792 matches
-
fecioara învrăjbită. Sia suportase palma mai bine decât era de așteptat. Nu ra.jjr-tase, nu protestase, dar nici nu se corectase. împinsese cutezanța până la șifonierul sacru. Acolo, Lina, în afară de rufe și bani, țitiea o casetă din trusoul ei de fată, încuiată și interzisă ca și camera nevestelor din Barbe-Bleue. Intr-o zi, Lina, întoarsă din oraș pe neașteptate, găsise pe Sia la șifonier cu caseta în mâini, neviolată încă. Lina nu se asfixiase complet, dar trebuise ca însuși doctorul Rim, cuprins
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pot ajunge la o idee clară. Ce am în urma mea? G biografie? Sau un destin? Într-un vis ciudat, sfârșit cu o ploaie aproape roșie, mă aflam la Lisa. Vroiam să intru în curte și nu puteam fiindcă portița. era încuiată. Aveam vârsta mea de-acum, dar casa era tot cea veche, în care mă născusem, iar asta mă făcea să cred că părinții mei trăiau, se găseau înlăuntru și nu mă auzeau, trebuia să bat mai tare. După o așteptare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai mari decât cele date de stat, căci includeau, pe lângă taxele școlare și costul întreținerii în București, la internat sau la gazdă, uniforma, cărțile și trei călătorii, dus-întors, în vacanțe, la Crăciun, la Paști și vara. În afară de casă, care rămânea încuiată trei sferturi din an, "unchiul George" mai avea în Lisa și ceva pământ arabil, plus o livadă cu meri tineri, în "Luncă". Pământurile trebuiau arate, semănate, grâul trebuia secerat, cartofii trebuiau prășiți, culeși, duși în pivniță, iarba trebuia cosită de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să visezi". 17. La cincisprezece ani, aveam, prin urmare, lumea mea. Școala devenise o anexă. Nu mă mai interesau notele. Nici frustrările nu-mi mai ulcerau sufletul. Nu-mi mai păsa că eram considerat o "curiozitate" sau un "antipatic", un "încuiat", fiindcă nu luam parte la agapele colegiale și n-aveam nici un prieten, purtîndu-mă ca un adolescent fără adolescență. Lumea mea nu era, totuși, nici ea ferită de contradicții. Pe la șaisprezece ani, făcusem aproape o pasiune pentru Schopenhauer. Citisem și recitisem
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aminte că plecase și continuă să Înainteze liniștită; toate dormitoarele erau goale, ușa de la baia de serviciu era deschisă și Înăuntru numai tăcere, era o tăcere mormîntală, pe urmă cele trei trepte care duceau spre coridorul alb, În fund ușa Încuiată, În orice caz stăpînii erau la golf și Julius la dentist. Se sperie fiindcă nu mai era mult și vara se termina, dar după ce stătu la pîndă cîteva clipe se mai liniști: „Victoria Santa Paciencia, croitoreasa, Încă n-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede." 26. După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă, și era și Toma împreună cu ei. Pe cînd erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: "Pace vouă!" 27. Apoi a zis lui Toma: "Adu-ți degetul încoace, și uită-te la mîinile Mele; și adu-ți mîna, și pune-o în coasta Mea; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
să se descurce, datorită unor colegi pricepuți și studenților motivați care-i țineau locul în laborator. Dar nu-și mai permitea să-și rupă din timpul dedicat cercetării, acum, că studiul creierului ieșise din ascunzătoare. Imagistica și farmaceuticele deschideau încăperea încuiată a misterelor minții. Deceniul care se scursese de la publicarea primei cărți a lui Weber produsese mai multe cunoștințe despre ultima frontieră decât toate cele cinci mii de decenii de până atunci. Țeluri care fuseseră de neimaginat când Weber începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în caiși. Iubirea traversează mări de căutări și se cuprinde de-o flacără care aprinde sensul atâtor întrebări... Izvorul din care tot scot acest întăritor rachiu cu care scriu și-ncerc să fiu cheia intrării peste tot. Nu știu ce-i ușa încuiată, nu știu ce-i lacătul închis, iubirea face din abis o pajiște imaculată. Misterul scos mai la vedere ca zorile ieșind din noapte și mai întotdeauna apte să verse de pe creste miere, aur topit care așteaptă pe scări din vârfuri de coline
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
