512 matches
-
eroul lipsit de paideia și nesupus la kalokagathia moare când pricepe că sunt mai multe în pământ și cer decât poate cuprinde mintea noastră (p. 58). Și în Filoctet este înfățișat un destin tragic de luptător înzestrat cu o voință îndârjită de a-și păstra calitatea legată de arcul moștenit de la Heracle (p. 58). El îi detestă pe aheii care l-au abandonat în drum spre Troia după ce a fost mușcat de un șarpe și întâmpină cu ostilitate revenirea lui Odiseu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fi fost posibil ca acest om sărman să fie înviat, eu, poate, l-aș fi decapitat. Uneori mă simțeam mai bine câteva săptămâni la rând și aș fi putut ieși din casă; dar strada a ajuns până la urmă să mă îndârjească într-atât, că stăteam zile întregi ferecat, deși puteam ieși ca toată lumea. Nu puteam suferi mulțimea care umbla de colo-colo, agitată, veșnic îngrijorată, posomorâtă și temătoare, care forfotea împrejurul meu pe trotuare. La ce bun veșnica lor tristețe, veșnica lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
contrară, ceea ce provoacă râsul și înjosește ideea. Nici simțul măsurii nu-l am și asta-i important; aș zice chiar că e lucrul cel mai important... Știu că ar fi mai bine să stau jos și să tac. Când mă îndârjesc și tac, par chiar foarte rezonabil, mai ales că chibzuiesc. Dar acum e mai bine să vorbesc. Am deschis discuția tocmai pentru că mă priviți atât de frumos; aveți un chip admirabil! Ieri i-am dat cuvântul meu Aglaiei Ivanovna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oameni, aproape echivalentul legionarilor... Cifra îl surprinde pe împărat. Trece însă repede peste mo men tul de slăbiciune și ia atitudine: — Mulți dintre ei luptă în continuare alături de noi pe baza tratatelor de pace. Nu i se răspunde, așa că se îndârjește. Își răsfrânge amenințător buza de jos. — Și, când sunt plătiți, primesc cel mult jumătate, mai de grabă cinci șesimi - chiar și mai puțin - din solda unui legionar. Abandonează aerul furios și ridică brațele către cer, ca pentru a cere divinităților
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
potolit: — Că bugetul este insuficient asta știu foarte bine, doar am fost nevoit în patru rânduri până acum să ajut tezaurul public din averea mea personală... Îl privește pe celălalt cu intensitate. Secretarul se abține să comenteze. Tăcerea lui îl îndârjește pe principe. — Nu intră la fisc donațiile și moștenirile dobândite de la ce tățeni prin dispoziții testamentare ilegale sau ale căror proprietari au decăzut din drepturi? Se ciocăne cu degetele în piept. — Și nu-și trage fiscul veniturile din taxele încasate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vittelius încearcă să intervină cu tact: — Poate ar fi cazul să înceapă pregătirea... Discuția îl deranjează. Ce l-a apucat și pe Rufus să se ia de băieți înainte de lupte? Acuș-acuș intră în arenă. Nu face altceva decât să-i îndârjească și să-i insulte inutil. Toată lumea poartă amulete. Țin de arta magiei și de multe ori chiar reușesc să alunge farmecele, ba chiar le întorc împotriva celor ce le-au făcut. Dacă lui nu-i plac, să fie sănătos, dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Input-ul nu fusese IAHVEH - cum de nu mă gândisem de la Început? - ci HEVHAI. Firește că din acel moment ordinea permutărilor se inversase. Trebuia să număr de la sfârșit. Încercai din nou ambele numere. Nu se Întâmplă nimic. Greșisem totul. Mă-ndârjisem pe o ipoteză elegantă, dar falsă. Asta le se Întâmplă și celor mai mari oameni de știință. Nu, nu celor mai mari oameni de știință. Tuturor. Nu observaserăm noi, chiar cu o lună Înainte, că În ultimul timp apăruseră cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru corpul ofițeresc... A fost prins tocmai când era să treacă la dușman, înarmat cu hărți și planuri. Rușinos și revoltător!... Nu-i așa? adăugă după câteva clipe, fiindcă Klapka tăcea. ― Mda... da, poate, zise căpitanul, tresărind nesigur. Răspunsul îndoielnic îndîrji pe Bologa. Începu să vorbească atunci cu o volubilitate care se vedea că nu i-e firească, vrând parcă să convingă cu orice preț: ― Am avut onoarea să fac parte din Curtea Marțială care l-a judecat și, prin urmare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-sa poate să se supere... Generalul îi puse fel de