717 matches
-
relatează în capitolul acela cu mare admirație și dragoste performanțele eroice ale sublocotenentului Constantin Catrina. Mă surprinde însă observația ciudată pe care o face însuși Vizanty în relatarea morții lui Catrina: "Pe fiece zi sublocot. Catrina era mai nerăbdător, mai îndârjit, dorea să se întâlnească și să se bată cu vânătorii inamici, dar duelul mult așteptat nu venea. Nu-și putea închipui atunci că va fi lovit mișelește, pe nevăzute, el care era brav și loial și dorea lupta cavalerească. Fatalitatea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
astfel îi acord, cu toată dragostea, șefia patrulei I, înlocuindu-mă astfel în misiunile ce credeam de cuviință. Zilele trec însă destul de monoton, așteptam să ne întâlnim în sbor cu dușmanul. Pe fiece zi sublocot. Catrina erea mai nerăbdător, mai îndârjit, dorea să se întâlnească și să se bată cu vânătorii inamici, dar duelul mult așteptat nu venea. Nu-și putea închipui atunci că va fi lovit mișelește, pe nevăzute, el care era brav și loial, și dorea lupta cavalerească. Fatalitatea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
gospodăriilor de stat care produceau pentru nomenclatura comunistă. În 3 martie, un nou decret hotăra colectivizarea pământurilor și astfel țăranii au fost deposedați de terenurile primite la reforma agrară din 1945. Această colectivizare avea să dureze 13 ani, datorită rezistenței îndârjite a țăranilor, cu prețul a sute de mii de arestări și a mii de morți, mai ales în perioada dintre 1949 și 1953. Trebuie acum să vorbim despre aparatul represiv al regimului, adevărată coloană vertebrală a unui sistem politic urât
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să fi rămas pentru totdeauna la Bichigi? Poate. Războiul n-a stins pofta de viață a oamenilor. În fiecare duminică, după slujba de la biserică se mergea la horă. Am mers și eu așa, pentru spectacol. Băieții jucau frumos dar prea îndârjit,oarecum nepotrivit cu starea de armonie pe care trebuia s-o ai la dansul de perechi. De vină era pârdalnica de pălincă din care, înfierbântați de mișcare, flăcăii mai luau câte o porție. Am chemat un bătrân și l-am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la spirit pentru copiii lor molâi și înceți"43. Iar peste aproape două decenii C. Rădulescu-Motru vedea lucrurile asemănător când scria "școala românească, organizată după programele școalei burgheze din Apus, a voit să formeze cetățeni de inițiativă, care prin munca îndârjită să creeze un comerț și o industrie națională. Ea a ajuns la ceva tocmai contrariu"44. Iar Gh. Rădășanu s-a încadrat în acest tip de dascăl. Gh. Rădășanu a funcționat ca învățător cu titlul provizoriu de la 1.XI.1907
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a acordat un concediu pe care l-am folosit străbătînd drumurile Italiei cu mașina. Vizitînd Rimini, Urbino și litoralul adriatic eram în măsură să uit, sub soarele frumos al lui aprilie și al lui maggio fiorentino 118, vicisitudinile războiului împotriva îndîrjiților turci și disensiunile dintre aliații balcanici, dar articolele din presa italiană mi le aducea în fiecare zi sub ochi: între sîrbi și bulgari ardea fitilul. Trupele sîrbești ocupau teritorii dorite de Sofia, unde ridica glasul și se suflecau mînecile. Acordul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
datoria, distrugând zidurile cu pietroaie, pe care abia le puteau ridica patru oameni, și ploaia de săgeți a desăvârșit dezastru. Au murit aici, de săgețile tătare ori sub dărâmăturile zidurilor distruse de către aruncătoarele de bolovani din piatră, după o luptă îndârjită, luptători, purtători de sabie, un număr de 90 de călugări, în frunte cu episcopul Teodoric. Atât catedrala, cât și cetatea, au fost apoi dărâmate din temelie. După aproape 40 de ani, papa Nicolae al III-lea scria episcopului catolic de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Anul 1334, dat ca an al invaziei mongole în Țara Bârsei de către Bertold Spuler, pare să fie mai sigur, el fiind confirmat și de informațiunile documentare culese la Roma și publicate de către Ștefan Pascu. În urma actelor de vitejie săvârșite în îndârjitele lupte de apărare, la care au luat parte toți românii din Transilvania și Maramureș, au fost distinși din nou cu ordine militare și dăruiți cu sate, frații Drag și Dragoș din Bedeu și ruda lor Mihail Bogdan de Petrova, ultimul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fost o zi memorabilă: era primul preot format în casă, și cu siguranță nu era o casă lipsită de importanță. Faptul împlinit a stârnit câteva murmurări din partea Curiei veroneze, care a considerat acea sfințire de «contrabandă» o strategiei urzită de îndârjitul don Calabria. Cardinalul Bacilieri a ignorat faptul oficial, spunând expres că el «nu o să-l încardineze niciodată pe acel preot în Dieceza de Verona». La san Zeno in Monte a rămas pentru toată viața, totdeauna supus simplelor dorințe ale lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
