395 matches
-
și a muri În fața oglinzii, agățat, „prins” definitiv și total În capcana suprafeței reflectante, În apa Înșelătoare a unei imagini fără densitate, Îndrăgostit de acea aparență, simulacru al realului - iată marele proiect al dandysmului. Îl formulează memorabil Baudelaire, lapidar, fără Înfiorare: „A trăi și a dormi În fața unei oglinzi”. Narcis modern, Îndrăgostit de propria-i imagine, dandy-ul idolatrizează forma, suprafața - program predilect al tuturor estetismelor. Numai că lucrurile pot fi văzute și altfel, am spune chiar cu totul altfel, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ar fi oprit niciodată. La sfârșitul facultății, Încă Își făcea datoria cu brio. Toshiro n-a avut curajul să povestească multora enigmatica Întâmplare, pentru că lui Însuși Îi părea de necrezut. De câte ori și-o amintea Însă, se simțea cuprins de o Înfiorare tulbure. Rațiunea Îi spunea că nu putea fi vorba decât de o coincidență. Stranie, e drept, dar nimic mai mult decât o simplă coincidență. Și ce dacă nevroticul ceasornic pornise din senin după două luni de somn? Cât privește faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
căuta să-i ridice bărbia. Era chiar învățătorul... „Domnu“, cum i se spunea în sat. La început mai cu sfială, dar curajul revenindu-i repede, îl privi drept în față. Pentru ea, care asculta urletul lupilor și fiarelor pădurii, fără înfiorare... și în nopțile de iarnă vedea lupul uitându-se pe geam în casă... oamenii obișnuiți nu mai însemnau mare lucru. Și, în vreme ce fetele de seama ei, se ascundeau, sfioase, în poalele mamei, Anuca se așternu la vorbă cu „Domnu“. Băieții
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și-i puse mâna pe față, pipăindu-i trăsăturile cu degete curioase. Se simți iar copleșit de gândul nou apărut: „Atât de dulce, atât de scumpă!“ Ea zăcea nemișcată, tresărind din când În când, În scurte puseuri de durere sau Înfiorare. Cineva din vagoanele de clasa a treia Începu să-l blesteme În nemțește pe cel cu vioara, spunând că nu putea dormi din cauza gălăgiei. Părea să nu-și dea seama că dormise În toată zarva trenului și că liniștea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vuietul mulțimilor uitate, În mintea lor sînt Întipărite mii de imagini ale timpului trecut și deodată, prin fața ochilor lor gata să se stingă, trece pentru o clipă imaginea dureroasă și amară a unei amintiri șterse, Încremenite, iluminate de strălucirea morții: Înfiorarea unei frunze pe un ram, scrîșnetul unei roți lîngă bordură, vuietul Îndepărtat, tot mai stins, al unui tren pe șine. Garfield, Hayes și Harrison erau din Ohio; Însă numai numele lui Garfield căpătase strălucire prin sîngele său. Dar nu ascultaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dar și înduioșare -, scriitorul pornește, în mod firesc, dinspre concret spre abstract, la nivelul volumului putându-se identifica două mari etape în care e surprinsă strada mea, peste care, după răscrucea în care se află, în proximitatea neființei, simte cu înfiorare suprapunerea străzii lor. Momentul amintit este cel care pare a remodela perspectiva asupra „străzii”, însă, având în permanență sprijinul ludicului în abordarea lumii, acesta îl susține în diminuarea deliberată a tragismului sau, mai degrabă, a imaginii suferinței pe care o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere mai mare nici rugă mai înălțătoare. Și lucrul continuă în înfiorarea generală. CU PĂRINTELE NIL DOROBANȚU „Pe cât e de mare sufletul față de trup, pe atât de prețios este cel care vindecă sufletele, față de cei care vindecă trupul.” (Sfântul Grigorie de Nissa) (Subiect care se repetă ca o completare la vol. I
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lumii ăsteia cu oameni amărîți, Armand Assante, Greta Scacchi - probabil Penelopa -, Isabella Rosellini - probabil Circe -, Irene Papas - probabil bocitoarea antică supraviețuind În negru unor condiții nefavorabile de existență Încă de pe vremea Ifigeniei, cînd Ahile se odihnea gol pe plajă spre Înfiorarea spectatoarelor neatente la celebrul călcîi, ci la cu totul altceva care, din nenorocire pentru lumea filmului, nu se vede, eroul stînd Întors cu spatele Într-o rînă, singura consolare pentru doamne fiind faptul că i se zăresc totuși fesele, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