fel de întrebări despre cum a fost rănit, prin ce spitale a umblat, cum s-a vindecat, dar Bologa, răspunzând, vedea mereu în privirea lui o întrebare nerostită, care îl îndîrjea întocmai ca adineaori provocarea lui Varga. Altminteri Karg, prin tonul vorbelor și prin blândețea ce-i îndulcea toată înfățișarea, îi arăta un interes într-adevăr sincer, aproape nefiresc de sincer. Pe urmă veni și rândul întrebării așteptate, luând însă o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de poștă sau își înjunghiase soacra. Îl vedea pe imbecilul din fața lui cu cătușe la mâini și de abia dacă-i dădea atenție. Privea, ca să spun așa, prin el, ca și cum acela ar fi încetat deja să existe. Destinat nu se îndârjea împotriva unui criminal în carne și oase, ci apăra o idee, o idee și atât, ideea pe care o avea el despre bine și rău. La anunțul sentinței, condamnatul urla, plângea, turba, își ridica uneori mâinile spre Ceruri ca și cum și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-i-se în ochi plăcerea de a avea o crimă, în sfârșit, o crimă adevărată - căci era o crimă, nimeni nu se putea îndoi de asta! - în acea vreme de război când toți ucigașii șomau în civil pentru a se îndârji sub uniformă, după răspunsul său așadar, ținutul îi întoarse spatele, dintr-odată, și nu îl mai privi de atunci decât cu dezgust. — Bine, bine, bine, bine... spuse Mierck fredonând, ca și cum s-ar fi pregătit să meargă la un joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
e bine, Ciprian ? întreabă iritat Dragoș. Doar nu vrei s-o expui pe doamna Dora la riscuri. Știi bine ce a pățit bietul Atanasie... E peste jumătate de secol de atunci. Și se pare că pățania de atunci l-a îndârjit pe Atanasie mai mult decât l-a speriat. Tu ești cu capu-n nori și nu știi mare lucru dar eu, care nu contenesc să completez hârțoagele mele, treabă pentru care am nevoie de informații, știu multe. Și-apoi, vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spre chipul inuman. Am strigat și eu vorbele auzite de la Atanasie și care îmi stăruiau în minte : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca." Omul cu chip de câine a scos pentru câteva clipe mâinile de sub fustele mele, pe care se îndârjea să mi le dea peste cap, în timp ce doi din cei trei ortaci ai lui mă alungiseră pe o masă de la mijlocul cumplit de dureros în sus și mă țineau de mâini." Kakaia devușca, iot foi mati ?" Unul din militari a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din necesarul de apă potabilă, va duce cu siguranță la izbucnirea unui conflict. Proiectul de a controla apele Eufratului și ale Tigrului de către Turcia va neliniști Siria și Irakul. Tadjikistanul, Kîrgîzstanul, Kazahstanul, Uzbekistanul și Turkmenistanul își vor disputa tot mai îndârjit fluviile Amu-Daria și Sir-Daria, esențiale pentru culturile intensive de bumbac. Barajele hidrocentralelor din China - de unde izvorăște Mekongul - vor amenința să priveze de apă Vietnamul, Cambodgia și Thailanda. Mexicul și Statele Unite își vor disputa fluviile Colorado și Rio Grande. Senegalul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
miezul filosofic, el rămîne o prezență singulară în peisajul nostru liric (suprapopulat!), invitîndu-ne la o preumblare prin Istorie. Cu rostul, deloc tăinuit, de a purcede la o "lectură" a epocii, pensînd exemple, contemplînd zîzania pămîntenilor "putregăind" în veselie, cu pofta îndîrjită de a exista într-o viață vidată de sens (vezi "dialogurile" cu E.C.). Resemnat, va constata: "om fi greșit galaxia...". Dar tot poetul conchide glumeț-implacabil: De dus n-ai unde să te duci, necum să scapi". Raționalismul trufaș se colorează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și poeți să se descătușeze de tirania perceptelor Învechite și să acționeze pentru reașezare și Înnoire În mod deschis. După august 1944 se aflau În țară, În România, peste 700.000 refugiați basarabeni, copleșiți de nostalgia locurilor natale, dar și Îndârjiți Împotriva unei nedreptăți care a putut fi anulată cu toată severitatea metodelor coercitive la care s-a recurs. La București, sub pretextul Întâlnirilor foștilor elevi din Soroca, se inaugureză reuniunile anuale ale absolvenților liceului Bogdan Petriceicu Hașdeu, care vor polariza
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
