1,702 matches
-
a intrat să găzduiască la un om păcătos“. Duminica trecută, vameșul smerit și realist a fost judecat și desconsiderat de fariseul corect, care se ruga, postea de două ori pe săptămână și dădea zeciuială. La fel și Duminica viitoare, a Înfricoșătoarei Judecăți, apar două personaje colective, cei de-a dreapta și cei de-a stânga Mântuitorului, care vor fi judecați după criterii care vizează exact raportarea cu iubire milostivă față de ceilalți, față de cei considerați de Dumnezeu „frați ai Mei, prea mici“. De
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
te obligă la dialog ... și nu-ți dai seama dacă vorbești cu tine însuți, sau îl întrebi pe autor ce a vrut să spună în opera să! Iubit și idolatrizat, controversat și huiduit, omul cu mustăți ciudate și ochi mari, înfricoșători, a reușit, în nebunia să creatoare, să schimba sensul prezentului și al realiății, dând artei o nouă destinație, cea pe care doar geniul sau a putut-o urma. “Reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă, grație aparițiilor excentrice și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92380_a_93672]
-
de mister, presărat cu păduri dese. Învăluit de acest mister, s-a născut mitul getic, ce a devenit unul dintre cele mai obsedante și mai puternice mituri din imaginația anticilor. Originea acestui mit se pare că stă în însăși adâncimea înfricoșătoare a pădurii dacice, ea fiind, cum evocă anticii, adăpostul acestui popor și, clar pentru noi astăzi, sursa existenței și dezvoltării lui. Codrul este invocat și în prezent, în reminiscențe de formule magice, ca exemplu,,foaie verde”, ascunsă în cântecul popular
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
le vedea s-a oprit. S-a întors din drum fără să pornească vreun război. Roma s-a emoționat de moartea lui Cornelius Fuscus, în anul 86 d.H. care se înmormântase cu toată legiunea lui în pădurea blestemată, fără urmă. Înfricoșătoarea pădure nu se clintise - rămânea mereu tăcută, întunecată, cu secretele ei! Pentru mintea anticilor, era în toate acestea nu numai un mit care inspiră teamă, ci și ceva magic ce izvora din geniul acelui popor și venea în apărarea lui
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
tratarea Stresului Post-Traumatic. Tulburarea de Stres Post-Traumatic (TSPT) reprezintă una dintre cele mai problematice boli de care suferă omul modern. În opinia specialiștilor, TSPT se devoltă după ce experimentăm un eveniment pe care îl percepem ca fiind unul periculos, șocant sau înfricoșător, iar trauma este resimțită puternic la nivel psihologic și fiziologic. Mai mult decât atât, persoanele care nu își pot reveni în urma șocului, și suferă de stres post-traumatic, vor retrăi iar și iar calvarul prin care au trecut, având halucinații și
Creatorul Tehnicii pentru vindecarea Stresului Post-Traumatic, vine în România [Corola-blog/BlogPost/93006_a_94298]
-
te lasă să gemi de durere câte zile mai aveai de trăit. Din câte am auzi tnimeni din cei care au avut curajul să îl refuze nu a fost cruțat. Se spune că există și un semnal care prevedea sosirea înfricoșătorului căpitan. Sute de pescăruși se indreaptau spre țărm din larg, fix cu o oră înainte că nava misterioasă să apară în port. Străbunii povestesc că înspăimântătorul căpitan fantomă era mereu văzut îmbrăcat în negru și cu un diamant valoros și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93061_a_94353]
-
Bilanz der 20 Jahrhunderts, 1990, p. 65), cel ce vorbea încă din veacul XIX despre marea criză a civilizației în care „...toate tradițiile sunt uzate, toate credințele sunt tocite” și concluziona cu existența unei disoluții ce culminează în „.. cea mai înfricoșătoare clipă din existența societății umane” în care au ieșit la suprafață „...prostituția conștiințelor, triumful mediocrității, amestecul dintre adevăr și falsitate, comerțul cu principii, josnicia pasiunilor, delăsarea moravurilor...” Nu cumva aici sună ceva, pentru noi, cunoscut? Mult mai aproape de timpurile noastre
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
