888 matches
-
înmiresmat și a grăit când Cuvântul lui Dumnezeu a cuprins-o cu Zorii surâsului îmbrățișării Sale divine. Tăcerea se așează în brațele Crucii, iar Cuvântul, se înalță ca axă verticală a Învierii. Pâinea noastră-Crucea noastră cea de toate zilele sunt încrustate în Tăcere și Cuvânt. Sufletul este lăcașul alb al tăcerii, iar Inima-privighetoarea celei mai frumoase cântări. Dacă Cuvântul este limbajul Logosului divin, cel al Sfântului Duh este Tăcerea sacră. În inima și în sufletul creștinului sunt cele mai armonioase liturghii
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Fecioara-nașterea Dorului și trăirea după divin, Femeia-născătoarea de prunci, ziditoare a unității Familiei și Mama-ca pedagog al creșterii și educării fiilor duhovnicești ai Neamului și ai Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos. În chipul FEMEII creștine, în ființa ei enigmatică sunt încrustate harul, chemarea, alegerea, credința, ruga, jertfa, misiunea, vocația dumnezeiască, virtuți divine cărora li se atribuie în egală măsură venerație, iubire, recunoștiință, cântare, poezie: „Niciodată n-au stat mai frumos/ literele-acestea împreună/ decât în albastra treime/ a numelui tău INA.// Cu
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
de magie, Formule-nvechite, închise-ntr-un scrin De-un mag mai vestit sau de-un vraci pelerin, Să dau de vr’un leac, să-l am...Cine știe... Chiar poate-am să-ncerc, pe loc, o rețetă Prea fin încrustată-ntr-o piatră de gral, Din care-am să-ți torn, doar un pic, în pocal, Savoarea, în vin, să-i fie discretă. E scris că oricine va bea din potir Un strop, nu mai mult, va fi pe vecie
UN VIS CIUDAT de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381143_a_382472]
-
Pârvu, Nil Dorobanțu, Iosif Trifa, Ioanichie Bălan, Rafail Noica, Mihail Diaconescu etc., prin marii eseiști creștini: Dan Botta, Artur Silvestri, Alexandru Mironescu, Teofil Părăianu, Aspasia Oțel-Petrescu, Danion Vasile, Dan Ciachir, Dan Puric și prin mulți alți mari creatori-artiști s-a încrustat de-a pururi în splendoarea eticității noastre dacice frumusețea divină a nobilului suflet românesc. Dacă creștinul autentic trebuie să fie un diacon al Cuvântului, atunci poetul creștin este un sacerdot mistic, un profet al Logosului, iar preotul trebuie să devină
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de sensuri socoteam apusul, Când ploaia, pelerina-și dezbrăca! („În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă cristalină, Pe luciul său, grimasele lipseau, Acrobații secundele făceau, Dar șnurul e prea firav să mai țină... (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Referință Bibliografică
AVEAM CÂNDVA DOAR NUFERI ÎN PRIVIRE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381202_a_382531]
-
neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de sensuri socoteam apusul, Când ploaia, pelerina-și dezbrăca! („În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă cristalină, Pe luciul său, grimasele lipseau, Acrobații secundele făceau, Dar șnurul e prea firav să mai țină... (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Citește mai
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
neștire,Iar frigul arctic - un bătrân sihastru,În oaza-mi vie, nenăscut părea,Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru.Ce plin de sensuri socoteam apusul,Când ploaia, pelerina-și dezbrăca!(„În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă cristalină, Pe luciul său, grimasele lipseau,Acrobații secundele făceau,Dar șnurul e prea firav să mai țină...(din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016)... III. RONDELUL
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
stăpâni ai Timpului, dincolo de cuvinte, În oarbe oglinzi nu va fi mâine, nici ieri, din lumea umbrelor Peste flăcări lacrimile pietrelor vor dezlega taina lor. Acolo, pe ziduri și-n iarba ruinelor și-a scris numele de copil, Mici hieroglife încrustate de curcubeul vechiului timp, Se-ntoarce cu gustul vântului și-al sării pe obraji, cu-aroma ploii în păr, ... Citește mai mult Din palma întinsă fire de nisip se scurg în delta vântului,În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Pământ, stăpâni ai Timpului, dincolo de cuvinte,În oarbe oglinzi nu va fi mâine, nici ieri, din lumea umbrelorPeste flăcări lacrimile pietrelor vor dezlega taina lor.Acolo, pe ziduri și-n iarba ruinelor și-a scris numele de copil,Mici hieroglife încrustate de curcubeul vechiului timp,Se-ntoarce cu gustul vântului și-al sării pe obraji, cu-aroma ploii în păr,... Abonare la articolele scrise de irina lucia mihalca
