3,818 matches
-
dintre a-ți asuma o mască, Întotdeauna În scopul de a fi liber, și a fi forțat să ți-o asumi, fără voia ta, e diferența dintre un refugiu și o Închisoare. Aș fi fost fericit să zburd prin viață Înfășurat În platoșa blănoasă oferită de falsa mea imagine de animal de companie, dacă aș fi fost convins că o pot scutura de pe umeri ori de cîte ori doresc, și că pot să-mi las la o parte fețișoara dulce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
indicat greutatea cozonacului - de altfel nu chiar greutatea corectă. — Extraordinar! exclamă tînărul, cu Însuflețire. — Mi se pare absurd, zise fata, și adăugă, folosind aproape aceleași cuvinte ca și domnul Rennit: A fost probabil o simplă neînțelegere. — Neînțelegere? „Zexe!“ rosti tînărul, Înfășurînd În ghilimele vechea expresie argotică. Apoi, Întorcîndu-și spre Rowe fața radioasă, urmă: — Domnule Rowe, asociația aceasta, În orice caz secretarul ei, vă stă la dispoziție cu serviciile sale. Ceea ce spuneți e foarte interesant. Numele meu, adică al nostru, e Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de aceea, ba tocmai de aceea“, stărui el, dar maică-sa Îi spuse, făcînd un semn cu mîna spre soția vicarului: „E doar un vis, dragul meu, un vis urît...“ ... Se trezi În lumina lugubră a stației de metrou - cineva Înfășurase becul Într-o eșarfă de mătase roșie, ca să-l camufleze. De-a lungul pereților stației se Înșirau, pe cîte două rînduri, trupurile celor veniți să caute adăpost. Afară, deasupra lor, avioanele păreau să se depărteze, huruind. Era o noapte relativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mică sufragerie În care se vedeau o mulțime de scaune urîte, rînduite În jurul unei mese enorme, și un birou. Nu, nu era salonul, de care Rowe Își amintea vag. La capătul mesei ședea, Într-un fotoliu, doamna Bellairs, cu capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de mucava. Refuză să vorbească, zise omul ce-i condusese. — Bună ziua, cucoană, o salută Prentice cu o amabilitate jovială. Doamna Bellairs continua să tacă. — Ți-am adus un musafir, cucoană, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ajuta să desfășoare un ghem de lînă. MÎinile erau prinse ca-n cătușe În lîna aceea aspră, din care se Împletesc de obicei ciorapi pentru marinari. MÎna dreaptă avea Încheietura prinsă Într-un soi de bandaj gros, În jurul căruia bătrîna Înfășura cu sîrg lîna. Era un spectacol comic și trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat, În care Hilfe vîrÎse desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
degrabă povestea lui Vaughan decât a mea, mai mult peisajul și preocupările fotografului decât cele ce țineau de subiectul său. În afară de pozele în care apăream eu în spital, făcute cu obiectivul transfocator prin geamul deschis pe când stăteam întins în pat, înfășurat în mai multe bandaje decât mi-am dat seama la momentul acela, fundalul tuturor fotografiilor era același - automobilul, înaintând pe autostrăzile din jurul aeroportului, blocat în ambuteiajele de pe podul rutier, parcat în fundături și pe străduțe pentru amorezi. Vaughan mă urmărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
capetele dispozitivelor din interiorul mașinii. Fiecare dintre aceste răni imaginare era modelul uniunii sexuale dintre pielea lui Vaughan și pielea mea. Tehnologia deviantă a accidentului de mașină oferea sancțiunea oricărui act pervers. Pentru prima dată, o psihopatologie generoasă ne ademenea, înfășurată în zecile de mii de vehicule ce înaintau pe autostrăzi, în uriașele avioane cu reacție de pasageri care se înălțau deasupra capetelor noastre, în cele mai umile structuri mecanizate și laminate comerciale. Acționând claxonul, Vaughan forță șoferii de pe benzile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
roțile în sus în refugiul median. Un detașament de polițiști și pompieri o întorceau pe-o parte, scoțând la iveală două cadavre încă blocate în compartimentul strivit. Lângă taxi, cei trei pasageri zăceau unul lângă altul, cu piepturile și picioarele înfășurate în pături. Infirmierii de prim-ajutor se ocupau de șofer, un bărbat în vârstă care ședea sprijinit de bara de protecție din spate, cu fața și hainele stropite de sânge, ca o neobișnuită boală de piele. Ocupanții limuzinei se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
