385 matches
-
el nu s-ar fi întors). De aceea când l-am simțit lângă mine am scos un țipăt de spaimă. De recunoștință că era el ( moment în care l-aș fi pupat) profită. Ce crezi că faci? Calmul lui era înfiorător pentru că eu știam că, deși se stăpânea ireproșabil, e nebun de furie pe mine. De ce mă întrebi? Întreb eu demn, fără reproș, indiferentă și surprinsă de faptul că el s-a interesat. Deși furioasă, emoția, teama când el m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unui aranjament floral. Oftă și, cu valiza căscată sub braț, se apucă să pună ordine în munca de documentare împrăștiată peste ogor. Se apleca, muștruluia de nisip colțurile micilor decupături din organul central de presă al Partidului Comunist Român, blestema înfiorător - deși nevăduvit de un oarecare accent umoristic -, din nou se apleca, blestema, se apleca, dând drumul uluitoarelor dreptunghiuri de hârtie, dirijîndu-le traiectorile și făcîndu-le să dispară în adâncimile cutiei de piele, nu înainte de a le lectura în cruciș. Iată ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
morții), aveai șansa enormă de a-ți închipui oricâte corăbioare și panglici. Toți cei care trecuseră prin asta, iar acum, de pe alte tărâmuri, se îmbulzeau la ședințele de spiritism să-ți zgâlțâie masa, mărturiseau că stilul acesta de sinucidere fusese înfiorător de șocant. Meritase. Așa că puștoaica intrase în ultima ei stație la "Romarta Copiilor" și se pregătea, iar Celestin prinsese mișcarea. O luase ușor, virase de vreo două ori în preajma ei, trântise o frână. - Cum te cheamă? Îi dăduse târcoale, blonda
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doamnă se lasă înghesuită. În chip inevitabil, după numai trei zile, Ulpiu devine Viorelul preferat. Lucrul încetează, uneltele sânt părăsite de fiecare dată când, în toiul amiezii, stăpâna apare și se apropie cu pași legănători de Viorel. 168 DANIEL BĂNULESCU Înfiorător pare faptul că este și galeșă. Femeie de bună condiție, odraslă de extracție dovedit aristocrată, sporovăiește cu el, presară un pic de conversație spirituală și, deodată, slip! c-o mișcare abilă a mâinii, îi înlănțuie capul în cravașă și îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
băltea Întunecat prin fereastra Îngustă (becul, spart, nu mai fusese schimbat) și, când am Împins ușa, m-a izbit aerul gros, irespirabil, lemnificat În mirosuri puturoase. Distingeam firele vinișoarelor cafenii, care se Împânziseră pretutindeni asemenea nervurilor vegetale. Un motan negru, Înfiorător, mi se strecură brusc printre picioare, dispărând În viteză prin gura știrbită a gheului. De acolo, dinspre subsol, venea o lumină stranie, ca de foc, proiectând pe pereții vineții un dans viu de șerpișori aprinși. Îmi simțeam limba cleioasă, umflată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pune Întrebări, se vede cu ochiul liber cât de ridicol este ca un ins, oricine ar fi el, să se proclame stăpân pe o bucată din planeta pe care trăiește, atât cât trăiește, un număr oarecare de ani, foarte puțini, Înfiorător de puțini În raport cu durata pământului pe care și-l revendică drept al lui și numai al lui, până la ce adâncime, mă Întreb, până la câți metri sau kilometri... e ca și când pe timpul vieții lui trecerea s-ar suspenda și timpul s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
regulă. Nu știu ce trebuie, încă nu m-am hotărât. Mă duc eu. Nu bat atâta drum până la Sainsbury, o să fac un drum scurt la SavaMart și iau niște carne tocată să fac o plăcintă ciobănească, da? Chiar și într-un loc înfiorător cum e SavaMart, carnea tocată e acceptabilă. (Gata, am spus-o. I-am zis pe nume. Nu chiar cu voce tare, dar măcar în gând. SavaMart: ce cuvânt nesuferit și neatractiv, care îmi produce o asemenea durere când îi compun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zece. Păcat. Acolo, confundat cu mușteriii, ar fi povestit cu cineva. Cu oricine ar fi povestit? Până și cu ultimul bețiv ar fi stat de vorbă. Ar fi povestit ceva banal. Ar fi vrut, poate, să-i spună cât de înfiorător sună clapele pianului din filmul Love Story. Clapele acelea nu povestesc, și aceasta era o realitate. Nu povestesc despre orice despărțire. Auzea intermitent muzica aceea și înainta agale prin bălți aproape clătinându-se, ca și cum ar fi băut o găleată de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la înmormântare mai poate vedea chipurile celor