669 matches
-
la slujbă, când toată lumea se închina, s-a uitat la unghiile femeii de lângă el și i-a zis că i-ar prinde bine o manichiură. în casa Domnului! Ați mai auzit așa ceva? — Trebuie să-mi câștig pâinea, a sărit Dermot înfierbântat. Dacă m-aș fi bazat pe tine, am fi dat faliment demult! De ce? a întrebat Josephine orientând din nou conversația către minusurile lui Chaquie. —A trebuit să-i interzic să mai lucreze la salon fiindcă venea la serviciu făcută pulbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ieși tu cu el? —Rachel, a început ea să strige. Termină cu prostiile! Am zis că-mi place de el, nu că sunt atrasă de el. Ar trebui să-ți mai controlezi gelozia aia! Nu sunt geloasă, am obiectat eu înfierbântată. Nu-mi plăcea când mi se spunea că sunt geloasă. Atunci tot ești cumva! N-am răspuns fiindcă Brigit mă făcuse să mă gândesc la Luke. Chiar dacă nu reușeam deloc să mă lămuresc ce simțeam pentru el, întotdeauna deveneam ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a simțit, sub izmenele purtate cam mult, ceva ce nu mai simțise de vreo cincisprezece ani, mădularul cu care concepuse două fete, astea care acum erau departe, în emigrație, și-a simțit deci, sub izmenele de un alb aproximativ, mădularul înfierbântat. Fierbințeala i-a urcat până-n urechi, deși numai el avea impresia că toată lumea, chiar și Mary care l-a rezolvat scurt, se uitau numai la excrescența lui. Ascuțirea asta a simțurilor pământești cică vine la cei aflați în pragul morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
suflet, îl cauți acolo unde nu trebuie, dar unde?! Poate o voi surprinde în baie, sub ploaia fierbinte de la duș, atunci Matei, nerèbdètor, cu hainele pe el, va intra la duș și ea, râzând, îl va ajuta sè se dezbrace, Înfierbântat, urmèrind mental scenă dusului, Matei ajunge în dreptul farmaciei din colț în care n-a mai intrat din seara aceea, mè opresc la baza scèrilor de piatrè gândindu-mè cè ar fi un prilej bun că sè-mi exprim gratitudinea pentru jumètatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
erecția, și vinul ieftin de Chianti băut În trattoria unde se Întâlnea, ritualic, de aproape zece ani, cu pribegi, ca el, l-au excitat atât de tare, Încât, În timp ce-și smulgea hainele de pe el, i-a povestit, bolborosind, Înfierbântat, ritualul de nuntă din țara de unde plecase. De ce făcuse asta? Era flatat de felul În care descendenta unei familii cu diplome și blazoane vechi de trei sute de ani se lăsase total În voia metecului, a ausländer-ului sau după cheful cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
părțile spre podium. Nanone le mulțumea, executând o suită de reverențe din ce în ce mai elaborate. Lumânările aproape se topiseră și fumul lor o făcu, la un moment dat, să tușească. Imediat își făcu apariția pe podium impresarul, care încercă să solicite publicului înfierbântat o scurtă pauză necesară pentru înlocuirea lumânărilor și aerisirea sălii. Reuși doar atunci când îi asigură pe cei mai înverșunați admiratori ai primadonei și dănțuitoarei Nanone că partea a doua a reprezentațiunii va fi cu totul excepțională. Consulul francez își balansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
manipuleze pe mort. Era îngrijorat și de complicatele formalități ale comisiei de investigații, pentru că nici măcar el, care-și cunoștea cel mai bine oamenii, nu se simțea capabil să-l identifice pe asasin în acea adunătură de ucigași, ce așteptau, vorbind înfierbântați, la cinci metri de ușă. Toți i se păreau vinovați și își dădu repede seama că și el putea fi considerat suspect, dat fiind că avea aceleași motive ca oricare altul să dorească moartea unui om ce le făcuse viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar mai fi avut mult până să se ia de păr. Fi-ți-ar curvele ale dracului, Mirelo, vă iubeați mai mult decât v-or fi iubit vreodată bărbații voștri pe care-i înșirarăți ca mărgelele pe ață. Erau prea înfierbântate ca să-și întoarcă spatele și, oricum, mereu rămânea ceva de spus, de completat... Nu s-ar mai fi terminat povestea asta. Ce s-ar fi făcut fără prietenele ei perverse și profitoare, care mai cu seamă la ea se strângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și o frământa și o împungea în coapsă cu sculăciunea aia, de n-ar mai fi avut mult până s-o încalece acolo, în văzul lumii. Ce vasăzică băutura, Mirelo, și nici