plictisit. Nu mă lasă în pace nici o clipă - bombăne -, a lucra în același timp pentru două servicii secrete în luptă între ele are acest inconvenient: amândouă încearcă mereu să te șantajeze. Încerci să te ridici și tu și te trezești. Înfășurat în sulurile tipărite de mașină: începutul romanului se întinde pe jos, ca o pisică gata de joacă. Acum, povestea trăită se întrerupe la momentul culminat: poate că de acum încolo îți va fi permis să urmărești până la capăt romanele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din generația lui, care acum îl privesc pe fiul său așa cum tații lor îl priveau pe el, străin sosit într-o dimineață, cu calul și carabina sa. Pe fundalul vetrei negre, luminată de flacără, se detașează silueta înaltă a femeii înfășurate într-un șal în dungi ocru și trandafirii. Anacleta Higueras îmi pregătește niște chiftele picante. — Mănâncă, fiule, că ai umblat șaisprezece ani ca să găsești drumul înapoi acasă, îmi spune, iar eu mă întreb dacă „fiu“ e apelativul folosit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar poate echivalentă: laptele dat unui nou-născut, prima aromă, conținând în ea orice aromă. Privesc chipul Anacletei, obrazul frumos de indiană, pe care vârsta abia l-a atins, fără să-l marcheze nici măcar cu o singură zbârcitură, privesc trupul mare, înfășurat în șal și mă întreb dacă, copil fiind, m-am agățat de pieptul ei falnic, care acum s-a lăsat într-o ușoară pantă. — Atunci, l-ai cunoscut pe tatăl meu, Anacleta? — Mai bine nu l-aș fi cunoscut, Nacho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceva. — Ce anume? — Să te mușc. — Pentru așa ceva, eu pot să-ți sfâșii carnea - și-și arătă dinții. În cameră e un pat cu cearșafuri albe, dar nu e clar dacă e nefăcut sau e pregătit pentru noapte; patul e înfășurat într-o plasă de țânțari, atârnată de un baldachin. O împing pe Jacinta printre cutele plasei; nu-mi dau seama dacă îmi rezistă sau mă târăște; încerc să-i ridic fusta; ea se apără, rupându-mi catarame și nasturi. — Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se bată, ura dintre ei s-a stins: au muncit în deplină înțelegere la săpatul gropii. Apoi, s-au pus unul de o parte și altul de alta a ei, fiecare cu un cuțit în mâna dreaptă și brațul stâng înfășurat în poncho. Unul dintre ei, pe rând, sărea peste groapă și-l ataca pe celălalt cu lovituri de cuțit, iar celălalt se apăra cu ponchoul și încerca să-l facă pe dușman să cadă în groapă. S-au bătut așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Oquedal, vreau să spun tăietura ochilor, linia nasului, desenul buzelor, care seamănă cu ale mele. — Nacho Zamora, cu ce drept te-ai atins de sora mea? spune el, iar în mâna lui dreaptă strălucește o lamă de cuțit. Ponchoul e înfășurat pe brațul stâng, și un capăt atârnă până la pământ. Din gurile indienilor iese un sunet care nu e un murmur, ci mai degrabă un suspin trunchiat. — Cine ești? Sunt Faustino Higueras. Apără-te. Mă opresc dincolo de groapă, îmi înfășor ponchoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e înfășurat pe brațul stâng, și un capăt atârnă până la pământ. Din gurile indienilor iese un sunet care nu e un murmur, ci mai degrabă un suspin trunchiat. — Cine ești? Sunt Faustino Higueras. Apără-te. Mă opresc dincolo de groapă, îmi înfășor ponchoul pe brațul stâng, apuc cuțitul. X Bei ceaiul cu Arkadian Porfirici, una dintre persoanele cele mai fine din punct de vedere intelectual din Ircania, care deține pe merit funcția de Director General al Arhivelor Poliției Statului. El a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la lăută. O sclavă îl ajută pe Harun să pătrundă în palat și-l îmbracă într-o haină galbenă ca șofranul. Femeia care cântă în grădină e așezată pe o canapea de argint. Pe perne, în jurul ei, stau șapte bărbați înfășurați în haine galbene ca șofranul. „Numai tu lipseai - spune femeia -, ai întârziat“ - și-l invită să se așeze pe o pernă lângă ea. „Nobili domni, ați jurat să mă ascultați orbește; acum a sosit momentul să vă pun la încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nisipos acolo și n-au putut să sape decât o groapă puțin adâncă, în care au așezat-o pe mamă, în timp ce celelalte femei boceau și bărbații cântau ceva. Fetița a văzu că-l așează în mormânt și pe frățiorul ei, înfășurat într-o piele de animal. Apoi au răsturnat nisipul peste amândoi și s-au întors în tabără. De cum au plecat, copila s-a strecurat și a scurmat repede în nisip. Nu după mult timp a ajuns la bebeluș și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt Calea și Adevărul, Eu sunt pâinea Vieții...”, nu-l umflăm pe sus și-l închidem repejor la doi, la paranoici? Nu ia și câteva pe spinare dacă nu se lasă? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scrie poezii pe cearșafuri și pe fețe de mese, poate chiar pe cămăși și chiloți, să le-atârne pe frânghii și pe acoperișul câtorva blocuri, să aducă dup-aia locatarii, să citească fiecare operele din uscătoarele lor. Or s-alerge înfășurați în cerșafuri și pânze din centru până-n Copou. Dar asta mai încolo, pentru că e nevoie de multă pregătire, trebuie gândit totul... - Aha... ăla... o fac pe cunoscătorul. Ei, da... da... - A luat acum vreo două luni și-un premiu european
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
te coci în blocuri, cu copaci și verdeață și cavouri cu statui. La mine-n sat mai era un obicei, eu i-am făcut lu’ mama dezgropăciune la șapte ani, scoți osemintele, le speli cu untdelemn sfințit și vin, le-nfășori în pânză subțire, de borangic, cu tămâie și busuioc... Acu’ nu se mai face. Le-o fi greață? Da’ măcar să ai acolo un loc de veci. Să aibă unde să vină baba să te bocească, să mai vorbească de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acuarele în hol la Agronomie. - M-am specializat în peisaje și acuarele. Ultima expoziție se numește „Liliacul din inimă”... Poate o să fie luna viitoare și la Cupola. Dar cred că știi, ți-am trimis invitație... - Da... Arată ca un chiup înfășurat într-un ștergar cu dungi, cu mâini prea scurte. - Bună seara, ne salută un cioclu de la Politehnică. Plimbări, plimbări? Însoțitoarea mea chicotește drăgălaș. - Ștefane, ți-am citit aproape toate articolele, cum reușești să fii atât de calm, atât de rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ridică pe umăr cufărul cel greu și Îl duse la barcă, unde Îl așeză cu mare grijă. Se Întoarse, Îl obligă pe căpitan să se culce la pămînt și puse mîna pe salteaua de lînă, lată și grea. În timp ce o Înfășura, privirea Îi căzu pe un mic chepeng din lemn, asigurat cu un lacăt, Încastrat În pat. Căută la gîtul captivului și Îi smulse cheia. După cum Își Închipuia, chepengul adăpostea o cutie metalică pe jumătate plină cu dubloni și monede franceze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
punții. Cei patruzeci de bărbați muriră asfixiați cu mult Înainte ca scheletul navei să Înceapă să dea semne că avea de gînd să cedeze. Barca ajunse pe uscat. Oberlus Îl Îmbrînci pe căpitan pînă-l culcă pe nisip, jalnic și ridicol, Înfășurat În murdarul lui cămeșoi alb, plîngînd și tremurînd de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un alb atât de strălucitor, că atunci când am sosit prima dată, proaspăt adusă de la marele meu accident rutier, toate petele lăsate de sângele meu mi-amintesc că păreau negre. Mi-au dat creion și hârtie ca să pot comunica. Mi-au înfășurat capul în feșe, metri întregi de tifon întins ținând în loc tampoanele de vată, suturi de metal în X ținându-mă ca să nu mă deșir. Au întins cu degetul un strat gros de gel antibiotic, claustrofobic și toxic sub tampoanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ce se-ntâmpla, de fapt. Sari la Brandy într-un scaun pliant, chiar în fața biroului logopedei, pilindu-și unghiile cu banda aspră a unei cutii de chibrituri. Picioarele ei lungi ar putea îndoi un motociclist, și minimul legal din ea, înfășurat într-o bucată de tricot elastic cu imprimeuri leopard, strigă să fie lăsat liber. Logopeda zice: — Ține glota parțial deschisă în timp ce vorbești. Așa i-a cântat Marilyn Monroe Happy Birthday președintelui Kennedy. În felul ăsta, respirația îți ocolește corzile vocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]