dragi defunctului. Defunctul, nu defuncta. Mă doare însuși termenul defunctul sau, mă rog, mortul și nu defuncta sau moarta. Ca și cum, odată rămas fără viață, cel aflat pe catafalc, n-ar mai fi om. Înfiorător! Ca în Bacovia, plumbul. Câtă teroare! Chipuri scofâlcite sau nu. Distruse sau nu. Ca ale personajelor dintr-un film. Altceva nimic. Că dacă ai putea vedea cum stă sicriul ăla în pământ... Am tot mai mult senzația că Iozefina nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Văleanu, care stă deasupra, apa se infiltrează În apartamentul lui. Nu vom ști niciodată dacă a fost un act de sabotaj planetar ori un accident cauzat de-o garnitură defectă. Cert e că axa Pământului ruginește și Începe să scârțâie Înfiorător, iar În dimineața următoare planeta se oprește din Învârtit. 13 octombrie. Nemții, care au nimerit În zona de Întuneric, fac un scandal-monstru la ONU. Italienii, aflați În aceeași situație, se culcă. Întors acasă, nea Pandele reclamă familia Văleanu la administratorul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Follow me. Pe fereastra vagonului îi urmăresc mersul provocator, linia fermă a fundului în mișcare. Sunt mândru. Până la Universitate scena îi aparține unei gângănii în patru labe. Merge pe coate, iar genunchii i se îndoaie în sens invers, spre spate. Înfiorător. Duhoarea de pișat și jeg devine tiranică, isterică, virilă. La Universitate mă catapultez pe peron. Gângania iese și ea. E așteptată de un bărbat grizonat, îmbrăcat corect, care îi cere banii. În jurul lor fac roată vreo zece băieți și fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au simțit deodată singuri, în siguranță, departe de orice frământări, însoțiți de vuietul neîncetat al mării! Deodată fata s-a prins de gâtul lui și au căzut îmbrățișați în valuri; aveau acum senzația că atingerile lor sunt permanente, extraordinar și înfiorător de plăcute, parcă contactul pielii era al altui organism viu, lipit de altul având propria sa identitate! Au uitat toate problemele nerezolvate ce existau pe acest pământ și sărutul i-a unificat într-un tot organic. După un timp au
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
privirea fixă, aruncând scântei de mânie ! Cu pași de uriaș, săltați, rari și apăsați se îndreaptă spre patul meu. Este înarmat până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru îi netezește fața. Obrajii i se umflă, pufăie fioros. Măselele îi scrâșnesc înfiorător, pe nări îi ies flăcări de furie. Mi se face frică... mai face un pas. În dreapta ține o pușcă cu laser ultrasofisicată, în stânga ambalajul de la cutia cu praline, bineînțeles goală. E și mai îndârjit. Mai face un pas... nu mă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mă pot apăra decât cu bastonul... tremur ! Mă fac mic... mic de tot! Mai face un pas. Trebuie să mă feresc, dar n-am cum... și tremur în continuare. O tobă minusculă trecută de-a curmezișul pieptului, îi întregește aspectul înfiorător de mic războinic ! Pe neașteptate, sare pe mine cu-n strigăt victorios, ca o lăcustă vicleană ! - Ajutor ! Strig eu pervers, dovedindu-l cu o tură de șold! Îl imobilizez! Îi țintuiesc capul la perete. Îi strivesc fața, nasul și gura
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Știu - am de gând să continui amenajările. Dar am avut multe de făcut în ultimul timp. Sera aceasta este nouă, de exemplu, ca și toată aripa cu piscina. A durat mai mult decât ne așteptam pentru că vecinii s-au purtat înfiorător. Ne-au dat în judecată din cauza zgomotului, dacă-ți vine să crezi așa ceva. În orice caz, între timp s-au mutat, așa că s-a rezolvat totul pe cale amiabilă. Iar acum am înțeles că ți-ai descoperit un nou talent. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din umeri. — Cum vrei. — E-n regulă. Vorbindu-ți ca prieten, și nu ca editor - și sper să nu mă înțelegi greșit -, aș vrea să-ți spun doar - în spiritul unei critici constructive și al interesului personal - că arăți absolut înfiorător. L-am privit lung, la rândul meu. — Michael, arăți de parcă ai fi îmbătrânit cu vreo douăzeci de ani. Mi-a pierit graiul. — Ce...Vrei să spui că arăt bătrân? — Chestia este că tu ai arătat întotdeauna foarte tânăr. Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din Întâmplare cu vreun alt bărbat care chiar fusese soldat și, la vreun dans, schimbau câteva cuvinte-n garderobă, lua poza degajată a soldatului trecut prin multe, aflat printre alți soldați, și spunea că i-a fost mereu foarte frică, Înfiorător de frică. Astfel a pierdut totul. În perioada asta, când se sfârșea vara, dormea până târziu, se scula ca să meargă până-n oraș și să ia o carte de la bibliotecă, mânca de prânz acasă, citea pe verandă până se plictisea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În general, conform crezului mortal al lui Puiu, fiind creație, nici filmul lui Pintilie nu putea ajunge la Înălțimea stupefiantă a realității: prin urmare este artificios, enervant, prea lung, prea tîrziu. Cu toate că abundă În sute de amănunte dintre cele mai Înfiorător banale, din ele nu se ridică nimic, deoarece extrasele din realitate nu sînt emblematice, nu există o alternare a mareei de detalii realiste cu nici măcar o singură proiecție În imaginar, și, În sfîrșit, amănuntul derizoriu apare cu atîta insistență, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am vărsat după aia trei zile dîrdîind sub pături cu blonda pe care-abia o cucerisem părăsindu-mă dezgustată de tîrÎtul meu aproape neîntrerupt spre WC, pe urmă m-am mai destins, stăteam cazați la o babă cu drosofile unde mirosea Înfiorător a bătrîni pe moarte și făceam duș turnînd pe noi apa de ploaie strînsă Într-un butoi agățat de-o țeavă, numai că nu ploua, isterizam liceence În minijupe cu Cohen și Bach În re minor, beam șampanie din găleată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu voi pleca niciodată nicăieri, Într-un peisaj pe care nu-l Înțelegeam, și cu toate că vedeam orașe străine pe fereastră, Încă nu eram convins de verosimilitatea lor, a mea, sau a Mașei. Care dormea liniștită În patul de jos. Era Înfiorător de frumoasă. Pe culoar, apoi În aglomerata gară cehească unde picam de oboseală, noi, cei cîțiva români care mergeam spre Bruxelles, ne-am transmis mici semnale de recunoaștere, ce-au devenit tot mai insistente, ne-am organizat În grup spontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-ți amintesc. — Fata mea? — Ce-i, iubire? — Ți-a plăcut dintotdeauna să faci dragoste? — Nu. — Dar acum? — Tu ce crezi? — Cred c-ar fi tare să am noroc și să nu fie nimeni prin preajmă. PĂi e o plajă Înfiorător de pustie. O luară Înapoi pe plajă și vîntul bătea Încă și valurile se spărgeau departe-n larg. Pare așa de simplu, ca și cum n-ar fi nici o problemă-n lume, spuse ea. Te-am găsit și nu ne rămÎne decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la cei pe care ți-i arăta mereu Rhona. Îi plăcea la nebunie parfumul lor. Apoi Brian Meldrum Îți blochează calea: Robertson, io vorbesc cu tine n pizda mătii! Tu te uiți la el și te gîndești la cît de Înfiorător de urît Îi poate face să arate pe oameni prostia deliberată. Îți amintești cînd obișnuiai să ai astfel de gînduri Bruce? Te gîndeai la cît de mult se lasă să decadă băiatul ăsta fără să fie cu adevărat conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
scurtă, prea scurtă pentru o înmormântare, cu ciorapi rupți în dreptul genunchilor juliți și păr pleoștit, udă din cap până în picioare, ca o găină plouată, trăgând după ea un coș metalic de cumpărături din hypermarket. Un coș gol. Și care scârțâia înfiorător. Nimeni nu-i aruncă vreo privire. Sări de pe asfalt, iar inima încercă să-i iasă din piept. Privi cu teamă crescândă sicriul așezat în dric. Capacul era desfăcut, astfel că Scriitorul se văzu stând cu mâinile pe piept, cu obraji
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
atingeri, vin notele preluate de pe o partitură neștiută? Ei și ce (hohoti în gând, atmosfera era improprie unei astfel de exprimări zgomotoase, iar saxofonul...), doar discutăm prin reducere la absurd, așa că totul este posibil. Un saxofon care cântă singur, frumos, înfiorător de frumos, smooth jazz, lumina unui proiector stingher și o femeie îmbrăcată în rochie verde. Pentru câteva minute, se văzu în postura unui pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
meschine. Sunt unii care au urcat-o din ură sau din datorie. Dar ea nu i-a zvârlit jos. Fisura Albastră este un perete generos. Dacă te simte c-o iubești, ea ți se dăruie Întreagă. Tot ceea ce are mai Înfiorător de frumos Îți deschide cu gesturi imense. Dacă-ți pierzi o singură clipă voința, ea nu te mai iubește și te lasă singur să te salvezi cum știi din strânsoarea brațelor de piatră și cer. Chiar și mort, ea te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]