scârțâind din toate Încheieturile. În momentul acela, șuieratul șarpelui se repetă, urmat, Într-o clipită, de bubuitura unei enorme coloane de apă și de mâl, la câteva brațe de flancul corăbiei. Valul dezlănțuit de izbitură scufundase zeci de refugiați, În mijlocul Înfricoșătoarelor urlete de panică, urnind Încă o dată chila navei din mâl. Tânărul izbuti să revină cu capul la suprafață, trăgând anevoie aer În piept. Își căută cu disperare tovarășul, dar nu se zărea nici urmă de el printre trupurile ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rezemându-se de spătarul patului, ca și când ar fi voit să se afunde În peretele dinapoia lui pentru a scăpa de făptura infernală care venea să Îl persecute. Pleoapele Meduzei, desfigurate de lepră, Începură Încetișor să se ridice, În timp ce un urlet Înfricoșător sfâșia tăcerea, izbindu-i În creieri ca o lovitură de mai. 2 16 iunie, pe la ceasul al nouălea Dante se deșteptă tresărind, acoperit de o sudoare Înghețată. Ecoul strigătului răsuna Încă Între zidurile camerei. Lumina orbitoare din vis lăsase locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sunt venele prin care Îi curge bogăția, messer Durante. A le cunoaște Înseamnă a avea acces la acest sânge În mod neîngrădit, la adăpost de invidia rivalilor. Și apoi, cine știe, poate că forma lumii e Într-adevăr splendidă și Înfricoșătoare precum chipul lui Dumnezeu și, ca și acesta, trebuie Învăluită, ca să nu ne orbească. Probabil că ai dreptate, messer Flavio. Dar se spune că În clipa cea din urmă, Înainte să se prăvălească În tenebre, ochii condamnaților la orbire cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Toată frenezia crimei și toată slava virtuții care i se Împotrivește. Aceasta va fi opera mea, o Summa criminalis. În versuri scrise În limba populară, după uzul modern. — Binele, răul, virtutea și nelegiuirile? Dar va ieși la iveală o comedie Înfricoșătoare, exclamă Cecco Angiolieri izbucnind În râs. — Da, o comedie... În anumite privințe, murmură poetul căzut pe gânduri. Acum nu e momentul cel mai prielnic ca s-o mai lungesc despre proiectul meu. Dar unde e obișnuita veselie a Întrunirilor voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Apus. Dinaintea ochilor săi se Întindea orizontul, o linie cenușie care separa două mase Întunecate Într-un chip diferit. Exista oare cu adevărat al cincilea pământ, dincolo de punctul acela, cu aurul și cu splendorile sale? Și exista oare Într-adevăr Înfricoșătorul promontoriu de stâncă despre care povestise Veniero, care asemenea unui uriaș se ridica din ape În fața navigatorilor, spre a le tăia calea, cu alaiul său de monștri? Un munte la antipozi, În mijlocul unei mări clocotitoare. Cine știe căror locuitori le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-și bătea joc de mine și de naivitatea mea Într-ale fizicii și cosmologiei. Mai grav era Însă altceva. Simțeam că, fără să-mi dau seama, mă prăbușesc În necunoscut, alunec Într-o altă dimensiune a realității. Una teribilă și Înfricoșătoare. - În aparență spuneți? Dar ce poate fi mai umilitor decât să cobori de la statutul de minune a lumii și pildă a viețuitoarelor (parcă așa proclama un dramaturg omul cu majusculă, nu?) la aceea de cobai? - Nu vă contrazic, Însă cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă privesc, nu mă interesează și În care nu cred. În care nu vreau să cred, În ciuda faptului că (sau, știu eu, poate tocmai pentru că) Îmi dau seama că, oricât mă străduiesc, nu izbutesc să-mi Îndepărtez din minte gândul Înfricoșător: dar dacă e adevărat? Dacă tot ce știu sau cred că știu despre om, despre oameni, despre istorie este, la rândul său, rodul marii manipulări care ne Împresoară, ne orbește și ne Împiedică să vedem și să Înțelegem realitatea așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
suprafețe de timp - milenii, secole sau măcar decenii - Îmi venea greu să admit că sunt posibile conjuncturi În care totul se concentrează În fulgerarea unei decizii luate În câteva minute, ore... În fine, Într-un interval microscopic. Am avut revelația Înfricoșătoare că lucrurile pot sta și altfel decât crezusem În suficiența mea doctă. Mai mult, mi-am dat seama că hazardul, În cosmica lui parșivenie, a făcut din comentatorul detașat care fusesem un martor și un participant implicat la consumarea acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
