654 matches
-
experiență recentă. La colțul unei străzi, în centrul vechi, medieval, al Torunului, e o statuie căreia n-am reușit să-i aflu istoria. Nu statuia unui om de stat, nu consacrarea metalică a unei povești semnificative. Ci poza celui mai înduioșător banal: un cățeluș de bronz, cu urechile nehotărîte între blege și ciulite, ducînd în dinții de lapte o pălărie. Lîngă el, rezemată de un felinar din decor, o umbrelă închisă. Umbrelă zdravănă, boierească, cum se vor fi găsit, nu-ncape
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
na Jela își atribuie în aceste o sută de zile din viața Monicăi Lovinescu (și până la un punct a lui Virgil Ierunca) un rol pe care ar fi dorit să-l joace, dar nu l-a jucat cu adevărat. E înduioșător felul în care se plânge la sfârșit, fiind vorba de "arhiva" soților Lovinescu-Ierunca, de faptul că autoritățile românești n-au sprijinit-o moral și material, îngrijorate că "va face literatură din bolile și suferința lor". în definitiv, nu chiar asta
O carte indecentă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8158_a_9483]
-
cantină mănîncă muncitorii, la restaurant mănîncă hoții", " Vata se folosește în Sahara sau la Polul Nord? La Polul Nord sau în Sahara se folosește altfel de vată: la Polul Nord este zăvata și în Sahara nisivata". Astfel de răspunsuri - superbe, naive, nostime sau înduioșătoare - am auzit, exact atunci cînd ne așteptam mai puțin, cu toții. Dorel Zaica, experimentatorul, pictor și profesor de desen, a descoperit însă că ele sînt, ca și desenele extraordinare, destul de rare și că e dificil să-i provoci pe copii să
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
decenii, este cvasinecunoscut. Și exemplele ar putea continua pe încă multe pagini. În concluzie: la vîrf, adică acolo unde valoarea a devenit axiomă, totul este în regulă, în vreme ce acolo unde faptele trebuie privite cu prospețime și judecate nemijlocit, domnește o înduioșătoare harababură. Ca, de altfel, în mai toate planurile vieții noastre publice. II. Artiștii și premiile Alături de premiile derizorii ale Academiei Romane, care au intrat în topul vieții noastre publice postdecembriste prin voința încrîncenată de a fi mereu echivalentul a două kg
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
întrebările care i se pun au un desfășurător separat la unul din oficiile de poliție unde Malik este anchetat cu metode și instrumente specifice torționarilor sud-americani, iar trecerea de la cleștii electrici la amabilitatea dialogului de la birou e de o falsitate înduioșătoare. Reușita lui Malik vine dintr-un joc al hazardului, neverosimil și infantil, nu o școală anume îi sedimentează o cultură solidă, ci școala vieții trasează reperele unei competențe care depășește jocul prostesc la care participă. Ori tocmai aici filmul lui
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
scoasă din teacă, s-ar fi putut opri ca un grigorescian păstor să se sprijine gânditor în ea fără ca acest lucru să te mai mire. Scena votivă s-ar putea intitula: "Carol meditează". Pe patul morții, are loc o scenă înduioșătoare, intimistă. Carol mărturisește soției plângăcioase, Regina Elisabeta (Marina Procopie), dificultățile prin care a trecut, apoi se scoală din pat în cămașa de noapte și, pentru că nu era suficient de belicos sfârșitul, trage sertarul și vede un pistol. Gândul sinuciderii îl
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
ale unor prieteni comuni. În anii ’80 bănuiesc că era altfel, dar cum arăta acest altfel? Dan C. Mihăilescu: Dragă Daniel, una e când ești coleg de celulă, sau de cazarmă, cu cineva, împărțind ororile, paradoxurile sublimului domestic și revelațiile înduioșătoare sau dezumanizante ale recluziunii - și cu totul altfel arată realitatea, viața, odată ieșit pe poarta pușcăriei, a unității militare ș.a.m.d. Dacă succesul generează invidie, suferința naște solidarizare, mai ales la români, experți în ajutorul reciproc în caz de
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
încercarea primarului Oprescu de a crea aparența unui conflict politic pentru a-și ascunde incapacitatea de a administra orașul și superficialitatea cu care își exercită atribuțiile. Apreciem că încercarea lui Sorin Oprescu de a se compara cu Traian Băsescu este înduioșătoare și fantezistă, în același timp, cel puțin pentru câteva motive: Băsescu avea proiecte pentru București, Oprescu nu are; președintele avea un Consiliu General ostil, pe când actualul primar are consilieri care i-au oferit tot suportul; nu în ultimul rând, spre deosebire de
PDL îl acuză pe Oprescu de superficialitate: Încercarea de a se compara cu Băsescu e înduioşătoare () [Corola-journal/Journalistic/48859_a_50184]
-
