542 matches
-
de furios încît uneori îi bătea la palmă pe toți cei care eraiu scoși odată, deși unii dintre ei protestau indignați că ar fi răspuns bine la întrebările puse. Așteptam tremurând să-mi vie rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat plânsetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare, și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
tristețea. Pe sub nuci rotați se strecurau cărări iar, cînd soarele cobora în asfințit, răsufla din văi întunericul cu iz de mlaștină și răcnet de broaște. Luna vărsa lumină printre crengi. Lătra un cîine. Din liliacul înflorit picura viersul unei privighetori. Înfiorat, mă opream în loc. Case cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia slab parfumul florilor de păr. Clătinîndu-se în aer, petalele lor îmi mureau pe umeri. Urma, după livadă, o pajiște; odată cu amețitorul val al amintirilor, mă împresura mireasma
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am repezit să vedem dacă era Întreg ori dacă nu cumva, Doamne ferește, murise În timp ce zbura. Căci ne spusese nouă cineva (după ce văzuserăm Într-unul dintre filmele lui Ghiță cum căzuse cineva de la etaj și se făcuse zob, ne tot Întrebam, Înfiorați și cu pielea de găină, cum o fi clipita aia când ți se zobesc toate oasele, măruntaiele, creierii) să stăm liniștiți, că nimeni care cade de la Înălțime nu ajunge viu jos: În aer, de frică, Îi crapă inima și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
veni să-l trezească. Coborî, Își Îndreptă cu greu șalele amorțite și gâtul țeapăn, Își scoase coșul din burta mașinii. Dădu câțiva mărunței unui puradel care Îl ajută să-și care marfa până În piața de peste drum. Aici nu se lăsă Înfiorat nici de zbenguielile vrăbiilor ce cuibăreau sub acoperiș, nici de mirosurile pe care atâta și le dorise, nici de clocotul și nici de zarva omenirii. Nu pricepea ce se petrecea cu el, ce căuta el acolo, străin și stingher În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el să nu-l Întâlnească pe nașul său, notarul. De fiecare dată chefuiseră apăsat În odăița din fund a cârciumii, se Întâmplase să se destrăbăleze și cu muieri, Însă de cele mai multe ori timpul și-l pierduseră jucând cărți și ascultând, Înfiorați ori Înfierbântați, cântecele lăutarilor din neamul țigănesc al Căloilor. Florea Cucu zâmbi și oftă iarăși. Mirosul scorțișoarei și aburul cald al vinului Îi făceau nările să freamete deasupra mustății În care se Întăriseră ciucuri mici de gheață. Avea să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cred că ați fost invitat mâine dimineață să participați la o ceremonie a ceaiului în tabăra Seniorului Shogen, pe Muntele Shinmei. În ochii lui Nomura ardea o expresie întrebătoare, iar tăcerea stranie a nopții îi făcea glasul să răsune ușor înfiorat. Atât Hayato, cât și Osaki fură cuprinși de o senzație de neliniște. — Așa este, răspunse Hayato. — Ați acceptat deja invitația, stăpâne? — Da. De vreme ce și-a dat osteneala să-mi trimită o invitație, i-am expediat un mesager cu acceptul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a cules dulci rădăcini, Din scorburi miere de albine, Și-n vorbe ce sunau ciudat, Mi-a spus "Mi-e drag de tine." M-a dus în grota ei vrăjita, Și-a lăcrimat, și-a suspinat, Iar ochii-i triști, înfiorați, De patru ori i-am sărutat. Și-acolo-n cînt m-a adormit Și am visat O! Ce păcat! Un ultim vis ce-am mai avut În somn, pe dealul înghețat. Văzut-am rigi, războinici, prinți, La chip că moartea
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
atestări. — Doamne Dumnezeule! bâigui profesorul Baxendale. Judy se opusese eforturile lui Barney și ale oamenilor săi, alunecând înapoi în puț. — Numai gândiți-vă cât trebuie să fi suferit! Ați văzut afurisitul ăla de braț? Dr. Mayfield îl văzuse. Se scutură înfiorat. în spatele lui, dr. Board chicoti înfundat. Oricum ne-am ciopli râvnitul țel, ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tu. Numai nu mă tot întreba dacă i-a dat câinelui mâncare marca Chappie sau Bonzo. Nu mai suport vorbăria asta despre mâncarea câinelui. Inspectorul Flint se apropie de momeală: — De ce nu? Mă calcă pe nervi! zise Wilt, scuturându-se înfiorat. Inspectorul se aplecă înspre el. — Mâncarea pentru câini te calcă pe nervi? întrebă el. Wilt ezită, chinuit tot. Nu-ncepe iar cu asta! zise el. Te rog mult, nu! Ei bine, de care-a fost, Bonzo sau Chappie? zise inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și limba puternică, lungă, nerăbdătoare. Mâinile ei palpau, febrile, trupul tremura. Vocea calmă, trupul în panică. Degetele se grăbeau, lunecând pe umerii străinului, pe piept, pe șolduri, mai jos. Inaltă și tânără și goală, lipită de trupul străin al străinului. Înfiorată, înfrigurată, cerea confirmare, alianță. Un scurt frison, atinse vrejul plăpând, pipernicit, îl cuprinse în culcușul palmei. Abia atunci sărută, apăsat, fără pasiune, gura bărbatului, un fel de pact al urgenței. Ținea în palma, ca într-un tub de reanimare, pitonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aibă „relații cu vecinii“ și chiar nu te-nțeleg pe tine că răspunzi cu-atâta solicitudine unui „vecin“ (în tonul Zinei, ghilimelele sunt marcate). Dacă ea reîncepuse să-mi populeze otova jumătățile de noapte, nu mă mai trezeam să scriu înfiorat că până dimineața am să-mi pierd suflul. Începusem să „produc“, oricât de odios mi-era termenul ăsta tehnic, până la zece pagini pe săptămână, cu un scris curat, neconstrâns, doar dacă mai catadicseam să rad câte un epitet, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a pornit-o vertiginos pe drumul plin de delicii deschis de delirul simțurilor, Ar vrea în beția lui neastâmpèratè sè mè cuprindè și pe mine cel rèmas încè de veghe la vèmile conștiinței treze și lucide, Ori îl urmez în înfiorata să exaltare neglijând cu bunè științè orice rânduialè lumeascè, ori voi comite neștiuta crimè împotriva celui ce se ridicè cu neliniște și speranțè din mine, așteptând, /etc/sysconfig/init BOOTUP = graphical n-o pot uita BOOTUP= color o doresc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dimpotrivè, mè umple de o nepèsare sfidètoare, Matei închide corect ușa biroului în urma lor, ea aprinde lumină, apoi, ne debarasèm amândoi de haine, bluză portocalie, pentru o fracțiune de secundè, dunga abia întrezèritè a sutienului, parfumul pe care-l regèsesc înfiorat, premier jour? aceasta e o clipè prezentè! Matei trèiește prezentul! Deschide calculatorul, dè comenzile necesare, face o verificare de rutinè, e rândul ei sè se simtè ușor stingheritè, sunt pe terenul meu! Matei, avantaj la serviciu! Îmi va propune cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Toinettei. ― Oh, ce minunăție! Oh, este... este pur și simplu minunat!... Știți, mi-aș dori mult un portret asemănător. ― La ce se referă mai precis doamna contesă? ― La ceea ce se oferă în mod atât de plăcut privirii. Umerii, brațele, frunzele înfiorate, dar, mai ales, șalul. Mi-aș dori unul ca acela. Exact ca acela, dacă se poate. Este de-a dreptul îmbietor și ascunde atâtea lucruri care nu se pot rosti. Mă gândesc că ar fi un bun purtător de mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
conservă în care avem bilete. În zarva generală, văd un bărbat de vreo șaizeci de ani căzut peste patru sacoșe mari. Capul îi e întors nefiresc într-o parte, ochii holbați, buzele înnegrite. A plonjat din alergare. Sabina îl privește înfiorată: - Poate îi e rău. hai să-l ajutăm. - Nu, n-are rost, e mort. A căzut la datorie. Alergăm. Ea plânge. Ajungem la compartiment. Înăuntru ca la vreo zece chinezi. Iau o moacă de valah ospitalier: sorry, do you have
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
numai câteva becuri albastre ― e romanța reveriei. Urmează altele, fiecare cu lumina ei. Apoi un chelner îi oferă o chitară, lăsată pe colțul pianului de un spaniol, se face lumină trandafirie și răsfățatul publicului se apropie de Nadina și cântă înfiorat cupletul amorului fără speranță. Aerul s-a îmbîcsit de fum și de aburi de vinuri grele. Ochii lucesc. Lumina albă tremură pe fețele obosite. Glasurile bâjbâie distrate... În trăsură, îmbondorită în blană, Nadina spuse bucuroasă: ― Bine c-au început și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se întoarseră spre Melinte Heruvimu, care ținea capul sus, să arate că nu se ascunde de ce a spus. În aceeași clipă însă, din jos se auzi, ca o chemare de alarmă, zgomotul stăpânitor al automobilului. ― Vine, vine! șoptiră multe glasuri înfiorate, ca și când ar fi uitat brusc îndemnul lui Melinte. Mulțimea de țărani cuprindea și bătătura pentru horă, și ulița din șanț în șanț, fără să se miște și închizînd drumul, parcă ar fi vrut să oprească trecerea. Totuși când se arătă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-și