primarului orașului, discursul lui Sarojini Naidu, numărul închișilor în revoluția civilă. Îmi făgăduisem să nu privesc pe Maitreyi și să nu o ating nici din întîmplare. Dar simții deodată piciorul ei cald, gol, sub masă, așezîndu-se tremurând peste al meu. Înfiorarea care m-a străbătut atunci m-a trădat. Maitreyi și-a ridicat, fără să se observe, marginea sari-ei, și eu mi-am plimbat piciorul de-a lungul pulpelor ei, fără nici o încercare de a mă împotrivi farmecului, căldurii, senzualității. Ea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plăpânde. Apoi scâncetele ei se transformară în gemete sacadate, dominate, și acelea, de gîfîiturile flăcăului. Cu ochii strânși și gura întredeschisă, capul Nadinei se legăna mereu, în timp ce brațele ei încolăceau inconștient gâtul bărbatului care-i răscolea toată ființa într-o înfiorare amețitoare. Se simțea pătrunsă de o bucurie atât de intensă, parcă s-ar fi împărtășit dintr-o taină necunoscută, amară și dulce, mai presus de toate. Rămase istovită cu fața-n sus, nemișcată, cu pleoapele închise. Deodată, glasul lui Petre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
propria-i respirație, care părea aspră ca un horcăit. Și de jur împrejur, focurile mute ca plăgile unui trup uriaș răstignit pe pământ, din care se înalță aburii roșii, cotropind întreg văzduhul. Stând nemișcat în întuneric, Miron Iuga simți o înfiorare, parcă s-ar fi lăsat brusc un val de frig. Porni înapoi cu ochii la conacurile lui, deasupra cărora se zvârcoleau luminile focului. Și iar murmură dîrz: "Asta nu se poate!" Capitolul X SÎNGELE 1 În zorii zilei de vineri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spus câte ceva, ca și când ceilalți n-ar fi știut nimic sau nici n-ar fi fost de față, și toți spuneau același lucru și aproape cu aceleași cuvinte. Uneori, arar, se făcea liniște și atunci toți se simțeau cuprinși de o înfiorare apăsătoare, pe care încercau apoi să o alunge cu alte urlete mai năvalnice, parcă le-ar fi fost frică tuturor să nu se trezească dintr-o beție fericită. ― Uite-i că iar vin! strigară deodată câteva glasuri. Toate capetele se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care se înfiripă între soldat și infirmieră este perceput ca fiind "oribil". De altminteri, autorul nu folosește niciodată cuvântul "flirt" când se referă la acesta. Fără îndoială, consideră cuvântul prea frivol. Sărutul dintre cei doi nu are legătură cu primele înfiorări ale iubirii, ci este un sărut al morții. Ne aflăm la mare depărtare de saloanele mondene, de flirturile flușturatice și pline de nepăsare. Totuși, și aici este vorba tot de un joc al seducției, chiar dacă este unul morbid. Și, lucru
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
despre jurnalul tânărului, căci ține și el unul. În noiembrie 1921, tânăra descoperă că începuseră să-și vorbească "mai mult cu ochii decât cu vorbele". Câteodată se întâmplă să surprindă în privirea lui Hugo o sclipire, care o umple de înfiorare. Însă abia în ianuarie 1922 tânărul își face destul curaj pentru a-i săruta mâna. În sfârșit, pe 8 iunie hotărăsc să se logodească. Câteva luni mai târziu, pe 3 martie 1932, se căsătoresc. Noaptea nunții este un adevărat dezastru
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
limba iscoditoare" în gura tânărului "ca un pește care se zbate pe viață și pe moarte, înotând împotriva curentului". La rândul lui, Stingo o sărută cu toată gura, ceea ce "e clar că-i place, fiindcă răspunde cu gemete mici și înfiorări". Peste măsură de " înfierbântat [...] cu un fel de frenezie controlată", tânărul decide că preliminariile duraseră suficient și că sosise momentul să treacă la o apropiere mai mare, la un flirt mai avansat. De aceea, își strecoară foarte delicat mâna ca
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vreodată fruntariile orașului Napoli și nicicând nu se aventurase de una singură pe vreo cărare de țară. Închipuindu-și-l pe acel călugăr, chiar dacă robust și spătos, în bătaia stihiilor de tot felul, le făcea să scoată strigăte discrete de înfiorare și suspine molcome și vlăguite. Eu nu m-aș duce de una singură și pe jos nici până în port, se trezi vorbind nevasta unui baron, soțul meu m-a poftit de nenumărate ori să văd moșiile, eu însă am refuzat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze, înfiorări. Ca să se regăsească, să uite de timpul care nu iartă, El se avîntă în voluptatea dătătoare de sens a unei iubiri mîntuitoare. Pînă și pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu, pentru că înseamnă, în fond
