5,366 matches
-
au sadit-o prin gândul lor bun! EU TIND SPRE FERICIRE Eu tind spre fericire. Din neant adusă, Preaplinul de iubire-i Povestea mea nespusă. Eu tind amorf spre formă. Granule de mercur, Mă scurg între destine Pe care le îndur. Pe un pământ de umbre Și de sublim frumos, Fugind din gânduri sumbre, Mă tot ridic de jos, Adun în ochi prinosul Uitat de noi în rai Și simt vibrând frumosul, Ca fiind tot ce ai Și cercul se închide
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
încrederea pe care mi-au sadit-o prin gândul lor bun!EU TIND SPRE FERICIREEu tind spre fericire.Din neant adusă,Preaplinul de iubire-iPovestea mea nespusă.Eu tind amorf spre formă.Granule de mercur,Mă scurg între destinePe care le îndur.Pe un pământ de umbreși de sublim frumos,Fugind din gânduri sumbre,Mă tot ridic de jos,Adun în ochi prinosulUitat de noi în raiși simt vibrând frumosul,Ca fiind tot ce aiși cercul se închideîn gându-mi de iubire
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
tânjirea-n etern, Discern în putința-mi diseminată, Puterea de-a căuta înca o dată, În ploaie și codrii, pe aripi de sfinți, Puterile lumii cu ambii părinți, În care orfană de vis și pădure, E doar suferința ce știe să-ndure, Lasați- mă-n pace, în pacea luminii Îngropată în florile din matca grădinii, Acolo măcar, în revolta-mi de seară, Din mine, un fir de iubire, răsară. Citește mai mult ÎN MATCA LUMINIIÎmi caut iubirea în glastre și-n pâine
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
tânjirea-n etern,Discern în putința-mi diseminată,Puterea de-a căuta înca o dată,În ploaie și codrii, pe aripi de sfinți,Puterile lumii cu ambii părinți,În care orfană de vis și pădure,E doar suferința ce știe să-ndure,Lasați- mă-n pace, în pacea luminii îngropată în florile din matca grădinii,Acolo măcar, în revolta-mi de seară,Din mine, un fir de iubire, răsară.... XVIII. FINAL DE CĂUTARE, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2186 din
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
mama urechile înroșite și cucuiele. În ce privește imnul regal, am scăpat de chinul ă-ă-itului. Scârbit, domnul Fusulan a acceptat ca toți mârlanii care cântau precum măgarii să stea în spatele celorlalți și...să miște și ei din buze. Însă pentru toate chinurile îndurate cu acel „ă-ă-ăă!” am fost răzbunat la serbarea de Crăciun. Zâmbitor, plutind în aerul de sărbătoare, domnul Arsu a spus încântat : - Am plăcerea să vă prezint corul domnului Fusulan, care va deschide serbarea cu imnul regal. În acest moment solemn
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
de către ECCO Fundației Casă Lidia. Povestea Casă de copii Lidia din Domnești este locul unde trăiesc 13 copii orfani sau abandonați de părinți. 13 copii cu povești triste, insă puternici, care au câștigat inima ECCO România. Unii dintre ei au îndurat clipe grele în orfelinate. Alții s-au trezit singuri în câmp, la nici cinci ani, lăsați acolo de propria mamă. Alții au ajuns la Casa Lidia în toiul iernii, fără pantofi sau șosete, aduși acolo de polițiștii care-i găsiseră
Un like pentru a aduce Craciunul Casei de copii Lidia [Corola-blog/BlogPost/99747_a_101039]
-
până acum, am fost șocată de atitudinea extrem de submisivă a românului în fața șefilor. Și nu doar șocată, ci și încurcată, pentru că, de multe ori m-am trezit luptându-mă singură cu diverse abuzuri, pe care colegii mei alegeau să le îndure fără să crâcnească. Cum vine asta? Pe internet, vedem pupincurism și acolo unde nu e și îl amendăm cu promptidudine, dar în offline stăm cu genele plecate și ne străduim să nu-l supărăm pe șef? Mai țineți minte povestea
Teribila spaimă ipocrită a românului de pupincurism by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20192_a_21517]
-
pândește de după colț și își ascute ghearele în care va încerca să-i prindă. Cu toate astea, ei speră ca ceea ce au astăzi în inimă și în minte să fie mai puternic decât frustrările pe care le vor avea de îndurat pe piața adevărată a muncii. Speră ca binele să învingă. Sunt plini de entuziasm și foarte emoționați de ceea ce întâlnesc în drumurile lor: “A fost foarte frumos la Neamț... oameni buni la suflet, blânzi, răbdători. Ne sorbeau fiecare sfat. Ne
Viitori medici caută șansa de a deveni oameni mai buni by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20241_a_21566]
-