al Institutului de Bacteriologie. Doctorii bucureșteni, profesori la Facultatea de Medicină, cei mai mulți liberali, se revoltară. În fruntea celor cari protestau, cel mai violent, cel mai furtunos, era doctorul Gr. Romniceanu. În Parlament, doctorii liberali au făcut proiectelor de lege o îndârjită opoziție, dar fără nici un succes. De altfel, întreaga opinie publică aproba măsura care dota facultatea noastră de medicină cu trei ilustrațiuni. Cea mai neîmpăcată opoziție a fost făcută împotriva doctorului Assaky. De la început adversarii lui au împiedicat numirea sa la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
alegerile să fie libere. Acum a răspuns invariabil delegaților două cuvinte: „Vom veghea“. Bineînțeles că alegerile au fost tot atât de libere precum au fost aproape toate în România, iar sentinela regală n-a vegheat decât de formă. Campania electorală fu foarte îndârjită.* Regimul liberal era bătrân de 12 ani, iar adversarii regimului numeroși și puternici. Dizidențele liberale, pe de altă parte, îl încovoiase. Asupra țării căzuse în acel an mari cantități de zăpadă, care îngreuia mult circulația la țară și, prin urmare
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
făcu încercarea cu un minister prezidat de Mihail Kogălniceanu, dar condiția pusă de toți opozanții era: dizolvarea Camerelor. Ion Brătianu pleca de la putere, dar nu voia să cadă și partidul, el se temea de excesele celor cari veneau din opoziție îndârjiți și exasperați. Operația era grea. Fiindcă nu cădea numai un guvern sau un partid, cădea mai întâi un om de stat considerabil care domina întreaga viață politică a țării, cădea un regim de 12 ani de care era legată o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
i-au adus la cârmă nu numai coaliția tuturor acelora cari erau nemulțumiți de guvernarea și de regimul lui Lascăr Catargiu, dar și coaliția tuturor sentimentelor altruiste. Am întâlnit în această coaliție oameni de toate credințele. Democrați înaintați și reacționari îndârjiți, oameni cari oftau după toate libertățile, cât și apostoli ai ordinii prin constrângere, patrioți ireductibili și internaționaliști, toți aceia cari vedeau în zare viitorul de aur cât și cei cari jeleau trecutul cu toate binefacerile lui, cu cinstea bătrânească, cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
totuși, se simțea că clocotește în el. Apostrofele lui biciuitoare pentru adversari stârneau, deodată, furtuni vijelioase. În ultimele luni ale guvernului și ale regimului lui Ion Brătianu, a vorbit de pe banca ministerială răspunzând unei interpelări a opoziției. Luptele erau foarte îndârjite, căci opoziția dădea cele din urmă și mai crâncene asalturi pentru răsturnare. Eugeniu Stătescu era acuzat că a pus justiția în serviciul guvernului. Eugeniu Stătescu răspunde și aruncă fraza: — Opoziția a pierdut dreptul la protecția legilor! Toată opoziția este în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
în judecată de asemenea. Dar mai era și un alt motiv. Dacă Regele nu se adresa opoziției celei mari, ci lui Petre Carp, opoziția s-ar fi scindat, desigur. Unii ar fi trecut la noul guvern, alții ar fi rămas îndârjiți așa că lupta între grupările antiliberale ar fi devenit acută. și din această luptă nu ar fi câștigat decât partidul liberal. Cuvântul lui Ion Brătianu a fost ascultat, dar și regele Carol avea o mare aplicare către junimiști. Cultura germană a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
lor putere de creație, făurind în bronz, piatră sau marmură un foarte mare număr de monumente răspândite pe întregul cupris al țării, care, la un înalt nivel artistic, evocă glorioasa noastră istorie națională, figurile marilor voievozi, precum și aspecte din lupta îndârjită a întregului nostru popor pentru cucerirea unirii, independenței, pentru libertate.“ („Omagiul artelor“, Contemporanul, 26 ianuarie 1984) „Astăzi, noi, cetățeni ai marii cetăți pe care cu mândrie o numim România, putem afirma cu legitimă mândrie, cu certitudine și demnitate, că trăim