scria "Cabinet particular" - dacă era nevoie ca îngrijitorul să fie supravegheat, atunci aceasta se va face pentru un motiv care, deocamdată, era obscur. Și nu trebuia analizat încă. 17 Când intrară pe ușa cu tăblița " Cabinet particular", care nu era încuiată, Enin spuse: - Se pare că pe aici nu dăm decât de oameni respingători și nu găsim decât case murdare. Gândul pe care comentariul acesta i-l evocă lui Gosseyn îl făcu să zâmbească; așadar, după o scurtă pauză, el enunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lui, lăsînd în întuneric obrajii supți și concavitățile ochilor. Thaw își eliberă mîna și strigă: — Du-te acasă, spionule! Du-te acasă, trădător al democrației!... Mă urmărește pretutindeni, îi explică el lui Marjory și o ajută să treacă peste poarta încuiată. Cînd trecură pe lîngă universitate, Marjory, spuse: — Duncan, ai avut multe experiențe cu fetele? — Nu multe și toate de același fel. îi povesti despre Kate Caldwell, Molly Tierney și June Haig, pe un ton relaxat și glumeț. Ea îi punctă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fără colac și lanț de tras apa. El stătea în colțul opus, pe diagonală, pe o platfomă mai înaltă cu cîțiva centimetri decît podeaua, și acoperită cu linoleum roșu. Ușa avea o suprafață metalică și își dădu seama că era încuiată. îl durea capul, se simțea împuțit și era sigur că se întîmplase ceva îngrozitor. Trase păturile în jur, își mușcă buricul degetului mare și încercă să gîndească. Sentimentul dominant era de împuțeală, de dezordine și pierdere. Pierduse pe cineva sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cel de sus, se întinse, dar ei rîseră și ziseră: — Nu, nu, Jimmy! El se dădu jos, iar ei îi dădură două pături și-l conduseră spre o altă ușă. El intră, apoi auzi cum ușa se trîntește și este încuiată. Se înfășură în pături și se întinse pe o platformă într-un colț și adormi. Și acum era treaz și cumplit de nefericit. Sări în picioare și începu să meargă în cerc plîngînd: — O! Am fost rău, prost, ticălos, prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
16, cel puțin. Trei alte uși răspundeau în living. Crang le arătă: ― Dormitorul, sala de baie și intrarea din spate. În dormitor mai e o ușă care dă tot în camera de baie. Șovăi și continuă: ― N-o să fii nici încuiat, nici păzit, dar în locul tău n-aș încerca să fug. Pot să-ți confirm că nu vei putea ieși din Palat. Surâse. Expresia feței era încurajatoare și amicală. ― Vei găsi în cameră un costum de seară. Poți fi gata peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
16, cel puțin. Trei alte uși răspundeau în living. Crang le arătă: ― Dormitorul, sala de baie și intrarea din spate. În dormitor mai e o ușă care dă tot în camera de baie. Șovăi și continuă: ― N-o să fii nici încuiat, nici păzit, dar în locul tău n-aș încerca să fug. Pot să-ți confirm că nu vei putea ieși din Palat. Surâse. Expresia feței era încurajatoare și amicală. ― Vei găsi în cameră un costum de seară. Poți fi gata peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-ul străinului nu a fost găsit, deși jumătate din cei prezenți se ocupau cu asta. După ce Fane a fost dus de gardianul Păunescu înapoi în arest, sergentul din încăperea cu safe-ul ațipise puțin, dar ușa era încuiată și cutia, încuiată și ea, acolo, înăuntru. Pur și simplu nimeni n-a văzut și nu știe nimic, au fost toți luați la întrebări, sergentul a mâncat o bătaie cruntă, la fel Păunescu, bătut măr, dar nu-i lucru curat, nu s-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
afla un sortiment bogat de arme mici și arme mari, de forme ciudate, iar un panou lucios înștiința: CELE MAI BUNE ARME ENERGETICE DIN ÎNTREGUL UNIVERS CUNOSCUT Inspectorul Clayton de la secția de investigații a încercat să intre, dar ușa părea încuiată. Câteva minute mai târziu, C.J. (Chris) McAllister, reporterul de la Gazette-Bulletin, a încercat și el ușa, a deschis-o și a intrat. Voind să-l urmeze, inspectorul Clayton a găsit-o din nou încuiată. Se crede că McAllister a ajuns până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
trăgeai, simțeai că nu opune nici cea mai mică rezistență și că este imponderabilă. McAllister avu impresia că i s-a topit clanța în mână. Rămase locului surprins. Se gândea la inspectorul Clayton care, cu un minut înainte, găsise ușa încuiată. Acest gând stăruia ca un semnal. Dinapoia lui răsună tunător vocea inspectorului: - Lasă, McAllister, mă ocup eu de asta! Dincolo de ușă, în magazin, era întuneric, prea întuneric ca să vadă ceva și, lucru și mai ciudat, ochii nu i se acomodau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