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
și neîmblânzită a decăderii. Fiind un suflet dalmat, durerile toate mi Le-ai luat, Dorul Tău mă pustiește mereu, prin cetăți neștiute, Zborul ridicând praful de pe piatra, unde mi-ai săpat, Cuvântul pe care Tu, în suflet mi L-ai încrustat! NOI NE-AM RĂNIT PE TREPTE DE VENIN Noi ne-am rănit pe trepte de venin, Cuvintele preschimbându-le-n pelin, Și-am rupt iubirea ce ne era o pavăză, Un stâlp s-a frânt acum în zbor de fum
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
trimis albinele sau gâzele care au migălit pe pânză acele flori, dându-le nectar la schimb. Iar salba!.. Superba salbă cu galbeni de la gât era alcătuită din mai multe monede turcești de aur, de mărimi diferite, numite MAHMUDELE, după efigia încrustată pe ele, a sultanului Mahmud al II-lea, întemeietorul imperiului turc. Erau în salbă și unele monede mai mici, numite „napoleoni”, după efigia împăratului Napoleon al III-lea, sau „cocoșei”, de la cocoșul galic de pe revers. După numărul mahmudelelor din salbă
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
coșmarul cu frunzele galbene ca mahmudelele! Mai bine păstrez în memorie imaginea legendarei hore din ziua de Înălțare. Ce horă sclipitoare!.. (din volumul „FERMECATE OBICEIURI”, ed. Școala Gălățeană, 2005) Post-scriptum: Intrat în vârtejul vieții, uitasem numele autorului acelor frumoase versuri încrustate în sufletul meu. Și când am scris această povestire (oct. 2004), din dorința citării acelui poet, am căutat în dicționarele literare numele său. Crezând că-l cheamă tot ca pe vărul său din comuna mea, am dat peste Petre Stoica
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
O admiram că trăia fericită clipa, doar îl condusese în raiul ăsta citadin chiar pe Seneca. Eu? Nu nu mai contam pentru ea! Chiar defel! Mijlocul încăperii alinta un blat de lemn cu design în linii curbe. În el era încrustată o plită electrică pe care odihneau ibrice și ceainice cu siluete rafinate, adăpostind, pesemne, apa trebuitoare. Bănuiai asta doar, fiindcă nici un semn de cald nu altera atmosfera potrivit de răcoroasă în care arome delicate se întrepătrundeau... Aparate performante recondiționau aerul
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
mă ierți, iubite, că mai plâng Cu boabe mari de rouă ascunse-ntre petale. De-atâta cântec mut, tăcerile se frâng Lăsând domol să curgă prin mine, vii cristale... Tu, iartă-mă, iubite cu zâmbetul șăgalnic C-aș vrea să încrustez pe chipu-ți, fericirea. Peste poteci de dor, cu pasul tău năvalnic Ai alergat spre mine, să gusti din plin iubirea... Tu, dragostea mea mută, îmi iartă neputință De a plăti tribut, cuvinte nerostite. Sarut am pus pe slove, și-
TU, DRAGUL MEU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371410_a_372739]
-
o lățime de un metru - întruchipează tocul ușii sacristiei și datează din anul 1528. Acesta a fost realizată la Viena, la cererea învățatului sas Johannes Clyn (Klein), parohului bisericii din acea vreme. Pe cele două bazele ale tocului ușii sunt încrustate stema Clujului și simbolul bisericii universale reprezentând un pelican care își hrănește puii cu propriul sânge. Ascuns sub un înveliș de lemn, se află data realizării, care specifică anul 1528. Timpanul precum și cele două coloanele ale tocului sunt decorate cu
PIAŢA UNIRII, BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SFÂNTUL MIHAIL” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374811_a_376140]
-
toamnă târzie de sânge ostatic de lacrimi sărate De unde venise nu voia să îi spună dar îi povesti despre anii petrecuți cândva în casa unui artist ce știa să dăltuiască suferința în piatră să modeleze iubirea din lut și să încrusteze pe buze reci de ulcioare cald și cast sărut de fecioare Poetul ar fi vrut să-i spună să-și vadă de drum dar și să rămână parcă-ar fi vrut de parcă-l citi din priviri singurătatea-i șopti nu
PREȚ DE-UN ZBOR… de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374917_a_376246]
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 1696 din 23 august 2015 Toate Articolele Autorului AGATE MAGICE Spre tine gândul se abate, Fără să aibă vreun hotar, Aducând a frumuseților agate, Să le primești doar tu în dar. În medalionul cu aquamarin, Încrustat cu pietre nestemate, Aș vrea să fie chipul tău senin, Înconjurat de frumoasele agate. Viitorul tău să fie veșnic aurit, Cu chipul care m-a fermecat, Să pot vedea un zâmbet fericit, Protejată de al zodiei tale agat. Referință Bibliografică