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Admitem în general că Europa Centrală și Orientală, mai exact teritoriul care se întinde la Est de Rin, între Franța și Rusia, este caracterizat prin starea înapoiată a culturii politice. Aici, raporturile sociale sunt antidemocratice, metodele politice brutale; naționalismele meschine, îndârjite și violente (...) toate acestea părând să indice că, prin chiar natura lor, țările și popoarele sunt incapabile să realizeze o dezvoltare democratică de tip occidental. Dacă faptele de la baza acestor informații sunt juste, atunci concluziile care sunt trase de aici
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Universitatea „Al i. Cuza” Iași Introducere: Justificarea gestului de a scrie această carte Mai mult decât alții, din aceeași comună sau din comunele învecinate, luncașii „dorneni” au vrut să aibă cartea lor, istoria lor de bejenari bucovineni, ajunși, prin muncă îndârjită, prin învățătură, să dobândească respectul de sine și respectul celor în mijlocul cărora s-au așezat, să arate lumii că ei nu sunt numai clăcași lipsiți de pământ, legați de moșia boierească, sunt și cei care au ajuns proprietari pe pământurile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de asemenea ne invitau să ne adăpostim la ele, în caz de părăsirea capitalei. Am aflat cu acest prilej că ministrul Duca își asigurase refugiul la mitropolitul Pimen, explicându-se astfel, în parte cel puțin, graba de a satisface pe îndârjitul reclamant împotriva mea. Întors la București, m-am pomenit cu vizita administratorului Casei Bisericei, Gârboviceanu, care, din întâmplare și trecând pe la Muzeu a cerut să vadă originalul adeverinței Mitropoliei din Iași, atestând depunerea celor șapte lăzi cu odoarele mănăstirești, deși
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Eduard. Ce neroadă am putut fi! îmi spuneam, în timp ce rupeam în bucăți minuscule foaia de hârtie. O rupeam pe masă, metodic, să nu se mai recu noască nimic din desen. Nu am să mă mai îndrăgostesc niciodată! mi-am jurat, îndârjită, cu capul bubuindu-mi înfiorător. Ce prostie, ce nechibzuință să fii îndrăgostit, să visezi, iar și iar, un sărut, o atingere oarecare de buze, limbă și dinți... Și mireasma pielii unui obraz care te atinge... Și strângerea unor brațe în jurul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
minge, care se rostogolește spre mare. Se aruncă în apă după ea, dar un val cât el de înalt i-o fură și i-o aruncă mai departe, precum un adversar experimen tat. Copilul se aruncă din nou în apă, îndârjit, cu mâinile întinse. Vrea să strige războinic, dar un alt val vrăjmaș îl ples nește peste față, umplându-i gura și nările cu apă sărată și răs tur nându-l, de par că el însuși ar fi o minge aruncată de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ră... și, în general, după muzica simfonică... La școală, mă rog, mă forțam să îndur muzica pe care ne-o punea profesoara la pick up. Dar mie-mi plăcea muzica progresivă, la drept vorbind. — Nu contează, Clara, îi replică Ionela, îndârjită, ai promis, nu? Și, de altfel, nu știu de ce, am impresia că vrei să trișezi! Vreau să zic că n-am văzut nici urmă de muzică progresivă la voi în casă. Nu-i frumos, tocmai de ziua ta, să dai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sine. Madam Cateluța strânge din buze, arborând o înaltă ținută morală. Căzu câteva clipe pe gânduri, după care hotărî brusc: Hai să plecăm d-aci, Vijulie, că nu-mi miroase dăloc a bine." "Păi, plecăm... asa?" " Da, așa plecăm!", zise îndârjită femeia. "Ceva nu-i în regulă aici. Dispariția asta a lu' Scufiță nu-i lucru curat." Văzând mutra îmbufnată a bărbatului, concedă: "Ei, nu mai fă moaca asta. Venim mâine, tu". Privi iarăși în jur, cu un soi de neliniște
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rămânând lucid, nu chiar aidoma, că doar nu călăream pe un armăsar alb, cu bicornul sau pletele și mantia-mi purpurie fluturând în vânt. Sunt un om realist și nu cad într-un puseu paranoic, însă pornirea asta eroică și îndârjită, lejer romanțioasă fie, treacă de la mine! -, se datora faptului că aveam o responsabilitate față de națiunea mea de gândaci din universitate, vorba aia, mai bine de douăzeci de milioane de suflete. Națiune care urma să suporte o teribilă agresiune din partea Administrației
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
apusese de mult. Când ajunse pe platoul unde era casa și trei meri care deși erau în plină vară, aveau frunza îngălbenită ca de o bătrânețe timpurie, câinele se făcu nevăzut după colțul casei, dar continuânduși lătratul parcă și mai îndârjit arătându-și doar din când în când botul umed și ochii răi lucitori de o furie adevărată. Perdeaua de la una din ferestrele casei de dădu la o parte și se auzi o voce de femeie mai mult copilărească: „Tarzan, stai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]