patru fire de păr de pe gambele lui Dani, următorii doi centimetri pătrați din gambele lui Dani, următoarele patru fire de păr de pe gambele lui Dani, urma... aoleo, e lung Dani asta, acuma îmi dau seama, mai avem o grămadă de îndurat, plus că, după că se termină cu Dani asta propriu-zis, al Mihaelei, o să fie luați la rand toți copiii din țară pe care ii cheamă Dani și o să aflăm totul și despre viața lor. După aia o să i se facă
Sa cedam nervos cu Mihaela si Dani by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20493_a_21818]
-
inima-i s-a risipit. Și cum iar vruse s-o pipăie, s-o înțeleagă, Maică iar simți pe față palma năzdravană, El zise răspicat, ca ea îi este visul așteptat, Împlinit pe când inima-i era declin căpiat. Fata se-ndură și-i povesti cum la fel și ea, Cum pe terenul școlii lor adesea venea, Printr-o gaură-n gard ușor se strecura, Și pe imașul lor ce frumos mai zburda. Ca la școala ei nu-i așa frumos, nu
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
iubit și vă iubesc. Plâng amintirile, urmele vostre în odaie Rezemate-n suflet, pe patul cu saltea de paie, Dorul se zvârcolește, mustește în mine Cu voi dragi mei azi prin lumi străine. Ați fost oameni cu credință ,... de la țară Îndurând iernile geroase, seceta de vară, Dar v-ați trăit viața cinstit, cu modestie Cu dragoste de satul natal, nepoți și glie. Ați avut parte de sărăcie,umilință, război Ați mers adesea prin nămeți cu pașii goi Câteva vreascuri, coceni puneați
DRAGII MEI BUNICI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384151_a_385480]
-
-Om bun,pentru tine înfloresc, Sunt doar un cais ce își dorește Să-și împartă cu drag din frumusețe Și-n fiecare primăvară flori de viață îmi Revin,prin ele eu mă-mpărtășesc! De-ai înțelege jertfa mea Când iarna îndur frigul năpraznic, Tu,nu ți-ai dori nimic altceva Decât să îmi săruți mireasma, Te-aș inunda cu ea! Așa șoptea zâmbindu-mi la fereștri Tânărul cais,care-mi simțea inima Însingurată și neînțeleasă de aceia Ce nu știu a
SECRETUL CAISULUI ÎN FLOARE... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384161_a_385490]
-
Tânărul cais,care-mi simțea inima Însingurată și neînțeleasă de aceia Ce nu știu a vorbi cu pomii, Dar el știa ,dragul de el,că eu voi auzi! -Copacule,ce floarea-n rod transformi Cu a luminii creație de bijutier, Îndură-te,atât îți cer Fii confidentul meu,secrete de-mi divulgi, Le voi păstra ascunse-n pandativul inimii! Referință Bibliografică: Secretul caisului în floare... / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de
SECRETUL CAISULUI ÎN FLOARE... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384161_a_385490]
-
și mângâierea Că dragostea se-mparte doar la doi, Dar știm că etalonul de măsură Nu e nicicum prea simplu sau prea vechi, Că răspândește-n inimă căldură Și cântece plăcute în urechi, Iar zeii buni mereu de noi se-ndură Să nu mai fim tot singuri, ci perechi. TEKEL Ne-am pregătit și noi, dar și balanța, Pe-un talger soarele, pe altul luna, Cum suntem eu și tu, dintotdeauna, Când cântărim ce mare e distanța. Vedem cum adevărul și
MENE, MENE, TECHEL, UPHARSIN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384180_a_385509]
-
desnădejdii omului când forțe criminale răsturnau ideile și gândurile aducând cu ei dominația minciunii și supunerii oarbe. Trecuseră anii în care supuși și supunători pieriseră toți în măcelul ordin al marilor lumii. Sub dominația răului pământul nu a mai putut îndura. Popoarele s-au prăvălit sub greutățile vieții lăsând totul în mâinile avide de putere și bani ale unor netrebnici adunători de roade efemere. Lumea toată a tresărit strigând dorința de bine. Dar cine să-i audă? Fără carte și minte
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
Viața fiecărui om atârnă de un fir de păr, o prăpastie fără fund i se poate căsca la picioare în orice clipă, iar el își mai născocește și singur tot soiul de neplăceri și își otrăvește singur existența.” ,, Cum se îndură un tată de copiii lui, așa se îndură Domnul de ceice se tem de El. Căci El știe din ce suntem făcuți; își aduce aminte că suntem țărână. Omul! zilele lui sunt ca iarba, și înflorește ca floarea de pe câmp
FRAGILITATEA VIEȚII UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384261_a_385590]
-
păr, o prăpastie fără fund i se poate căsca la picioare în orice clipă, iar el își mai născocește și singur tot soiul de neplăceri și își otrăvește singur existența.” ,, Cum se îndură un tată de copiii lui, așa se îndură Domnul de ceice se tem de El. Căci El știe din ce suntem făcuți; își aduce aminte că suntem țărână. Omul! zilele lui sunt ca iarba, și înflorește ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai
FRAGILITATEA VIEȚII UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384261_a_385590]
-
exact? Ai apucat să te urci, ai dat comanda, a pornit aparatul, a plecat. Îți dai seama de-abia după toate astea că duhnește înfiorător. Ce faci? Mie întotdeauna mi se pare de nerezolvat situația asta și sfârșesc prin a îndura mirosul până la destinație, deși nu am deloc o vezică biliară antrenată pentru așa ceva. Nici măcar să-i cer să oprească, ca să cobor. Nu îndrăznesc... Ar trebui să explic de ce cobor și pur și simplu nu sunt în stare să privesc un
Ce faci când pute? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18327_a_19652]
-
viață! Nu văd însă suferință în sufletul tău pentru ceea ce se duce, semn că ești deja împăcată de cotitura vieții tale! -Ce vasăzică? Copiii mei fac parte și din acea viață,ei trec, înainte de toate celelalte lucruri! Pentru ei am îndurat atâtea necazuri! -Copiii sunt cu tine ei au viitor! Sunt trei,nu? Sunt în inima ta și tu într-a lor! Tu urmează-ți sufletul! El cunoaște drumul,cel bun! -Bine dragă, hai că m-ai lămurit! Acum mă simt
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
multă vreme. Ca și când ar fi o parte din însăși ființa ei, ca și când mi-ar aduce-o înapoi. Aveam niște mici însemnări, puse acolo la repezeală, de aceea o păstrasem. Încremenesc în amintiri... Transcriu și o pun deoparte. Dar nu mă îndur s-o arunc. Elisabeta... Era de aceeasi vârstă cu cealaltă Elisabeta. Regina Angliei. Era cumva mândră că purtau același nume. Au împlinit amândouă o anumită vârstă, una după alta, vreme de mai bine de optzeci de ani. Mai întâi mama
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
multă vreme. Ca și când ar fi o parte din însăși ființa ei, ca și când mi-ar aduce-o înapoi. Aveam niște mici însemnări, puse acolo la repezeală, de aceea o păstrasem. Încremenesc în amintiri... Transcriu și o pun deoparte. Dar nu mă îndur s-o arunc.Elisabeta... Era de aceeasi vârstă cu cealaltă Elisabeta. Regina Angliei. Era cumva mândră că purtau același nume. Au împlinit amândouă o anumită vârstă, una după alta, vreme de mai bine de optzeci de ani. Mai întâi mama
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
de rece, ger și viscol nesfârșit Ce lovește-n plin pe la colțuri ziduri. Totul în jur pare-nfricoșător, pustiit, Încolțit brusc de sălbatice friguri... Oamenii se strâng lânga vetre cu căldură, La adăpost de iarnă stau ființe, Sarmanele, gerul apăsător îndură, Făcându-și culcuș printre locuințe... Un crivăț siberian își face loc sumbru, În timp ce drumuri sub omăt se ascund, Iar șuieratul vantului sună funebru, Când pătrunde pretutindeni furibund... Liniștea își caută ecoul în fereastră, Unde s-au așezat reci flori de
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
cumplit de rece, ger și viscol nesfârșitCe lovește-n plin pe la colțuri ziduri.Totul în jur pare-nfricoșător, pustiit,Încolțit brusc de sălbatice friguri...Oamenii se strâng lânga vetre cu căldură,La adăpost de iarnă stau ființe,Sarmanele, gerul apăsător îndură,Făcându-și culcuș printre locuințe...Un crivăț siberian își face loc sumbru,În timp ce drumuri sub omăt se ascund,Iar șuieratul vantului sună funebru,Când pătrunde pretutindeni furibund...Liniștea își caută ecoul în fereastră,Unde s-au așezat reci flori de
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
liniște.) M-aș îmbrăca în toamnă ca să mi se aurească frunzele, dar mi-e teamă că le voi pierde curând, voi tremura o clipă de frig și mă voi stinge. Nu vreau să plece toamna! E raiul splendorii. Cum se îndură natura să-și dea jos atâta frumusețe și să coboare spre iarnă? Nu s-a uitat în oglindă? Probabil oglinda a fost fermecată și ea nu a înțeles misterul. De ce pleacă omul din toamnă? De ce nu luptă să-și păstreze
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > EMINESCIANA Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului EMINESCIANA de Nicolaie DINCĂ Stăpâne-al lumii și al nostru Tată Îndură-Te de neamul românescu, (sic!) Restituie-i pe Domnul Eminescu, Că mare-i mila Ta - nelimitată! Pentru că azi, mai mult ca niciodată, Ne cam lipsește lira lui măiastră, Ne trebuie un Domn de limba noastră Și o conducere imaculată. De
EMINESCIANA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380159_a_381488]