spinarea de parcă voia să și-o frângă, apoi se lăsă fără grabă, gemând tare, la pământ. Gemea și plângea cu lacrimi enorme. Am luat-o la fugă cu toții în Scara Trei și am urcat pe terasă, de unde am privit, înfiorați, cum din gangul blocului iese în fugă, toată numai falduri și volane roșii, mama băiatului. Ea îl luă în brațe" și, tot în fugă, dispăru sub gang. M-am dus acasă, unde, după ce-am mâncat, am fost supus din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decât cavaleri și săbii. Pur și simplu întrerupea, uneori o povestire și cu o voce schimbată, fermă si rigidă, imposibil de contrazis, spunea câteva fraze pe care făceam un efort zadarnic să le pricepem. Aici vroiam să ajung. Mă întreb înfiorat cum a fost posibil să-mi amintesc niște cuvinte pe care nu le puteam atunci înțelege și pe care credeam că le uitam imediat ce erau rostite. Unele dintre "teoriile" sale bizare contraziceau pe față ceea ce ne spuseseră părinții sau-mai auziserăm
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu buzunarele rupte. Avea o mână în ghips legată după gât cu o fașă de tifon împuțit și înainta crăcănată, frântă din șold, o cioară. A crăpat înainte să atingă șaizeci de ani. Toate s-au regăsit însă alături de noi, înfiorate și tremurând încă de parcă ar fi deținut ceva incomunicabil și care totuși se revela prin limbajul sudorii și frisoanelor. Nici una, totuși, nu era conștientă de ceea ce se întîmplase cu ea pe aleea de cărămizi. M-am pregătit și eu pentru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușă mă va aștepta Plăcerea sau Teroarea. Dimineața ne-am văzut la grota lui Rolando. Îl călăream acum fără sfială, îl clătinam dîndu-ne huța câte trei deodată, cocoțate pe stern, îi intram în țeastă prin orbita rotundă și ne lipeam, înfiorate, spinarea de osul neted și rece. Îl împodobisem ca pe un pom de Crăciun cu panglicuțe și-i pusesem coronițe de flori, ca niște inele, pe toate degetele. Ester, care avea să fie în acea zi regină, refuzase cu încăpățînare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să se așeze cu fața la teren. Nu era nimeni. Nici stolul de grauri zburând pe deasupra terenului și nici Radocea nu-l striga de lângă stâlpul porții. Un nor negru se ridica peste acoperișul tribunei, de partea cealaltă a gazonului verde, stârnind adieri înfiorate. Venea ploaia și avea să ude din nou terfeloaga de coadă zdrențuită a zmeului agățat sus în colțul acoperișului, acum câțiva ani, la sfârșitul războiului. MARILENA ȘI MELISA " Poate vă-ntrebați a rostit de la catedră instructorul Cerchez de ce trebuie să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe veci tot norocul vieții tale, daca nu assculți, daca esti traficant sau chiar consumator de droguri. Cand consumi droguri ești cel mai fericit om de pe pământ dar, mai tarziu vei plânge în neștire că nu e leac alinător pe înfioratele poteci, ci este doar ură care devine sora cu fericirea. Te hipnotizează, mintea o ia razna, vezi lucruri nevăzute, hoți nevăzuți te fură. Încercând să te oprești iei doze duble din ”fericirea” ce o găsești în droguri. Aceste substanșe sunt
Jocuri periculoase. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Agăinoaei Magda, Furtună Bogdan Ionuț () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1964]
-
găsindu-i justificări Incoruptibilului (credea ca un fanatic în virtutea lui, îmi ziceam; cu excepția prietenilor, toți ceilalți erau pentru el scelerați și pungași; și apoi a plătit el însuși pe eșafod prețul pe care l-a impus altora), ba închipuindu-mi înfiorat cum se rostogoleau capetele, inclusiv cel al lui Robespierre, în coșul călăului. Desigur, rememorarea nopților în care mă așteptasem să aud din întuneric strigătul "a la guillotine, a la guillotine" însemna să incit șobolanul să iasă la iveală. Dar mult
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
străzile, casele, vitrinele. Apoi am coborât pe malul mării, în apropiere de Cazino. Apa se întindea nesfârșită, dincolo de bătaia văzului. Ne dureau ochii de atâta apă. Soarele râdea de sus și mângâia marea cu mâinile lui de lumină. Apa tremura înfiorată și-i plăcea, se vede, jocul. Din pricina asta avea fața strălucitoare, ca un om fericit. Prezența mării făcea să ne simțim uriași, ca Guliver în țara piticilor, și simțământul acesta de grandoare era atât de puternic, încît crdeam că am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]