un glas lipsit de expresie: - Câștiga la joc. Eu așteptam undeva mai în spate și nu-l scăpam din ochi. Apoi m-a împins afară o gloată care se îmbulzea. Când am încercat să intru din nou, am găsit ușile încuiate. Iar când s-au deschis, el dispăruse. Am pus lucrurile cap la cap și iată-mă aici. Discursul a fost cam lung, dar a acoperit întregul subiect. Și, oricum, oferea tabloul unei soții necăjite și hotărâte, ceea ce era foarte important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
spuse nimic, doar oftă. „Trebuie să afle Godun“, se gândi dintr-odată și chiar o apucă înspre casă, hotărât să îi spună. În livingul mare, de la parter, se vedea lumină și Omar ciocăni la ușă, iar ușa, care nu era încuiată, se deschise ca de la sine. Nu-ndrăzni să pășească înăuntru. — Ești aici? întrebă. Hei, Godun! Grăsunul apăru dinspre dreapta, unde, într-o încăpere mai mică decât mansarda, își improvizase biroul. — E ceva? zise îngrijorat. — Cred că mi-a venit o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de obicei? interveni Sharoudi. — În Piața Tajrish, închiriase acolo un apartament pentru mine. — Sunt scumpe chiriile în Tajrish, mormăi avocatul. Acum era rândul lui să gândească cu voce tare. — Casa ta din Abdel Azim cui ai dat-o? — Nimănui, stătea încuiată. E o casă veche, dărăpănată, mai mergeam acolo din când în când, să mă vadă vecinii... Doar acum, de când sunt la Evin, locuiește în ea un nepot mai îndepărtat... Nu am multe rude. Părinții mei au murit, iar cele două
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
comodă, permițîndu-i să-și miște brațele și picioarele, precum și să-și răsucească trupul, ― dar fără a se mai putea desprinde vreodată de acolo. Îl putea ține cît dorea. șapte Hedrock petrecu următoarea jumătate de oră verificînd nava. Erau multe uși încuiate și depozite aglomerate pe care le lăsă deocamdată în pace. Dorea să-și facă o idee generală despre interiorul navei și cît mai repede cu putință. Ceea ce descoperi în cursul acelei cercetări fugitive nu-l satisfăcu. Era o navă spațială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și zgomotul armei, a răspuns:,, Mă predau!’’ Atunci i-am ordonat să scoată mâinile pe geam printre drugii din tocul ferestrei, iar lucrătorilor care erau în misiune la geam, să-l prindă de mâini. Ceilalți au forțat ușa care era încuiată și asigurată, am pătruns în interior, l-am imobilizat și i-am pus cătușile, după care l-am percheziționat pe el și apoi în cameră gășind două grenade, o armă de vânătoare cu cartușe pe țeavă, un pistol, un binoclu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
că este o clientă care nu restituie împrumuturile rșefuzând să-i acorde împrumutul. Venind acasă, Stere Petre află de la mama lui cele întâmplate și la rugămintea ei, merge la Banca de Credit pentru a obține el un împrumut. Gășind ușa încuiată, observă prin fereastră că în interior se află cașierul și, cunoscând clădirea și împrejurimile, se duce prin spate și printr-un culoar intră în cașierie, încercând să-l lămurească pe Miclăuș Ionel să-i dea împrumutul. Acesta îl amână pentru
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pe stradă. Ce-o fi alergând ca o nebună? m-am întrebat. Peste un timp, m-am pomenit cu o mașină a Salvării care a venit să mă ia. Am zăcut la spital câteva săptămâni. Întors acasă, am găsit ușa încuiată și cheia pusă sub o cârpă. Livia dispăruse, luîndu-și toate lucrurile. Se speriase, probabil. Nici n-am mai văzut-o vreodată. Sincer să fiu, n-am suferit din pricina plecării ei. Poate cel mult vanitatea mea a fost lezată. Dar a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu-i nimic, ai să faci tu o sculptură mare, dacă o să ai energia necesară". Nu, nu aveam această energie. M-am dus să-l rog pe meșterul cioplitor de cruci să mă primească înapoi. Am rămas mirat găsind poarta încuiată; meșterul n-o încuia niciodată, ca să nu-și alunge clienții grăbiți. Am bătut până a venit o femeie în vârstă care șchiopăta foarte tare. O mai văzusem pe-acolo, dar foarte rar. Era mama lui. Mi-a explicat că meșterul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]