metri sau kilometri... e ca și când pe timpul vieții lui trecerea s-ar suspenda și timpul s-ar opri... nu știu dacă reușesc să mă fac Înțeles, tot ce-ți spun eu este o schiță simplificată și, implicit, vulgarizantă a unei teorii Înfricoșătoare În radicalismul ei... abia mai târziu mi-am dat seama de ce manuscrisul acela n-a devenit niciodată o carte, de ce n-a fost tipărit și făcut public... lumea noastră ar fi sărit În aer, o Întreagă mitologie și practică socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se știe cum am trăit. CÎnd scriu aceste rînduri, o femeie bătrână, umflată cît un boloboc, doarme pe canapeaua extensibilă din salon și sforăie. Deschide și Închide ritmic gura și dinții i se ciocnesc cu zgomot. E și caraghioasă, și Înfricoșătoare În același timp. Cum se Înfrățește imaginea clovnului cu imaginea mortului. Nu o pot vedea frumoasă deși e ființa cea mai devotată pe care am Întîlnit-o. CÎnd Îi servești o viață Întreagă pe alții nu poți să nu fii recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am Îndrăznit să pun mai presus de lichidul tău amniotic, limfele mele vremelnice, iartă-mă că aplecîndu-mi urechea la țipătul cărnii mele mi-am zămislit un mit și șoapta ta Îndepărtată În care respiră bronhiile pierdutelor stele pulsînd semnale străine, Înfricoșătoare, am alungat-o de la mine. Te-am folosit În toate felurile cu lăcomie și nerușinare, uitîndu-te din ce În ce mai mult. Te-am supt cît am putut și-n pîntecul tău fierbinte m-am bălăcit și am lăsat urme adînci În materia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la dracu-n praznic. S-a speriat dracului și calul și javra după trăsură cît o țineau picioarele și tot poședicul din jur țipînd și rîzÎnd și cutia de tinichea zăngănind după ea pe pavaj. țasta era, cutia cu biscuiți) Înfricoșătoarea catastrofă s-a produs ca să zicem așa instantaneu. Observatorul de la Dunsink a Înregistrat toate cele unsprezece zguduituri, cu toatele de gradul cinci pe scara Mercalli. țo nimica toată, la noi a fost de 7,2 pe Richter) și nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îngropată pînă la o adîncime de trei picioare și șase degete În țărmul nisipos al golfului Holeopen alături de vechiul Cap Kinsale. Alți martori oculari declară că au observat un obiect incandescent de proporții enorme zburînd prin atmosferă cu o velocitate Înfricoșătoare pe o traiectorie cu direcția vest sud vest... țaoleu, mult o s-o mai țină așa... poți să Înnebunești de plictiseală aș fi În stare să-mi bag mîna În foc că nimeni nu a avut răbdare să citească polologhia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
secrete, retortele Încinse la maximum În care inteligența și talentul se volatilizează continuu Într-o competiție clandestină, pe acestea cine le captează, cine le Înregistrează? Ce bucurie mai este și aceea și ce glorie, cînd poetul dispare sub umbra eroului? Înfricoșătoare lume. Aduceți alt glob să-mi găsesc un loc unde să mă stabilesc, spunea personajul unei anecdote care nu se va perima niciodată. În R. apar cărți mutilate, cărți falsificate, transformate În reversul lor, În care cuvîntul „suferință“ trebuie Înlocuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În rai, legănați Într-o dulce inconștiență și șarpele nu le-a Învățat Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ușile și ferestrele. S-a implicat într-atâta, atât de pasionat mă punea să desenez, de parcă s-ar fi mutat el acolo. Cică pe garduri să nu fie sârmă ghimpată și nici gratii la ferestrele de la parter, pentru că alea sunt înfricoșătoare, nu-i așa? Începeam să mă tem. Și să mă gândesc bine dacă toate reflectoarele acelea erau chiar atât de necesare? Oare n-or să înspăimânte clienții? După ce am cântărit totul temeinic, a adus aici, în stațiune, compania sa preferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lui, leșinat, dar încă strângându-mă de brâu, iar rezolvarea problemei este mai aproape ca oricând. - Bogdan, unde mergem? aud vocea prințului, slabă, gâtuită de vântul infernal. Acum văd ce se întâmplă cu lumea. Nu se poate. Este cel mai înfricoșător peisaj pe care îl poate concepe cineva. Omenirea este sub ape. Complet. - La curtea lui Aquarelin mergem, Luca. Acolo este răspunsul problemei, îi zic, cu ochii plini de cele mai grele lacrimi. Asta este împlinirea cea mai cruntă, în modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cunoscut vreodată spitalele lumii? Nu-mi explic cum și nici nu vreau să știu de ce dintre toți idioții care-au mișunat pe-acest pământ, eu trebuie să fiu cel mai hotărât. Dar, mai ales, de ce face ceea ce face acest demon înfricoșător, fără nume și chip? De unde vine? Să fie oare vorba în ceea ce-l privește despre lupta aceea eternă, cântată în versuri tulburătoare de toți marii poeți ai veacurilor, despre încleștarea aceea groaznică din care credeam că eu nu am cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]