418 matches
-
Iar eu nu aveam destui bani de taxi. Chris și-a scos prezervativul, l-a aruncat în coșul de hârtii - câh - apoi a stins lumina și mi-a întors spatele. Nici nu mă așteptasem la altceva. Eu și Luke adormeam înfășurați unul în jurul celuilalt, mi-am amintit cu tristețe. Ticălosul! Stând așa, în întuneric, mi s-a făcut, dintr-odată, foame. Ar fi trebuit să-mi mănânc fasolea prăjită. Acum era prea târziu. Am dormit groaznic. Un somn chinuit și superficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apoi, nici Dumnezeu nu ne va mai iubi pentru asemenea fapte. De fiecare dată când tata venea acasă, ne scotea din buzunare câte un fruct pentru fiecare sau bomboane, caramele sau halviță, iar când mergeau amândoi la nunți, ne aduceau Înfășurate În șervețele, măsline și felii de salam: miroseau așa de bine și aveau un gust aparte! Părinții noștri neau iubit În mod egal iar mama, după moartea tatălui a continuat aceeași tradiție de a ne Împărți bunurile În mod egal
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și fusese educat în cadrul legiunilor, „in contubernio legionum eductus“. La urmă, sutor-ul, cel ce făcea încălțările, îi luă măsura picioarelor cu o bucată de sfoară. După trei zile de probe și ajustări misterioase, băiețelul ieși din atelierul lui purtând înfășurată pe pulpe faimoasa, raționala, spartana caliga a soldaților romani. Acel sutor alesese, prelucrase și unsese cu grăsime pielea cea mai fină, dar încălțările erau foarte tari. Meșterul îl asigură că a doua zi avea să fie mai bine. Copilul făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încercat să mă ridic în șezut pe targă și să-mi scot picioarele de sub pătură. Tânărul doctor m-a împins înapoi, lovindu-mă cu palma peste piept. Surprins de iritarea din ochii săi, m-am întins nepăsător pe spate. Trupul înfășurat al mortului era ridicat de pe capota mașinii mele. Așezată ca o madonă dementă între portierele celei de-a doua ambulanțe, soția lui se uita în gol la traficul de seară. Rana din obrazul ei drept îi deforma încet fața pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Kern, zise ea. Singura greșeală de gust, din punctul de vedere al polițistului: poza lui Christian, cu zîmbetul de reclamă Ultra-Brite și a cărui privire părea că se ține după el oriunde se deplasa, pîndindu-i fiecare gest. Marie se Întoarse, Înfășurată Într-un halat de baie, cu părul vîrÎt Într-un prosop. Lucas simți că sîngele Îi curgea mai repede În vene. Poate că ar fi fost mai bine să se ducă să doarmă la hotel. Ca să-și păstreze capul limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ziua Judecății. Dar acea resurecție avea ceva șovăielnic, de parcă ar fi fost o versiune mizerabilă, o parodie. În locul unor trupuri renăscute, curățate de păcat, membrele acelea care bâjbâiau spre dânsul În semiîntuneric păreau Însemnate de plăgile cele mai Înfiorătoare, prost Înfășurate În bandaje impregnate de sânge și puroi. Simți cum inima Îi stă În loc. Hoarda leproșilor imunzi nu trebuia să sosească, așa cum se temeau cei de la San Piero, ci se revărsase deja În măruntaiele Florenței, profitând de acel drum ferit. Adunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Era îmbrăcat tot ca atunci când venise prima oară dar avea părul în dezordine. Se opri în prag, își plimbă privirea prin atelierul mare și pustiu, înaintă câțiva pași, se mai opri o dată și se uită către vestiar. Esposito, cu șalele înfășurate m prosop, se întoarse către el. Stătea așa gol, stânjenit, și se lăsa ușor când pe un picior, când pe celălalt. Lui Yvars îi fulgeră prin minte că Marcou ar fi trebuit să spună ceva. Dar Marcou rămase ascuns după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
numai recunoașterea târzie a vanității lumii Îți poate prilejui. Coriolan Închise ochii fericit, indiferent la echilibrul precar al valizei pe care Își odihnea trupul mătăhălos de o bună bucată de timp, Înconjurat de o ploaie de bețe până nu demult Înfășurate În smocuri de vată dulce, accesibilă oricui contra sumei anunțată cu tuș roșu pe boneta imaculată a Martei. Mai auzi doar ceva ce semăna cu Jezus Mária Înainte de a se prăbuși pe trotuarul acoperit cu un rafinat studiu cromatic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