o artă, de măiestrie, pe care juna nu are cum s-o prindă dintr-o dată. În ciuda aparenței volitive, Natalie are emoții, este încă neexperimentată, are un ideal destul de modest, dar trainic, se vrea căsătorită după un plan de o naivitate înduioșătoare, este abandonată de iubit, are o aventură pasageră și în cele din urmă trece testul final pentru ca Ryan să afle ulterior că a demisonat. Aceasta este viața, banală, cu stereotipiile ei, o viață complet străină lui ArielRyan. La rândul lui
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
Constantin Țoiu (Rugăm pre dumneavoastră iubiț cetitori tineri, să luați sama aceștii scrisori, de s-ar întîmpla vreodată să mai vie niște lucruri ca aceste în țara noastră... să nu pățiți și voi ca noi...) Punere în gardă înduioșătoare. Dar, de pățit, pățirăm cu mult mai mult decât își putea închipui cronicarul. El scoate capul din Letopiseț, iese o clipă din lucrul său, și, ridicându-se nițel din jilț, să ne vază mai bine, ne face obosit semn cu
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
de soarta Cristinei, este puțin probabil că în tot acest răstimp să nu-și fi vizitat fata sau să nu fi dorit s-o vadă. Cusut cu ață alb este și dezinteresul tatălui, Felix (Florin Zamfirescu), prorector de o suavitate înduioșătoare împinsă spre infantilism imecilizant; el întinde o carte ca un fel de carte de vizită fiicei regăsite, o carte care are drept subiect cazul ei. Ni se cere să credem că în tot acest răstimp singura grijă a tatălui, în afară de
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
fel de îngăduință apriorică, cel mai bine ar fi să judece instituțiile care au mandatul constituțional de a sancționa insulta și instigarea la ură etnică. Iată doar un scurt pasaj: ,, Filosemitismul și democrația dumneavoastră (adică ale mele, P.Ș.!) sunt înduioșătoare, naive și ridicole. În același ton acuzator, pe care l-ați folosit împotriva domului Ilarion Voinea, gestul dumneavoastră de fraternitate cu ideile promovate de statul terorist Israel, vă situează la nivelul extremismului sionist. (sic! mare grijă, tinere om al legii
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
pe unii colegi ai mei să vorbească despre inflație și, în consecință, despre lipsa de substanță (citește: de poezie) a poeziei lui. Cred că operăm cu unități de măsură inegale. Există încă, la noi, un elan mistic de-a dreptul înduioșător care se face simțit oridecâte ori vine vorba despre poezie. A publica puțin e, dacă nu o dovadă certă, măcar o premisă a calității. De fapt, mă corectez: nu a calității (acesta fiind un termen prea laic pentru lampadoforii de
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
precum sclipirile ferestrelor, iată sînt singur, inconfundabil./ Urzica din rodos/ frunzele ei în mai multe culori/ azvîrl în eterul particular al pupilelor mele/ semne disperate care/ mă fac să nu dorm nopți întregi" (Cel mai bun naufragiat). Sau cu o înduioșătoare umilitate: "E dimineață trec prin camerele luminate de soare/ pijamaua îmi flutură mă conduce/ în baia cu faianța albă unde rămîn un timp nedefinit/ melancolic și inconștient că la un oculist/ ce exersează vederea pacienților/ pe firișoarele de praf din
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
flutură mă conduce/ în baia cu faianța albă unde rămîn un timp nedefinit/ melancolic și inconștient că la un oculist/ ce exersează vederea pacienților/ pe firișoarele de praf din văzduh./ Nu mai am/ răbdarea de a nu spune nimic/ e înduioșător cum privesc pe geamul podului/ melcul ce trasează un șotron argintiu/ pe norii întunecați/ și mă gîndesc la vacanță la țară/ cînd trenul întîrzie și pulberea șchioapătă/ pe mutrele călătorilor// sînt același ins ce priveste garoafele galbene/ în odaia din
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
așadar, cu un stadion minuscul, dosit undeva în Regie, printre cămine locuite de foști olimpici la matematică, o echipă cu jucători suspecți (prin vârstă și prin dăruire) de a fi încă în tatonările junioratului, cu un joc de o eleganță înduioșătoare. Au condus cu 3 - 0 (mai cunoaștem...), apoi cu 4 - 1, au fost egalați în ultimul minut (cum ziceam...). Apoi au marcat ei, nonșalant. Fără minuni făcute de bigotismul inocent al vreunui patron, fără stimulente financiare lipite pe frunte sau
Studențești... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10666_a_11991]
-
literară, stingându-se la numai 25 de ani. Deși scriitorii moldoveni, în frunte cu Kogălniceanu, au încercat să-i impună imaginea drept aceea a unui «tânăr geniu» cu destin nefericit, Hrisoverghi n-a atins celebritatea și nici măcar notorietatea. Dincolo de nivelul înduioșător de mediocru al poeziilor sale, alt impediment s-a dovedit mult mai important: locul de «tânăr geniu» fusese la noi deja ocupat de Cârlova. Și pentru totdeauna” (p. 52). Ar mai trebui, poate, precizat că, în afară de compunerile originale, de tot
