bârlog al vampirilor. Imaginația mea inflamată le dăduse și chip acestor vampiri, după fotografiile alb-negru ale unor români faimoși, puse în rame pe pereții Școlii numărul 7. L-am ales pe Emil Racoviță pentru că mustața generoasă, ochii duri și sprâncenele încruntate îmi dădeau senzația unui personaj malefic. Le-am împărtășit aceste considerații și prietenelor mele, care, însă, nu erau pe deplin pregătite să creadă că la doi pași de noi se află casa unui vampir. Cum eram tot timpul pusă pe
Cum am descoperit bârlogul vampirului Racoviță sau Expunerea unui impostor cinic () [Corola-blog/BlogPost/338692_a_340021]
-
de seamă tropăitul unor cizme soldățești care păreau a se apropia de el. Când se uită în direcția zgomotului îi veni să chiuie de bucurie. Șase zdrahoni cu haine făcute din fâșii roșii, galbene și verzi, comandați de unul mai încruntat, se apropiau de el. Cei șase purtau niște halebarde de spaimă iar șeful o sabie scoasă din teacă. - Muică, iote gărzile elvețiene! Să știi că fac ăștia f-un film p-acilea și mă băgară în el! Să vezi gheară
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
care nu interacționează negativ cu aceasta. Deși administratorul demonstrase în repetate rânduri un profund respect pentru Tekla, acum încălcă limita protocolului: - Este o aroganță să pretinzi sau să crezi că poți controla întru totul tendințele altei specii! Tekla îl privi încruntată. Keron nu mai spuse nimic. Era o persoană în vârstă, cu experiență și era conștient că dacă un cercetător obținea un proiect, indiferent care ar fi fost argumentele contra aduse de un administrator, acestea nu ar fi valorat nici cât
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
vreo întrebare degradantă legată de originile mele. Adică exact opusul a ceea ce li se întâmpla prietenilor mei români peste tot în lume. Ca suedez în străinătate toate-s bune, toate-s frumoase. Prietenii mei români sunt adesea întâmpinați cu sprâncenele încruntate și, la angajare, est europenii primesc salarii mai mici decât cei din vest. Ceea ce nu este drept. Când m-am reîntors în România, ceva m-a frapat: discrepanța micimii cu care țara este descrisă în presa occidentală și ceea ce este
„România ar lua punctaj maxim în topul țărilor prost înțelese”. Cum m-am îndrăgostit de această țară () [Corola-blog/BlogPost/338252_a_339581]
-
Au fost șase zile în care expresia patentată acum câțiva ani #neamunit a dobândit substanță, și din punct de vedere al neamului, și din punct de vedere al unirii. Au fost șase zile în care în care, în Bucureștiul mereu încruntat, nervos, arțăgos, nemulțumit și agresiv (mai ales în aglomerări), Piața Victoriei a fost o insulă de civilizație vestică așa cum unii dintre noi o visăm când zicem #vreauoțarăcaafară. Piața Victoriei a fost și încă este acest „Paradox Gospel” al României: așa cum
Suntem manipulați de inculta națională () [Corola-blog/BlogPost/338256_a_339585]