ea nu era în firea ei după cât de înfierbântată și dornică de pipăială și frecuș, iar de Velicu ce să mai spui? Dimineața s-a ținut după ea până acasă, idiotu’ dracului, ce mai vroia? O să cheme poliția dacă-l mai prinde la ușa ei. A strigat. Păi, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ața aici. De fiecare dată când îl aștepta și el nu mai apărea câte o săptămână întreagă, își amintea de seara aia când se întorsese de la cantină și-l găsise la ușă: era lumină încă, vară, în august, și ea, înfierbântată cum era atunci, mereu în priză, mereu în mișcare, la cantină și pe drum, și acasă, și pe urmă cu cocoșelul ei împielițat cu mașina la plimbare și doar că ațipea câteva ceasuri pe noapte și iar o lua de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de lucru cu Nizam, Malik Șah Își găsește liniștea În brațele lui Terken. Dă la o parte mătasea vaporoasă care o acoperă, vine să se lipească de pielea ei, se zbenguie, răcnește, Își povestește isprăvile și plictiselile. Chinezoaica Învăluie fiara Înfierbântată, o dezmiardă, o primește ca pe un erou În adânciturile trupului ei, o ține Îndelung, o strânge, nu-i dă drumul decât ca s-o atragă din nou; Malik Șah se Întinde cât e de lung, cuceritor cu respirația Întretăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
înainte de prima atingere, anticipând tot ceea ce va urma după ea, dorința sau respingerea, două surori gemene energice, încercând să se înfrângă una pe cealaltă cu brațele lor viguroase, uneori dorința se retrage cu coada între picioare, respingerea își sărbătorește victoria, înfierbântată și excitată, alteori respingerea este înfrântă, dorința pare încă fierbinte, dar nu, s-a stins deja, cât este de dificil să aprinzi focul cu cioturi umede, așa că în urma tuturor eforturilor nu rămâne decât un miros greu, al unei intenții bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă transferă cu boala mea, cu pijamale și pături din casă în casă, pentru ca Yotam cel micuț să nu se molipsească, și așa nu se simte prea bine, și Udi vine să mă viziteze după școală, se întinde pe patul înfierbântat, iar eu murmur, lasă-mă acum, sunt bolnavă, el pleacă jignit fără să spună o vorbă, aud apoi hârșâitul tălpilor ce răsună în toată casa și iar mă chinuie gândurile, asta îți dorești, să trăiești într-o astfel de singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plutește între noi, iată Lachișul, iată Azeca și iată micuța fortăreață din care au fost trimise scrierile și iată și Ierusalimul, care va fi distrus la rândul său, șade în cada în care apa se răcește, ținându-mi un discurs înfierbântat, ca și cum s-ar afla pe înălțimile acelui deal antic, eu primesc acum tot ceea ce lipsise excursiei din dimineața aceea, o călătorie numai pentru mine, pe care nici măcar nu o cerusem, și fac un mare efort să ascult, deși nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ochii aproape închiși pe străzile orbitoare. Iat-o întinsă pe fotoliul de la secretariat, obrajii îi sunt roșii, iar ochii îi strălucesc de parcă ar suferi de boala dragostei, trupul ei mare parcă se micșorase dintr-odată, o îmbrățișez, îi sărut fruntea înfierbântată, i-am mai dat un paracetamol, dar nu ajută la nimic, mă informează secretara emoționată, ciripind din vârful buzelor vopsite în roșu, aproape negre. A consultat-o cineva, întreb eu, nu aveți nici o asistentă aici? Iar ea spune, aveți ghinion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să cred că înainte îi sorbisem cu sete cuvintele, se apropie de pat și respiră cu dificultate, privirea îi este lipsită de orice expresie, fără emoția aceea spiritualizată care îmi plăcea atât de mult, mâinile ei pipăie cu seriozitate corpul înfierbântat, încearcă să te apleci, îi șoptește ea, apleacă-ți capul fără să miști picioarele, dar Noga țipă, lasă-mă în pace, mă doare, iar Zohara îi dă drumul imediat, îmi este greu să o consult în asemenea condiții, spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui Zăvoianu. Dacă văd că nu scot nimic de la mine nici după trei ore, singura soluție e o cină sănătoasă. Cap-de-cal extrage din debara un borcan de două kile cu carne de porc în untură. Răstoarnă conținutul într-o tigaie înfierbântată. Varsă deasupra și un borcan cu ghiveci. Ca să nu stau în calea gospodinei, tragem masa deoparte și descopăr că mă aflu în baie. Lângă frigider se află o cadă mare, îngălbenită. Punem o scândură de-a curmezișul și mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