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de plumb și aer tare.../ Pudrat pe o eczemă ce fața mi-o sapă”10) etc. Pudra e unul dintre articolele cosmetice pomenite și în alte locuri din opera sa.11) Despre „fiori” Fior „este un derivat imediat de la verbul înfiorare”, care, la rîndul său, își are originea îndepărtată, spune un lingvist, întrun „infebrare” neatestat 1). înfiorarea e însă, adesea, o febră rece, o tresărire fizică și mentală ce se propagă în întreg corpul. Apare spontan, la contactul cu un fenomen
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pudra e unul dintre articolele cosmetice pomenite și în alte locuri din opera sa.11) Despre „fiori” Fior „este un derivat imediat de la verbul înfiorare”, care, la rîndul său, își are originea îndepărtată, spune un lingvist, întrun „infebrare” neatestat 1). înfiorarea e însă, adesea, o febră rece, o tresărire fizică și mentală ce se propagă în întreg corpul. Apare spontan, la contactul cu un fenomen natural, o persoană sau cu un gînd, toate neașteptate. Fiorii surprind, trezesc, mobilizează, împrospătează. Cuvîntul se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cîte-o roză de sînge”.2) Alienații „Nebun” (adjectiv și substantiv) și „nebunie” se întîlnesc de peste zece ori în poeziile lui Bacovia. De fiecare dată, cele două cuvinte se află în miezul unor constatări melancolice: poetul le pune pe hîrtie cu înfiorare de parcă ar fi contagioase și ar trebui să se depărteze imediat de ele. De ce? Pentru că „nebun” și „nebunie” îi evocă întotdeauna celui „senzitiv” un pericol, o amenințare a propriului echilibru sufletesc, adesea precar. Iar emoția aceasta era și mai mare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de sprijin (Editura Junimea, Iași, 1971), Nocturne (Editura Junimea, Iași, 1975), Pentru cine exist (Editura Junimea, Iași, 1979), Poezie deschisă (Editura Junimea, Iași, 1984), Ascunsa rană (Editura Helicon, Timișoara, 1996), Poezii din secolul trecut (Editura Junimea, Iași, 2002), notele mistice, înfiorările carnale trecute în extaze, pâlpâirile melancolice datorită cărora clipele de împlinire în doi devin forme de revelare a transcendenței. Toate contrazic diagnosticul mai vechi, pus de unii critici convinși, ca Virgil Cuțitaru, că Nicolae Turtureanu este "un glacial sedus de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
membrelor, agravate la ora mesei de seară. Dureri în nervul ulnar. PIELE. Uscată. Aspră. Foarte sensibilă. Ușor de modificat. Prurigioasă la aer rece. Cruste maronii. Psoriazis. Eczeme cronice. Prurit migrator la scarpinat. SOMNUL. Neliniștit noaptea. Țipă în somn. Senzație de înfiorare la adormire. Se trezește în teroare. Vise însuflețite. Vise de rușine. Înfricoșătoare. FEBRĂ. Frison înainte de culcare, deși dorește aer proaspăt. Căldură pe obrazul sau partea afectată, în zone mici. Valuri de caldură, ameliorate la mâncare. Senzație de căldură la nivel
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
natură afectivă și ține de forța subconștient motivantă. Termenul "afectiv" îl include implicit pe cel de "afectare", sinonim cu vanitate. Dimpotrivă, termenul "emotiv" include clar rădăcina "motiv" și implică sub formele "emoționat, emoționant" dinamismul activant, "mișcarea" (a fi mișcat) indicînd înfiorarea emotivă care ne pătrunde trupul, sufletul și spiritul. Fiorul acesta ne face să sesizăm adevărul esențial, căci emoția se deșteaptă în fața problemei vieții și morții, a misterului vieții și al morții. Numai omul poate dispersa emoția într-o multitudine de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o povestire sadoveniană pe teme apropiate, e sigur. Undeva, În pădurea Petrișorului, „bătrînă și nestricată de om”, o căprioară lovită de glonț dar scăpată de ochii pușcașilor se stinge lent. Pentru narator, prilej de participare afectivă: „Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului [...]. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
este, în ceea ce are particular, o râvnă a „țintelor mari”. Meditația afirmă, pe tipare romantice, orgoliul spiritului și aspirația înălțării la „lumea ideală” (Destinul, O, noi, stăpâni vremelnici). Tumultul căutării dumnezeirii și iubirea domină „nemilostivul amar” al existenței (Învingătoare), iar înfiorarea, smerenia sunt mereu concurate de un conceptualism locvace. Iubirea de țară e un motiv omniprezent, pasajelor în lamento, ce-l amintesc pe O. Goga, alăturându-li-se, în Lacrimi și clocot, chemarea vibrantă la luptă, în tonul eroic care îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]