credeau că sunt posedată de un demon ce dezlănțuise apele împotriva lor. Doar sabia lui Nehesi i-a oprit să nu mă înșface ca să mă arunce în apă. Dar eu nu știam nimic despre asta cum stăteam întinsă, în întuneric, înfășurată și transpirată, încercând din răsputeri să-mi urmez bărbatul. Poate că eram prea tânără ca să mor de tristețe sau poate că am fost prea bine îngrijită de n-am pierit de amărăciune. Re-nefer a avut grijă de mine tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de o muzică amenințătoare și, totodată, funebră. Iarba devora sub ochii mei pietrele. Trunchiul unui arbust care crescuse lipit și, pe alocuri, chiar înfășurat ca o frânghie groasă de un gard metalic începuse să îndoaie și să roadă fierul. Am vrut să mă apropii, să privesc mai bine și am descoperit cu groază că nu mă mai puteam mișca. Gleznele mele erau cuprinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
relatare consistentă a morții În Înmormântării lui Robert Louis Stevenson În Samoa, făcută de fiul său vitreg, Lloyd Osbourne. Conducătorii samoani veniseră din Întreaga regiune aducând țesături fine, la care femeile lucraseră câte un an Întreg și În care trebuia Înfășurat trupul oricărui bărbat important, conform obiceiului de Înmormântare al locului. „I-au sărutat mâna unul câte unul, pe măsură ce intrau. Am notat spusele unuia dintre ei, care a venit și s-a aruncat În genunchi lângă Louis. Era un bătrân fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
împlinire miraculoasă nu mai primea... De abia când la un gălbejit de la cancelaria de Științele Naturale i-a picat fisa și s-a bunghit că petele de pe crupa dihăniei se brodesc la fix cu Ulița Mare... și că girafa pare înfășurată numai în harte despre comori, până a doua seară, toată suflarea, cu cățel, cu purcel, a pus, cu escavatoarele și hârlețele, Ulița Mare la pământ. Iar la primii săpători care și-a vârât umerii și căpățânile prin crăpăturile alea, către
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adunată. Bunicii mei din flori, mătușile. Mie îmi aduce mama cei mai bine făcuți mititei, aduce liliac în halbe la "Local familial", unde toată familia 85 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI cu cârligul pe portofel). Talmudiștii aia, zic, poartă înfășurată, în jurul degetelor, cîte-o sârmă... - Ăsta dezavua sârma... Nu se prea dădea în vânt după ea... Pe inelarul său se răsfățau, cizelate, 5,09 grame de argint curat. Răzuite, pare-se, de pe spatele oglinzii pe care Moise și-o așternea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
conciliant Sinistratul. - Te-ai spălat aseară pe dinți? - M-am spălat aseară, de două ori, pe dinți. - După-amiază, ți-au zburat gândurile, într-o doară, către cuvântul "muscă"? - După-amiază, gândurile mi-au stat mai mult într-o rână. Cu aripile înfășurate. Nu mi s-au clintit. Am tras un pui de somn. După ce m-am trezit, gândurile nu mi-au zburat către cuvântul "muscă". - Ai habar, ai căutat vreodată prin dicționar ce înseamnă vorba "șaman"? - Singurul dicționar pe care l-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
leagăn dulce, prin cânturi de pe mal. Din insule bogate cu mari grădini de laur, Lebede argintoase aripele-ntinzînd Veneau sfâșiind apa la luntrea lui de aur Și se-nhămau la dănsa și o trăgeau cântând. {EminescuOpIV 170} Bătrînu-n manta-i albă înfășurat visează Iar lebede-argintoase luntrea bogată trag, Al valurilor cântec pe el îl salutează - Pe fruntea-i împletită e-o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei, ți se pare al mării Dumnezeu, Cântat de îmmiirea valurilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
meu o foială de frunziș cînd cineva a trecut iute printre ferigile gigantice. O pereche de mîini brutale m-a apucat de umeri și m-a izbit de balustradă. Buimăcit, m-am prăbușit În genunchi, cu o fîșie de piele Înfășurată strîns În jurul gîtlejului. O respirație greoaie, puțind a whisky, mi-a acoperit fața. Am apucat fîșia de piele și am Încercat să-mi eliberez gîtul, dar m-am simțit Învîrtit pe deasupra podelei ca un juncan prins cu lațul și doborît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