AGATE MAGICE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373807_a_375136]
-
mă cuprinde Când nevăzute adieri mă-nvăluie, Le simt atât de profund, că-mi iau în brațe sufletul Mă întreb de ești tu Cu iubirea ce-o porți în buzunarul de la piept Lângă floarea de la reverul stâng Și lângă batista roșie încrustată-n diamante Din lacrimile de fericire de cândva Când rătăceam pe fire de lumină pe cărări de iubiri pe care presăram, extaziați, bucăți din inimile noastre Și ne scrijelam numele pe scoarța unui copac în inima lui Cupidon. Care dintre
INIMA LUI CUPIDON de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374045_a_375374]
-
în afară spre luminarea semenilor și a discipolilor. Și poate că ceea ce e cu adevărat valoros, rămâne tensiunea între ceea ce este spus și ceea ce este tainic, de neexprimat în cuvinte, de rostit cu “șoaptele Duhului”. Și aceste taine se află încrustate printre rânduri, în spațiile dintre cuvinte, în sugestiile de reflexivitate, în întrebările care îți încolțesc, nechemate în minte. Un astfel de demers - pertinent și responsabil e menit, nu numai să edifice, dar și să ilumineze sufletele. Abordarea în cheie teologică
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
de-a intra povara să-și treacă. Stelele stăteau agățate frunze-n copaci, Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor întâlniri ce ne bujorau față. Al vieții trubadur a adormit în pietre, Cu visul încrustat pe strunele albastre, își șuiera vântul cuvântul în viers de dor, Drag cu drag împleteau sărutul în pridvor. Un cer de marmură neagră dorul așterne Peste nisip de clepsidre sparte în mine, Se răscolesc clipele pierdute în hăuri, Cresc amintirile
CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375499_a_376828]
-
furie: - Martin Baston, vino în grabă, Căci ai de-ndeplinit o treabă! Îl vezi pe cel cu părul rar? S-a comportat ca un Măgar. Pentru insolenta-i comportare Scarpină-l nițel pe șale! Martin sosi în graba mare Și-i încrustă pe spinare Două vorbe ticluite. Măgarul tace și-nghite, Simțind acum pe pielea lui Că nu îi este dat oricui Stăpânul să-și lingușească, De ești de viță măgărească. Referință Bibliografică: Măgarul gelos / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
și la conținut. Auzi un pocnet de bici, ba nu, niște bubuituri. Anticarul o zorea. Să se grăbească! Văzu ca prin ceață că acesta împinse înainte-i și un ceas. Ultimul. Micuț cât unghia, de argint, acoperit cu un căpăcel încrustat cu puzderie de pietricele verzi, strălucitoare. Un ceas-medalion. Iar în loc de lanț, trona grosolan o fâșie cârpoasă și surie, ceea ce mai rămăsese dintr-o bentiță de rips negru de odinioară. Îi plăcu. Îl cercetă scurt, dar îl puse alături, pe taraba
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
era atât de indispusă. Poate se așteptase la un cadou mai deosebit adus de soț din capitala Cehiei după două săptămâni de absență din patul matrimonial. Și-ar fi dorit să-i aducă măcar un șirag de mărgele viu colorate, încrustate cu cristale Swarovski, însă el i-a adus o capă din blană de vulpe polară. Mai avea un guler în garderobă. Cei doi părinți liniștindu-se, își vedeau de mâncarea lor și discutau în șoaptă probleme casnice, de familie. Numai
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
ce-am păcătuit cuiva, de toate-n cârcă le duc eu? Am stat sub clar de Lună nopți, lui Dumnezeu m-am tot rugat să nu mai dea pedepse grele, că-n trupu-mi slab de mult mă ard. S-au încrustat pe fața-mi hâdă și-n ridurile din obraz, că numai timpul nu dezminte... poveri mai grele ducem azi. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: timpul / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1233, Anul IV, 17 mai 2014
TIMPUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372851_a_374180]
-
NEGRU-VODĂ BASARAB care a descălecat din țara transilvană a Făgărașului prin „cheile” Munților Carpați. El și-a stabilit capitala pe Argeș unde a ridicat mănăstirea Curtea de Argeș, de care se leagă legenda meșterului Manole. VASILE LOVINESCU evocă simbolistica ascunsă a figurilor încrustate în paftaua lui Neagoe Vodă și anume: ”o lebădă cu gât de balaur și cu cap de femeie, ceea ce ne duce cu gîndul la imaginea celestă a constealției LEBEDEI situată în vecinătatea Constelației DRAGONULUI, care poate fi considerat un alt
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371142_a_372471]