contele Isidoro Fosco - a intuit dantelăria morală a tânărului și nu de puține ori i-a dăruit sfaturi dezinteresate. În 1902, Sangiácomo Înfrunta viața de pe capra de lemn a unei cotigi de la Direcția pentru Curățenie; În 1903, prezida o flotă Îndârjită de mașini cu aer; din 1908 - anul ieșirii sale de la mititica - și-a legat definitiv numele de saponificarea grăsimilor; În 1910, aborda tăbăcăria și guano. În 1914, a Întrezărit cu ochi de ciclop posibilitățile gomorășinei din suc de asa fétida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și de la toate distanțele, când credeai că a tăcut unul, începea celălalt... Am ieșit afară cu un alpenștoc în mână, pe care îl cumpărasem din oraș să urc cu el la cota 1400 și am început să-i pocnesc. Erau îndîrjiți, clănțăneau la mine, dar eu eram și mai îndîrjit, trosc, buf, în dreapta și în stânga, până s-au împrăștiat sărind gardurile și arătîndu-mi cozile stufoase... M-am întors și am adormit satisfăcut... A doua zi,dimineața am văzut, mirat, cum zăpada
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vezi cum efectul după lectură este exact contrariu celui scontat de filosof. Nenorocirea e că a fost luat în brațe de Hitler și banda lui, care se cred supraoameni... Te incită să aperi ceea ce el vrea să dărâme. Atacul e îndîrjit, ai să vezi. Ce e de râs însă e că nici nemții nu scapă de diatribele lui, aproape nimeni, nici măcar Luther, acest popă fatal, Kant, Schopenhauer iar din rest, Dante e un nenorocit de creștin. În Shakespeare n-ai să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
podoaba pe care o avea la centură, un stilet mic, o jucărie aurită, s-a străpuns pe loc în inimă, ridicându-și viața. S-a auzit afară ropotul străjii lui Mustafa, întorcându-și caii spre tabără. Odată cu vântul s-a îndârjit murmurul ordiei de la Amasia. Crainicii trecuți de cătră cortul verde spre ei au strigat poruncile stăpânului celui mare, dar ienicerii lui șahzadè n-au răspuns la chemarea de rugăciune a hogilor și, când i-a îndemnat la prânzare bătaia căldărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Întru întâmpinarea măriei sale venea doamna Roxelana. Ea era singură; femeile sale pândeau de după perdelele haremului. Muții împărătești nu se îndepărtaseră; se opriseră în fund, așteptând poate o poruncă. Doamna Roxelana și-a repezit asupra lor fulgerul privirii, apoi și-a îndârjit trupul, ca o viperă care atacă. Soliman s-a oprit părând nehotărât. Ea păși grabnic până în fața lui și a căzut în genunchi. —Doamne al milei! Doamne al iubirii mele! a cântat ea cu glasul nopților când stăpânul său o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe crucea de marmură neagră, chipul lui Dinu. Aș fi avut poftă să-l bat, să-l tăvălesc prin praf, să-i vâr iarbă în gură, să-l oblig s-o înghită, ca să-l pedepsesc, să mă răzbun și mă îndîrjeam până la lacrimi fiindcă Dinu îmi zâmbea mai departe. Recunosc că fantezia mea se dovedea nesecată când era vorba de făcut ceva rău. Născoceam tot felul de prilejuri ca să-l scot din sărite pe tata și eram foarte încîntat de eficacitatea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în stilul lui Aristide. Or, așa ceva era chiar primejdios. Ce căuta un sentiment viu între atâtea destine eșuate? Fiindcă așa e omul, nu-i place să se bălăcească singur; vrea să fie și alții alături de el în noroi. M-am îndîrjit. N-o idealizam pe Laura, poate nu era un înger nici ea, dar am simțit în clipa aceea că aș fi iubit-o chiar dacă ar fi fost dracul în persoană. Pe la amiază sau poate trecuse de amiază, l-am văzut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
intrat în gură. Doamne, ce porcărie. M-am purtat ca ultimul dintre ticăloși. Am și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndîrjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
închegată, unită, care ține la bunul nume al ei și al liceului de la care vine. Niște tineri harnici și curajoși, cu dragoste față de munca lor și a altora. Vremea nefavorabilă sau condițiile mai aspre de lucru îi călesc și-i îndârjesc, în loc să-i sperie” “Mă bucur să aud asemenea lucruri despre ei” “ Da. Și să știți că nu le spun din amabilitate. Și nici din complezență. Să probăm cu exemple: când s-a rupt digul, iar afară ploua cu găleata, toți
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]