9,411 matches
-
văzu înainte să-mi pot trage capul înapoi, ridicând degetul mare și ștergându-și ochii pe când se întorcea cu spatele. — Nu te-am auzit venind, zise. — Coridoarele. Nu știam ce să spun. — Cărțile de pe pereți reduc intensitatea sunetelor, cred. Ea încuviință, cu fața spre ibric, așteptând să fiarbă apa. Am rămas amândoi acolo. Secundele se scurgeau încet. — Cum îți merge? — Binișor, zise ea. Cred că am reușit să stabilesc conexiunea laptopului. Am încuviințat din cap, chiar dacă ea nu mă putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cărțile de pe pereți reduc intensitatea sunetelor, cred. Ea încuviință, cu fața spre ibric, așteptând să fiarbă apa. Am rămas amândoi acolo. Secundele se scurgeau încet. — Cum îți merge? — Binișor, zise ea. Cred că am reușit să stabilesc conexiunea laptopului. Am încuviințat din cap, chiar dacă ea nu mă putea vedea. — Asta-i bine. Știi ce? zise ea. Putem să nu facem asta? Se întoarse, iar ochii ei erau sticloși și umflați de plâns. — Sunt obosită și încerc să rămân trează și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu părea să existe vreun tipar care să prezică exact care dintre cele opt litere posibile este cea corectă, iar asta făcea ca procesul de decodificare să fie foarte încet și anevoios. Adică tu crezi că există un sistem? — Da, încuviință Fidorous. Dar asta nu e decât vârful aisbergului. Uite. Luă un pix din buzunarul jachetei sale și găsi o pagină goală într-unul dintre carnețele. — Prima literă din tot Fragmentul becului este C de la „Clio, cu masca de scafandru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și simplu n-am știut cum s-o fac. — Hmmm. Unde-i pensula? Am găsit-o și i-am întins-o lui Fidorous. O cântări în mână, gândindu-se o clipă. — Ești sigur că ai scris totul cu ea? Am încuviințat. — Am scris ore în șir. N-am apucat să adorm decât la... Acum cât e ceasul? — Opt. — Am dormit trei ore. — Ei bine, zise doctorul și îndesă pensula într-un buzunar interior. Va trebui să-ți ajungă. Adu paharul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uitat din nou la varietatea de lemn și cutii și carton și cabluri. — Și asta-i o treabă care ține de convingere, nu? Fidorous păru că-și scormonește creierii căutând ceva. După o secundă, găsi. — Ai auzit de Matisse? Am încuviințat. — Bun. Ei, într-o zi, un om, un potențial cumpărător, i-a făcut o vizită lui Matisse în studioul său. Omul acesta se uită o vreme la una dintre cele mai recente opere ale artistului, după care declară din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Aames. Altceva mai aiurea nu puteam gândi sau spune și totuși... și totuși, o parte nefamiliară din mine, din adâncul ființei mele, spunea ar putea fi singura metodă prin care lumea asta frântă să-și afle din nou coerența. Am încuviințat, m-am trezit pe dată, mâna zvâcnindu-mi pe pahar. Somnul dăduse să mă înhațe și eu mă prinsesem cu unghiile de marginea lumii conștiente în ultimul minut. Am ridicat paharul și am aruncat o privire insistentă la fâșiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și luminos. Părul lui Scout căzându-i de-o parte și alta a feței, astfel că vârfurile șuvițelor i se întâlneau deasupra bărbiei, chipul ei palid, ascuns în spatele acelor cortine negre. Sprâncenele îi erau doar puțin încovoiate, umbra îngrijorării. Am încuviințat ușor în semn de sunt bine și ea îmi aruncă un zâmbet cu buzele strânse și se îndepărtă, lăsându-mi în câmpul vizual un covor luminos și neîntrerupt de albastru. M-am sprijinit în coate. — Ei, n-a mers chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o barcă de vânat rechini. Jeanșii, încălțările și jacheta încă-mi erau îmbibate de-o umezeală rece, dar soarele făcea deja tot posibilul să-mi încălzească extremitățile corpului. Am simțit sub degete puntea veche și roasă. — O idee colectivă? — Da, încuviință doctorul, și încă una comun acceptată preț de mai bine de douăzeci și cinci de ani. Din pricina asta e atât de convingătoare. Îmi întinse mâna și mă ajută să mă ridic în picioare. Am încercat să mă acomodez cu tangajul bărcii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ține minte că noi avem toate avantajele în cazul de față. Știu sigur că-l putem înfrunta în condiții