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
tot felul de extraordinare aventuri, capătă volum psihic în romanele lui Lapeyre, unde tematizarea singurătății și a dezechilibrului psihic devine tot mai explicită. La Martin Page, personajul are chiar și o istorie personală, dar este descris în culori atît de înduioșătoare, încît ai impresia că e o păpușă atîrnată în pomul de Crăciun de un moș binevoitor, agent literar deghizat. Nu, nu personajul se schimbă, ci lumina în care-l așază autorul: rece, aspră la Noul Roman, de lanternă, intermitentă la
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
scurtă perioadă la , după care, uitat de toți cei care l-au aplaudat și i-au apreciat talentul, s-a întors de unde a venit, în stradă, acolo unde poate face rost de bani pentru familia sa numeroasă. Aceasta este povestea înduioșătoare a argeșeanului , puștiul talentat de la Românii au talent, care la vârsta de numai 11 ani, a sărbătorit 1 iunie, cântând trecătorilor ore în șir cu gândul la cei 11 frați de acasă. Echipa emisiunii ”Drept la țintă” de la l-a
Puștiul faimos de la Românii au talent cântă din nou în stradă () [Corola-journal/Journalistic/22749_a_24074]
-
Baba Măndica (unde o bătrână pierde bucata ei de pământ de la marginea orașului printr-un tertip avocățesc), Moș Ion (unde un bătrân alungat din casă de copii încearcă să-și recâștige un loc al său muncind ca slugă cu un înduioșător exces de zel) și Moș Gologan (unde un alt bătrân, aflat pe patul de moarte, își împarte averea moștenitorilor hapsâni și dușmănoși) - pagini pregătitoare pentru proiectatul roman din lumea țărănească Vămile văzduhului, rămas în stadiul de proiect. În povestirea Ajun
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
să faci totul. A fost, prin voia lucrurilor, o școală a cărei însemnătate, trecută minunarea copilului prins, de pe margine, de miza vreunei conversații, se arată cu anii. Urmează ,primara", la Mântuleasa, liceul, la Spiru Haret, cu amintiri lipsite de dulcegăria, înduioșătoare, chiar și ea, a dedicațiilor în acorduri de Gaudemus... dar mărturisind, în schimb, față de prezentul care nu mai seamănă cu ce era, o anume, discretă, încredere. O distanță de connaisseur care doar caută bucăți din ce-a fost în ce
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
interjudețene, precum și la expozițiile organizate la nivel național și internațional. Pe parcursul rodnicei sale cariere a organizat reușite expoziții personale la Timișoara, Lugoj, București și Troisdorf (Germania). A cultivat toate genurile picturii: peisajul, natura statică, portretul și compoziția. A surprins în înduioșătoare tablouri frumusețile neasemuite ale câmpiei nelimitate, cu orizonturi largi. A lăsat în urma lui o operă deosebit de vastă și valoroasă. IOAN STANCIU din presa vremii acum... 100 ani „Congresul funcționarilor administrațiunii comitatense și comunale... a fost imposant, și hotărârile s-au
Agenda2003-13-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280845_a_282174]
-
până la urmă, totul să se sfârșească cu bine - printr-o carieră de filozof-antropolog-scriitor - ca într-un scenariu hollywoodian. Filo scrie manifeste în genul La Familia, se ia de piept cu "copilul de mic burghez", îi scuipă în față amănuntele dure, înduioșătoare sau rizibile ale biografiei sale: "N-am stat cu tăticu� și cu mămica la bloc, fără griji, fără pui, înconjurat de alți copii. Am fost singur și implicat". Își justifică, astfel, formarea intelectuală haotică și lacunară: "N-am învățat limbi
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
sensibile, îl obligă pe Havel să fie, la rândul lui, tranșant, gata să dea replici usturătoare. La al treilea nivel ne sunt oferite o selecție de note de cabinet din perioada președinției. Ele oferă o imagine nuanțată, uneori crispată, câteodată înduioșătoare, a unui șef de stat în papuci de casă. Intrăm astfel în intimitatea unui personaj istoric obsedat nu doar de întâlnirile diplomatice la vârf, ci și de starea furtunului de udat iarba din curtea Castelului. Amatorul de can-can-uri politice va
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]
-
soarelui, Macii sfetnici îmbujorați, Câte înmiresmate covoare De pomișor și de mușețel Le-am văzut acum iarăși îmbietoare, Iar drumeagul din sat De mii de ori străbătut Părea pentru prima oară atins. Cât de semeață clopotnița Sfântului Iannis! Cât de înduioșătoare icoana Fecioarei Cât de straniu răsună-n biserică Psalmii, ecou mirosind A tămâie și faguri de miere. Prima moarte în casă Chipul ei palid Cât de greu mirosul coroanelor Câtă groază din pânza cea neagră În albul balconului cu ghivece
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]