huiduieli, pietre și ciomege cu rază medie de acțiune. Scutierii se apropiau în falangă, izbind cu bastoanele în scuturile din fibră de sticlă. Împleticindu-mă, am reușit să găsesc drumul spre intrarea la metrou - m-am scufundat. Mă simțeam doar înfierbântat: obrajii îmi ardeau, însă ochii își reveniseră. Am încercat să mă liniștesc în vagonul de metrou, să nu dau de bănuit. Nu mă fixa nimeni, era totul ok. Apoi s-a întâmplat ceva al naibii de ciudat. Oamenii de pe scaunele din jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
printre coroanele stufoase ale copacilor și printre firele electrice suspendate, de înaltă tensiune! Altă țiuitură, apoi... Și alta, și alta, și alta, și alta! Toate prelingându-se, în aceeași spirală rezonantă, ca niște invizibile vârtejuri de asediu, în lungul osiei înfierbântate a nopții și încărcând-o, la propriu, cu roiuri de licurici electrostatici, violenți, devastatori și pocnitori! Hai, Frați! Hai, Frați! Hai, Frați! De la Domnul nostru vă porniți, Zburați și ne scăpați! Îngerul îngână, țeapăn, vorbele, cu privirile întoarse înăuntru. Cuprins
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și băiețandrul pe care-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de răsună văzduhul. Dar hora, un lanț de trupuri înfierbîntate, continua, șerpuia mai avântată, parcă nu s-ar fi oprit nici un moment de când a început și nici n-ar mai vrea să se oprească niciodată. În cârciumă, așezați la o masă lungă, în fund, vreo doisprezece bărbați fruntași se sfătuiau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să împiedice mai sigur reînceperea dezordinilor. ― Evident, din punct de vedere procedural așa ar fi! zise prefectul foarte volubil. Dar trebuie să ținem seama și de factorul politic, domnul meu! Dezordinile s-au generalizat prea mult și spiritele sunt prea înfierbîntate. Primul scop trebuie să ne fie o pacificare a spiritelor. Țăranii să se liniștească fără teama unor represiuni care i-ar putea exaspera și care deci ar agrava situația. Vinovații vor fi pedepsiți, negreșit, exemplar, dar după ce vom asigura o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el tot felul de tratamente, bune... sau rele. Suntem siguri de un singur lucru, totuși. Niciunul dintre ele nu e firesc pentru un sistem uman. Ash era sceptic. ― Nu știu dacă este o idee bună. ― De ce nu? Dallas îl privea înfierbîntat. ― Pe moment, explică Ash, deloc ofensat de amenințarea voalată conținută în vocea căpitanului, creatura îl menține în viață. Dacă încercăm să o deplasăm, îl putem pierde pe Kane. ― Trebuie să ne asumămă acest risc. ― Ce propui? Ea nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
storurile lăsate, cu fruntea și tâmplele legate într-un tulpan muiat în oțet aromatic. Și chiar lângă pat să găsesc o sorbetieră plină cu înghețată de cafea, pusă într-un hârdău plin de gheață, de care să-mi răcesc mâna înfierbântată. M-am uitat iar la cer, se făcuse suficient de târziu. Picioarele îmi erau moi și ceva neliniștit și grețos mi se zbătea în piept, dar nu puteam să pierd mai mult timp decât pierdusem. Trebuia să mă refreșisez puțin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Întîlnit pe șosea, ați făcut tot felul de chestii, undeva pe o banchetă din spatele autocarului. Sărutul vostru neîntrerupt sfidînd nu doar morala comunistă, ci și bunul-simț, În timp ce mîinile, pe măsură ce ea s-a mutat În poala ta, au desăvîrșit această cunoaștere Înfierbîntată. CÎnd autocarul a Început să vă planteze prin oraș, În funcție de zonele În care locuiați, ai coborît prin raza ucigătoare a privirii dirigintei și a cîtorva colege pudice, mișcîndu-te jenat și greoi. Tu așa credeai, că nu vă vede nimeni? ți-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
părăsește pavilionul ORL. Același lucru Îl fac și eu, cît se poate de ilegal, pe o ușă de serviciu, parcurgînd În viteză aleile pustii; un zumzet tonic, punctat de acute care vin din diverse radiouri sau din minți un pic Înfierbîntate, se aude din toate clădirile spitalului; dar, altfel, e liniște. Mă duc glonț În salonul lui Rică, unde de asemenea s-a Încheiat procesul de votare. Comentăm momentul și ne amuzăm de episoadele comice pe care le-am remarcat. — Cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]