623 matches
-
refere nu numai la contemporani, ci și la cei de dinaintea noastră, precum și la cei de după noi. Raportarea drepturilor omului la demnitatea morală descoperă care trebuie să fie principiile calitative ce trebuie să stea la baza adoptării acestor drepturi. Ca și încununare a demnității ontologice, demnitatea morală presupune acceptarea și valorificarea darului vieții primit de la Dumnezeu.Cu alte cuvinte, demnitatea morală reprezintă însăși împlinirea vieții în cel mai înalt nivel al său. Sub acest aspect, adoptarea sau negarea legislativă în numele drepturilor omului
Demnitatea umană şi drepturile omului în perspectivă ortodoxă. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2306]
-
ca urmare a Revoluției și a bulversărilor socioeconomice din secolul al XIX-lea, o altă transformare în viața artistului materială, nu doar simbolică va accentua și consolida imaginea unui artist independent. Această transformare va ajunge chiar să se impună ca încununare a vieții de artist. Lumea artelor liberale este dublă: pe de o parte, este formată din învelișul de judecăți, doctrine și canoane academice care-l aruncă pe artist în regularitatea convenită a "ședințelor publice", dar, pe de alta, ea îi
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
un organ de formare (1648). Cursurile de desen sunt completate cu unele de anatomie, de perspectivă și de istoria antichităților. Procesul de instituționalizare și de rutinizare conduce la un procedeu de selecție tradițional: concursul de admitere, concursul cu premii ca încununare a formării. Minoritatea exclusă va obține de la Napoleon al III-lea, în 1863, un loc de expoziție care va fi numit "Salonul refuzaților", unde impresioniștii, în special Manet, vor avea ocazia să-și expună tablourile, împreună cu mulți alții, precum realiștii
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o lume a frumuseții și a muzicii, personajele nu se puteau simți decât atrase spre plăcere, trăire intensă a vieții, bucurie, iar Emilia este ispititoarea. Lauretta este un nume mitologizant, amintind și de Dafne, cea preschimbată în laur, simbol al încununării talentului, dar și al puterii, este resimțită nevoia de glorie, de recunoaștere, de afirmare și de prețuire a celor care prin forța cuvântului propun o lume mai frumoasă. Iubirea este sentimentul dominant al lumii boccaccești, ea guvernează tot și ei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i ofere sultanului Saladin al Babiloniei un răspuns la cererea acestuia de a afla care dintre cele trei religii monoteiste este cea autentică, prin parabola inelelor lăsate moștenire de un tată fiilor săi. Încă o dată înțelepciunea este privită ca o încununare a tuturor virtuților, cea care îi conferă valoare și respect omului ce o deține, și de cele mai multe ori îi salvează chiar viața. „Voinică și chipeșă la trup, iar la obraz plăcută și surâzătoare” 190 , Filomena este o bună cunoscătoare a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
povestirea stareței au fost catalogate în critica literară drept „religious tales”813, deoarece sunt povestiri care aduc în prim plan virtutea bunătății și a credinței, sunt sentimentale, despre mame și copii, despre sacrificiu și durere care se finalizează cu o încununare și o recunoaștere generală. Povestirile religioase reprezintă, în general, vieți ale sfinților, un gen literar popular foarte bine dezvoltat la sfârșitul Evului Mediu, dar cele realizate de Chaucer sunt, de departe, superioare, prin elementele artistice, prin modalitățile de portretizare a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
faptul că perfecțiunea morală a Ceciliei o ridicase din planul mundan, oferindu-i ca alternativă pentru desăvârșita urmare a îndemnului creștin, perceperea celestului, a sacrului camuflat în profan. Gestul ei, dar și al soțului care acceptase convertirea, este răsplătit cu încununarea divină, simbolică celor virtuoși, curați. Un înger le rostește solemn: „Cu trup curat și cuget ca de rouă/ Purtați-vă - le spuse el - cununa,/ Căci eu din rai adusu-vi-le-am vouă,/ și nicecând usca-se-va vreuna,/ Ci tare miresma-vor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alte lămuriri asupra identității personajului decât cele cuprinse În dialog (adică foarte puțin: este lacedemonian, Întors tocmai dintr-o călătorie În Egipt și În țara troglodiților, se Îndeletnicește cu studiul istoriei „În ideea că aceasta oferă subiecte filosofiei a cărei Încununare, după propria lui expresie, e teologia” (410 b). Există mai multe elemente care ne Îndeamnă să credem că felul În care Cleombrotos este „taxat” de către unii exegeți ai lui Plutarh (În special F.E. Brenk, citat mai sus) este Întru câtva