de siguranță. M-am gândit la asta. — Nu-mi pasă de modul în care moare, am spus într-un târziu. Doctorul încuviință tăcut, căzând pe gânduri. Îmi întinse sulița și eu am cântărit-o în mâni, așa cum făcuse el. Părea solidă, bine echilibrată. Va trebui să-l lovești în cap, aproape de creier sau aproape de gură. — În cap, am repetat, creierul sau gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la firul de pescuit care trepida dincolo de apa înspumată, răscolită de motoarele noastre. — Nu mi-am dat seama că mi-e așa foame. Trecuseră ore întregi de când nici unul dintre noi nu mai spusese nimic și simțeam nevoia să vorbesc. Doctorul încuviință vag, uitându-se țintă la mare. Soarele era acum mai jos pe cer, trecând absent de la albul său luminos la roșul profund. — Dar asta n-a fost mâncare adevărată, așa-i? am încercat din nou să încheg o discuție. Ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
inteligență apocaliptică Ea îmi reține privirea o secundă, poate o secundă și o f chiar să-ncerc o ridicare din umeri, înainte ca ea să vobesc. „Zi-i.“ întebă. „Mă tem că am vești rele pentru tine,“ zice. Încep să încuviințez cu mișcări scurte din cap, care sper să mă facă să par stăpân pe mine și „Bi Niște degete mă prinseră de încheietura mâinii și de antebraț și mă traseră înapoi la suprafață cu o Niște degete mă prinseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peste bord. — Rechinul ludovician nu-i decât o mare și proastă mașinărie de mâncat. Fidorous își culese șapca și o îndesă la loc, peste claia sa de păr grizonant. — A atacat barca și tu stăteai aproape de margine, atâta tot. Am încuviințat, uitându-mă la mare. — Și ești absolut sigur că mașinăria aia de mâncat mare și proastă nu ne poate prinde? întrebă Scout, venind de după cabină. Fidorous se uită întâi de la Scout, apoi la mine și apoi din nou la Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mângâie pe piept și se ridică în picioare. Avem treburi de făcut. — Ooo! Râse. — Du-te mai bine și caută ceva de mâncare. Mai consumă din energia asta în exces. — Ce vrei? — Hmmm, ceva ușor. Și poate niște bere? Am încuviințat. — Bun plan. După ce ne-am îmbrăcat amândoi, am dat împreună colțul cabinei, spre puntea din spate. Scout se opri și eu aproape că m-am lovit de ea. — O, fir-ar să fie, făcu ea, de unde dracu a apărut aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceva de mâncare pentru micul dejun, nu? Scout ședea lângă laptopul lui Nimeni, pe puntea bărcii, când am urcat din cabină cu două conserve și un pachet de digestive cu ciocolată. — Conexiunea e încă deschisă, zise ea, iar eu am încuviințat, așezându-mă lângă ea și întinzându-i o conservă. Ți-a dat vreo idee de unde-ar fi putut să apară aia? M-am uitat peste ape. Insula se ridica ca un uriaș os bătut de vreme, măslinie și cafenie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Fidorous brațele spre gaura din podea. Dar n-ar trebui... nu poate să provoace asta. Ochii lui Scout se îngustară gânditori spre mine înainte să se întoarcă înapoi la doctor. — Deci, ce vrei să ne spui? Că ne scufundăm? El încuviință o dată din cap. — Da. Ne scufundăm. Pur și simplu nu... Scout își păstra o atitudine profesională. — Cât timp mai avem? — Poate o oră. Ea aprobă din cap. Și-apoi suntem în apă. — Ludovicianul, am spus. Din cauza asta ne-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sub ea. — Trebuie să gândim logic. În ce situație ne aflăm? Am pierdut motorul. Barca se scufundă. Mai avem laptopul și mai avem sulița. Cum a spus doctorul, dacă Eric poate străpunge rechinul înainte să se scufunde barca, câștigăm. Fidorous încuviință. — Foarte bine rezumat. — Singura noastră mare problemă, continuă Scout, este să convingem ludovicianul să se apropie destul de mult și să stea destul de nemișcat ca să fie străpuns înainte ca barca să se scufunde. Scoase un suspin de deznădejde. — Aveți vreo idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și că el a fost destul de nerod ca să-mi cânte în strună. Dacă e așa, nouă ne pare rău că te-am târât pe tine în toată nenorocirea asta. — Mda, am spus. Doctorul se uită la noi un moment, apoi încuviință încet din cap, în semn de mulțumire. În bătaia soarelui, am simțit un