erau strînse În incinta supermarketului și cîțiva copii mici se zbenguiau În jurul lor. Se jucau de-a v-ați ascunselea, iar șef le era Bobby Crawford, care continua să debordeze de energie și entuziasm. Țopăia În jurul alegoriilor abandonate, cu brațele Înfășurate În șiraguri de stegulețe zdrențuite, prefăcîndu-se că o căuta de zor pe micuța care chițăia ascunsă sub pian, și părea un Peter Pan scăpătat care Încearcă să aducă la o nouă viață rămășițele tărîmului său de nicicînd. Cămașa lui hawaiiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mici jucau tot timpul sub niște sprâncene dese, ascuțite. Gura ei ca o pungă se deschidea și se închidea fără încetare. Când râdea, i se vedeau dinții rari, pe care muierea îi ascundea cu un bariz ce-i ținea capul înfășurat. Vițe cenușii de păr îi scăpau de sub legătura prost făcută și-i cădeau peste obraz. Și le îndrepta repede, mai se bătea cu palmele ei osoase pe genunchii ascunși sub o fustă neagră, largă și încrețită. - Numai să ai grijă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără mare zel, în care Akbar spusese: „Alteță!“? Escorta ei nu se deosebea prin nimic de cea a oricărei orășence: o singură slujnică, o țărăncuță cu gesturi greoaie care părea că se hlizește mereu și care ducea un obiect plat, înfășurat neglijent într-un postav vechi și uzat. Privirea mea s-a arătat desigur prea insistentă, căci circaziana și-a întors fățiș chipul, la care Akbar, băgând de seamă, veni să-mi destăinuie pe un ton voit ceremonios: — Aceasta este Alteța Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un cuvânt scurt cu apropiații săi. Nu purta barbă, ci doar o mustață răsfirată de care trăgea întruna; tenul lui mi s-a părut pământiu, ochii prea mari pentru restul feței și ușor oblici. Pe turban, care era mic și înfășurat strâns, se afla un rubin încrustat într-o floare din aur. La urechea dreaptă atârna o perlă în formă de pară. Odată recitat poemul, m-am aplecat deasupra mâinii auguste, pe care am sărutat-o. Selim purta pe deget un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mult pentru sine.): Ce ordinar! BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind continuu cu bastonul.): Cu dumneata vorbim, auzi? Nu ne fă să... DOAMNA CU VOAL (Izbind cu piciorul în pământ.); Destul! Destul! BĂRBATUL CU ZIARUL (Tremurând aproape.): Ce stârpitură! (Brusc, cu ziarul înfășurat, izbește în violoncel.) Stop! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne nemișcat. Tăcere profundă.) DOAMNA CU VOAL (Pornită.): Monstrule! BĂRBATUL CU ZIARUL: Gunoiule! (Mai izbește cu ziarul, de trei ori, violent, în violoncel.) Taci! Taci! Taci! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
doctorul ori altcineva, dacă era vorba despre un fragment sau despre ceva de sine stătător, nimic. Un text, pur și simplu. Ți l-am pregătit și pe acesta, poftim. Îl poți folosi oricum consideri de cuviință. Timpul - un imens pergament, Înfășurat asemenea unui sul ce se derulează cu viteză uniformă. Oamenii sunt incrustați În țesătura lui invizibilă - nu se mișcă nici Înainte, nici Înapoi. Ceea ce numim trecut este partea care s-a desfășurat și care se Întinde În urma noastră. Contururile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu se mișcă nici Înainte, nici Înapoi. Ceea ce numim trecut este partea care s-a desfășurat și care se Întinde În urma noastră. Contururile sale se atenuează treptat, până la marginea firească de unde Începe uitarea. Sau istoria. Ceea ce numim viitor este partea Înfășurată a sulului - enigmatică și indescifrabilă, ca orice necunoscut. Evenimentele, faptele, Întâmplările nu aparțin oamenilor - ei sunt doar marionetele care intră În scenarii prestabilite, asumându-și volens-nolens roluri de asemenea aprioric concepute și definite. Tot ce pare presiune, determinism social nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un Paște pe care nu-l mai țin minte; aveam obiceiul să mestec un colț al cearșafului până se uda complet și apoi Înfășuram strâns oul În el, ca să pot admira și linge din nou luciul brun-roșcat al fațetelor frumos Înfășurate, care răzbătea prin țesătură cu o miraculoasă perfecțiune de strălucire și culoare. Dar nu atunci m-am apropiat cel mai mult de starea În care să mă hrănesc din frumusețe. Cât de mic este cosmosul (ar Încăpea În marsupiul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din centru, de lângă Catedrală. Îmi plăcea, la frizerie, să răsfoiesc colecții de ziare și reviste pe care domnul Albrechtino le ținea pentru clienți într-un fel de mape maronii, cu o vergea la mijloc, pe care gazetele păreau că stăteau înfășurate. Mergeam, de obicei, cu Ghidale împreună la frizerie și, cât timp unul dintre noi era la tuns, celălalt răsfoia ziarele din colecția domnului Albrechtino. Erau ziare nemțești, cu multe fotografii care ne furau ochii, nu înțelegeam ce scrie acolo, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]