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Avea, ce-i drept, o avere frumoasă și, (B) fiind de părere că nu e bine să tot strângi la bani, vremea liberă ce-o avea și-o petrecea studiind istoria, În ideea că aceasta oferă subiecte filosofiei a cărei Încununare, după propria lui expresie, e teologia. Vizitase de curând Sanctuarul lui Ammon 4, dar nu se arătase prea Încântat de cele văzute pe acolo. Totuși, cu privire la opaițul șlychnonț cu foc nestins, relata un lucru remarcabil, pe care Îl aflase de la
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
o lume a frumuseții și a muzicii, personajele nu se puteau simți decât atrase spre plăcere, trăire intensă a vieții, bucurie, iar Emilia este ispititoarea. Lauretta este un nume mitologizant, amintind și de Dafne, cea preschimbată în laur, simbol al încununării talentului, dar și al puterii, este resimțită nevoia de glorie, de recunoaștere, de afirmare și de prețuire a celor care prin forța cuvântului propun o lume mai frumoasă. Iubirea este sentimentul dominant al lumii boccaccești, ea guvernează tot și ei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-i ofere sultanului Saladin al Babiloniei un răspuns la cererea acestuia de a afla care dintre cele trei religii monoteiste este cea autentică, prin parabola inelelor lăsate moștenire de un tată fiilor săi. Încă o dată înțelepciunea este privită ca o încununare a tuturor virtuților, cea care îi conferă valoare și respect omului ce o deține, și de cele mai multe ori îi salvează chiar viața. „Voinică și chipeșă la trup, iar la obraz plăcută și surâzătoare” 190 , Filomena este o bună cunoscătoare a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
povestirea stareței au fost catalogate în critica literară drept „religious tales”813, deoarece sunt povestiri care aduc în prim plan virtutea bunătății și a credinței, sunt sentimentale, despre mame și copii, despre sacrificiu și durere care se finalizează cu o încununare și o recunoaștere generală. Povestirile religioase reprezintă, în general, vieți ale sfinților, un gen literar popular foarte bine dezvoltat la sfârșitul Evului Mediu, dar cele realizate de Chaucer sunt, de departe, superioare, prin elementele artistice, prin modalitățile de portretizare a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
faptul că perfecțiunea morală a Ceciliei o ridicase din planul mundan, oferindu-i ca alternativă pentru desăvârșita urmare a îndemnului creștin, perceperea celestului, a sacrului camuflat în profan. Gestul ei, dar și al soțului care acceptase convertirea, este răsplătit cu încununarea divină, simbolică celor virtuoși, curați. Un înger le rostește solemn: „Cu trup curat și cuget ca de rouă/ Purtați-vă - le spuse el - cununa,/ Căci eu din rai adusu-vi-le-am vouă,/ și nicecând usca-se-va vreuna,/ Ci tare miresma-vor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lui Hadrian după publicarea Memoriilor. Erotica lui Hadrian a recreat-o mai convingător decât orice alt biograf anterior, în măsura în care ne întrebăm dacă versiunea ei poate fi îmbunătățită. Cultul morții în partea a șasea (Patientia însemnând Răbdare sau Suferință) a fost încununarea realizării ei, tocmai pentru că această parte încununează cartea. Aici Yourcenar nu a scris numai strălucitor, dar a gândit original ca un filosof al morții: un prestidigitator alături de conducătorul sexagenar al întregului glob compus din pământ și apă. Ea ne arată
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
întâi regulile prin teoreticienii săi din prima jumătate a secolului al XVII-lea pentru ca, mai apoi, să producă adevăratele capodopere ce au marcat mai mult a doua jumătate a veacului. Boileau, prin Arta sa poetică, apărută în 1674, reprezintă o încununare a ideilor epocii, nu un punct de plecare. Aceste aspecte le vom cerceta pe scurt în subcapitolul următor dedicat celui mai faimos dintre teoreticienii clasicismului. Revenind la nevoia de ordine care definește dimensiunea clasică, aceasta a fost accentuată și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
realitatea literară a începutului de secol al XVIII-lea, producându-se acum o inversare a raporturilor dintre artele poetice și literatura propriu-zisă față de ceea ce se întâmplase în plină epocă clasică. Aceasta deoarece Boileau, după cum deja am sugerat anterior, reprezintă o încununare a clasicismului, arta sa poetică valorifică principii deja cunoscute și aplicate, pe când în celelalte culturi, autorii poeticelor își asumă rolul unor deschizători de drumuri, încercând desțelenirea unor terenuri ce nu mai fuseseră cultivate în această direcție. Boileau vine în urma recoltei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acoperă sufletul celor păcătoși, urâțit de patimi, va arăta și trupul lor întunecat și plin de toată rușinea”. (Sf. Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre libertatea minții, 25, în PSB, vol. 34, p. 347) „Ziua judecății este asemenea zilei încununării unei armate, în care nu poate fi vorba nici de întârzierea celor veniți mai pe urmă, nici de graba celor dintâi (Ezdra IV, 5, 42). Într-adevăr, ziua încununării este așteptată de toți, pentru ca în ziua aceea, cei învinși să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în PSB, vol. 34, p. 347) „Ziua judecății este asemenea zilei încununării unei armate, în care nu poate fi vorba nici de întârzierea celor veniți mai pe urmă, nici de graba celor dintâi (Ezdra IV, 5, 42). Într-adevăr, ziua încununării este așteptată de toți, pentru ca în ziua aceea, cei învinși să roșească, iar victorioșii să primească așteptata cunună a biruinței”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Despre binefacerile morții, X. 46, în PSB, vol. 52, p. 492) 79 „Singurul cântar pentru noi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Omilii la Postul Mare..., p. 25) „... și viața veacului ce va să fie ...” „A spus ei Iisus: Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi (In. 11, 25) Viața veșnică este rodul și încununarea credinței în Hristos, și aceasta nu vine altfel sufletului omenesc. Căci dacă toți înviem pentru Hristos, toți înviem în Hristos”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
delimitare de acest sistem în varianta lui originară. Este frecventă și încercarea de delimitare față de concepția postkantianului Ernst Cassirer, dar modelul acestuia este detectabil în distingerea formelor culturale și în conceperea investigației filozofice a limbii ca o continuare (și o încununare) a cercetării lingvistice teoretice. Această situare de principiu pe temeiuri scientiste și critice l-a ajutat pe Blaga să urmeze cu metodă și cu realizări treptate un plan menit să fundamenteze o filozofie europeană cu specific românesc. După Blaga 378
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cristalizeze în relația lor tensionată. Kantor sau baraca de bâlci ca teatru al morțiitc "Kantor sau baraca de bâlci ca teatru al morții" Când scria fundamentalul său text-manifest „Teatrul morții”1 sau când, montând Clasa moartă, dobândea o consacrare internațională, încununare a unor neobosite căutări în domeniul artelor plastice și în acela al teatrului - căutări pe care le-am putea defini, citându-l, o veritabilă „aventură în universul materiei și al fantomelor” -, Kantor parcursese mai mult de jumătate din lungul drum
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
copil; coroană; crîșmă; cruță; culoare; cuminte; curaj; cuvînt; a da; dare; datorie; dăruiești; demn; devotați; dezonoare; distracție; dormi; eu; face; fală; falsitate; fată; favoare; fără; feciorie; felicitare; fidel; fini; formare; fraternitate; frumos; grație; hoție; hrană; hrănire; ideal; inteligență; invitație; încredere; încununare; înstărit; întîmplare; înțelepciune; la masă; a lăuda; lăudat; lectură; maturitate; măreție; mărinimie; minune; moca; modestie; morală; moralitate; multă; naș; nimeni; noblețe; normal; normalitate; nouă; nu; nuc; oamenilor; oaspete; obraz; omagiu; omenos; și onoare; onora; ospăț; patrie; patriotism; părinte; plasă; plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mijlocul adecvat de management al datelor. În ultimul deceniu al secolului XX, existau modele de sisteme informatice integrate, profesioniști care să le proiecteze, precum și mijloacele informatice de realizare a acestora. Pentru țările dezvoltate din punct de vedere tehnologic, ERP constituie încununarea evoluției de peste cinci decenii a tehnicilor de gestiune economică beneficiare ale suportului tehnologiilor informaționale. Provocarea principală constă în integrarea tuturor proceselor economice și optimizarea resurselor disponibile. În consecință, evoluția validează în practica afacerilor integrate o nouă generație de pachete ERP
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
sine și cu noua identitate protezată. Pentru ea, istoria nu mai poate fi liniară, viitorul nu mai are decât înțelesul de supraviețuire, iar evoluția nu mai este posibilă. Trăind prin amintirile trecutului, cyborgul umanizat își rememorează existența umană ca o încununare a sensului nobil al vieții și își privește proteza cu tribulație și cu superioritate. Retrospectiv și introvertit, acest tip de cyborg este o victimă a tehnologiei, un prizonier în propria identitate mutantă, se teme de străinătate și se vede imobilizat
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dimensiunile globale ale rețelei Internet: ceea ce omul crede a fi realitate nu este decât o simulare digitală a unui „spirit” malițios, care intenționează să inducă umanitatea în eroare. Aceste concretizări discursive neocarteziene completează o perspectivă a ontologiei virtuale ca o încununare a proiectelor iluministe de raționalizare și de separare minte-corp (vezi Penny, 1994, pentru înclinarea balanței spre un asemenea punct de vedereă. Subsumându-se acestei direcții, transumanismul 21 este un curent inițiat de futuristul FM-2030 (pseudonimul lui F.M. Esfandiaryă, în trilogia
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]