zâmbet trist și glacial străbătându-mi chipul. — În orice caz, spuse Scout, ce-i aia? Fidorous întinse lucrul pe care-l adusese din cabină împreună cu tubul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ia niște fotografii și o eșarfă veche, pe care Clio o purta în copilărie și pe care, cine știe cum, a păstrat-o toată viața. Nici măcar nu văzusem eșarfa vreodată, dar m-am prefăcut că e ceva important pentru Clee și am încuviințat din cap atunci când mi le-a cerut și am dus niște șervețele de hârtie când mama ei a început să plângă. Adusese cu ea câteva albume și mi-a arătat poze cu toate acele Clio pe care eu nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se înălța măreață și stâncoasă, încețoșată în zare. — Ian! am strigat, pe jumătate spre motan și pe jumătate de bucurie că-i văd bărcuța. Am fluturat din mână în direcția lui. Cred că-l văd. Tu îl vezi? — O, da, încuviință ea, uitându-se în depărtare, ferindu-și ochii de soare cu mâna. Te așteaptă necazuri mari. Haide. — Scout. — Mda? — S-a sfârșit, nu? — Da. S-a sfârșit. Se uită la mine. — Te simți bine? Am încuviințat din cap. Sunt bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îl vezi? — O, da, încuviință ea, uitându-se în depărtare, ferindu-și ochii de soare cu mâna. Te așteaptă necazuri mari. Haide. — Scout. — Mda? — S-a sfârșit, nu? — Da. S-a sfârșit. Se uită la mine. — Te simți bine? Am încuviințat din cap. Sunt bucuros, am spus încet. Și-acum unde mergem? Arătă cu degetul spre insulă. — Mda, dar ce-i aia, ce-i cu adevărat? Scout zâmbi. — Acasă. Pe când îi împingeam bărcuța spre țărmul din zare, Ian se uita încruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
parte din intelectualitatea săracă a locului. Obsedantele decenii i-au șifonat rău fața. Ne-au mințit, își continuă ochelaristul discursul, că totu'i averea poporului. Că partidul comunist e doar gestionarul avutului comun. Da-da, că-i a nostru tăt, încuviințează moșucul. Minciuni peceriste. S-a văzut după '89 că-s minciuni. Care "bunuri ale întregului popor"? Partidul defunct era proprietarul și-a fost expropriat. Nu noi, masele, ci el. Munca pentru viitorul copiilor, pentru bunăstarea colectivă... (și-l imită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și petrecea mai tot timpul într-o rezervație de creaturi fabuloase, în speranța că își va reîntâlni iubita, singurul spațiu posibil în care s-ar putea regăsi. Într-o zi se va întoarce aici, sunt aproape sigur de asta. Da, încuviințez. Cu toții într-o zi ne vom întoarce acasă, fie și numai în trecere... Apoi am ascultat, în tăcere, povestea lui cu zâne, unicorni, vârcolaci și alte creaturi, dintre care imaginea Iormorogului mi s-a părut cea mai izbutită, pentru că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
produce repulsie, dar nu este necesar să stai de vorbă cu toate, poți să alegi cine anume te-ar interesa mai mult. Dar va trebui să vii cel puțin de două ori pe săptămână, altfel se vor simți abandonate. Am încuviințat pe loc din cap, ca și cum ar fi fost de la sine înțeles. S-a ridicat brusc, a fixat prima vizită în rezervație, apoi și-a văzut de drum. Eram în faza în care îmi doream să se întâmple ceva nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
știe. Ezită... În fine, își scutură coada de cal și-mi spune pe tonul cel mai natural: Hai să ne întâlnim mâine să facem dragoste. Sună-mă ca să stabilim. N-am avut puterea să protestez sau să adaug nimic. Am încuviințat și am sunat-o a doua zi, fără să înțeleg prea bine ce mi se întâmplă. De ce mi-a luat ea acest drept pe care eu l-am întârziat atâta vreme, fără să-mi pot imagina de ce? Nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
situației. Cîți dintre cei care se vor afla în stradă credeți că au citit Discursul Asupra Metodei, Tratatul Logico-Politic, sau măcar pe Carpentier? — Dacă așa stau lucrurile, cred că nu-i mare deranjul să ne schimbăm, zice Petrică. — Să mergem, încuviință Monte Cristo, făcîndu-i cu ochiul lui Sena, care parcă ațipise în picioare amorțit de frig. — Discuția o putem continua și pe drum sau sus, pînă ne mai încălzim puțin, zice domnul Președinte, împingînd cu piciorul ușa garajului și scotocindu-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]